Cuvânt înainte al președintei BCE, Christine Lagarde

Criza financiară și criza datoriilor suverane au evidențiat rapiditatea și forța cu care problemele din sectorul financiar se pot propaga la nivelul întregii uniuni monetare, afectând economia și populația. Ca parte a răspunsului la aceste dificultăți, menit să asigure soliditatea băncilor și reziliența sistemului bancar, factorii de decizie au creat supravegherea bancară europeană, care se află în prezent în cel de-al șaselea an de existență.

În această scurtă perioadă, supravegherea bancară europeană a evoluat de la faza incipientă la o instituție mai matură, consacrată ca autoritate riguroasă și consecventă. Din anul 2014, riscurile au fost reduse considerabil: stocurile de credite neperformante (non-performing loans – NPL) s-au diminuat cu aproape 50%, iar capitalul băncilor s-a majorat semnificativ în întreaga zonă euro. Gestionarea creditelor neperformante este un exemplu elocvent al modului în care o abordare la nivel european a contribuit la soluționarea unor repercusiuni ale crizei care au afectat numeroase bănci din diferite țări.

Sporind robustețea băncilor, supravegherea bancară europeană a sprijinit, de asemenea, politica monetară. Băncile mai solide acordă mai multe credite economiei, ceea ce contribuie la consolidarea mecanismului de transmisie a politicii monetare. Prin susținerea unei asumări productive de riscuri și combaterea interesului excesiv pentru obținerea de randamente, supravegherea bancară europeană contribuie la limitarea riscurilor la adresa stabilității financiare și permite orientării actuale a politicii monetare să asigure îndeplinirea mandatului nostru privind stabilitatea prețurilor.

În pofida eforturilor considerabile în materie de supraveghere din ultimii ani, în 2020 există încă dificultăți care necesită măsuri mai stricte din partea băncilor. Profitabilitatea băncilor se menține scăzută, ceea ce, pe o perioadă prelungită, poate afecta reziliența sectorului bancar în ansamblu. Reducerea capacității excedentare și a stocurilor rămase de credite neperformante, precum și adaptarea modelelor de afaceri și a standardelor IT la era digitală reprezintă o parte a răspunsului.

Cealaltă parte se referă la instituirea cadrului instituțional adecvat pentru a promova o piață bancară mai eficientă și mai integrată. Fundamentul uniunii bancare, cadrul unic de reglementare, rămâne fragmentat de la o țară la alta. De asemenea, în lipsa unuia dintre pilonii uniunii bancare, respectiv sistemul european de asigurare a depozitelor, integritatea pieței bancare unice poate fi în continuare pusă sub semnul întrebării, fapt ce împiedică continuarea integrării la nivel transfrontalier.

În plus, există provocări pe termen mai lung, precum schimbările climatice, care sunt atotcuprinzătoare și pe care nimeni nu le poate ignora. Schimbările climatice vor afecta toate segmentele economiei, inclusiv sistemul bancar. Prin urmare, acesta este, în mod clar, un aspect pe care trebuie să îl remediem printr-un efort comun, la nivel transfrontalier, la nivelul instituțiilor și la nivelul sectoarelor.


Interviu introductiv cu Andrea Enria, președintele Consiliului de supraveghere

Ați devenit președintele Consiliului de supraveghere al BCE la începutul anului 2019. Care este concluzia principală desprinsă după un an de activitate și ce se află încă pe lista dumneavoastră de priorități?

Principala mea concluzie este următoarea: supravegherea bancară europeană funcționează. Ideea de supraveghere a băncilor la nivel european este rezonabilă și practică, iar pilonii modelului nostru de supraveghere sunt solizi. Însă acum, după cinci ani, ne aflăm într-o perioadă de tranziție de la faza incipientă la o etapă mai matură. Prin urmare, trebuie să finalizăm proiectele fondatoare majore și să ne axăm pe stabilizarea abordării și a supravegherii bazate pe riscuri. Pe parcurs, vom depune eforturi pentru a simplifica în continuare procesele, astfel încât să reducem sarcina atât pentru autoritățile de supraveghere, cât și pentru bănci, ceea ce înseamnă, de asemenea, că vom recurge mai mult la noile tehnologii. Ne vom strădui să sporim atât transparența, cât și previzibilitatea acțiunilor noastre. Gestionăm în continuare un sector bancar care se confruntă cu o profitabilitate scăzută și o uniune bancară mai puțin integrată decât ar trebui; contribuția la soluționarea acestor puncte importante ocupă, de asemenea, un loc important în lista noastră de activități.

Care este obiectivul sporirii transparenței supravegherii bancare europene și cum poate fi atins?

Prin uniunea bancară, am introdus un nou model la nivelul întregii zone euro. Impresia mea este că băncile și investitorii întâmpină încă dificultăți în a înțelege pe deplin acest nou model. Aceasta înseamnă că noi, autoritățile de supraveghere, trebuie să oferim o viziune mai clară cu privire la activitățile pe care le desfășurăm, motivațiile pe care le avem și modul în care procedăm. Acest lucru ne va conferi, de asemenea, mai multă predictibilitate; în fond, supravegherea bancară ar trebui să reprezinte o sursă de stabilitate, nu de surprize. În conformitate cu noul cadru instituțional pentru gestionarea crizelor, în loc ca băncile să se bazeze pe asistența din fonduri publice, absorbția pierderilor va fi suportată, în primul rând, de investitori. Prin urmare, investitorii trebuie să fie mai bine informați cu privire la poziția băncilor în legătură cu factorii declanșatori ai măsurilor de supraveghere. Am făcut un prim pas în direcția sporirii transparenței în ianuarie 2020: am publicat, pentru prima dată, informații referitoare la cerințele privind capitalul de supraveghere pentru fiecare bancă în parte, rezultate din procesul de supraveghere și evaluare, și am furnizat detalii suplimentare cu privire la metodologia în materie de supraveghere. Publicarea acestora a oferit băncilor și investitorilor o perspectivă mai aprofundată asupra evaluării în scopul supravegherii a băncilor europene.

În ceea ce privește băncile, profitabilitatea ocupă încă un loc de frunte pe lista dificultăților. Vedeți luminița de la capătul tunelului?

Din păcate, consider că ne aflăm încă prea departe pentru a o vedea. Profitabilitatea scăzută a băncilor din zona euro reprezintă, fără îndoială, o preocupare majoră pentru mine, în calitate de supraveghetor. Băncile care înregistrează profituri scăzute nu pot genera capital pe plan intern și, din cauza evaluărilor scăzute ale acestora la prețul pieței, pot întâmpina dificultăți în ceea ce privește accesul pe piețele de capital, atunci când au nevoie. Prin urmare, acestea devin mai vulnerabile. În mod evident, momentul de față nu este ideal pentru ca băncile să obțină venituri prin mijloacele tradiționale, dar acest context extern dificil nu se va modifica în viitorul apropiat. Astfel, băncile trebuie să accepte și să adapteze: acestea trebuie să accepte situația așa cum se prezintă și să conștientizeze faptul că pot fi nevoite să își adapteze modelele de afaceri pentru a le menține viabile. Cele mai competitive bănci sunt cele eficiente din perspectiva costurilor, cu alte cuvinte, cele care au o orientare strategică bine stabilită și care adoptă o formă de transformare digitală. Din păcate, alte bănci au o evoluție destul de lentă. Prin urmare, vom urmări îndeaproape progresele acestora și vom exercita presiuni asupra celor care au rămas în urmă.

Face reducerea costurilor parte din instrumentarul băncilor? Ce pot face băncile pentru a-și diminua costurile?

Eficientizarea costurilor ar trebui să constituie nucleul măsurilor de autoajutorare ale băncilor. Băncile din zona euro prezintă încă niveluri ridicate ale raportului costuri/venituri: în medie, acestea cheltuiesc aproximativ 65 de eurocenți pentru a obține un euro, mult mai mult decât competitorii internaționali. Cu toate acestea, este esențial să se evite realizarea de economii acolo unde nu este necesar. Reducerea costurilor privind gestionarea riscurilor, de exemplu, nu este o opțiune. În mod similar, investițiile în tehnologii noi prezintă încă importanță, deoarece pot contribui la reducerea costurilor ulterior. Pe lângă acestea, circulă câteva idei mai radicale. Băncile ar putea, de exemplu, să grupeze serviciile de tip utilități. Aceasta ar putea contribui la realizarea de economii de scară și, implicit, la reducerea costurilor. Desigur, principala pârghie o reprezintă fuziunile complete. Dacă se realizează în condiții adecvate și între băncile potrivite, fuziunile pot contribui, de asemenea, la reducerea costurilor și la reorientarea modelului de afaceri.

Prin urmare, este nevoie de o consolidare sporită, respectiv de mai multe fuziuni între bănci?

Pentru mine, pare evident că sectorul bancar din zona euro are nevoie de consolidare. Capacitatea excedentară este parte componentă a problemei profitabilității, deci trebuie eliminată. Așadar, da, fuziunile bancare, fie la nivel național, fie la nivel transfrontalier, ar fi utile. Fuziunile la nivel național pot genera un plus de eficiență, de exemplu datorită suprapunerii unor rețele de distribuție. În schimb, fuziunile la nivel transfrontalier pot contribui la diversificarea surselor de venituri și, prin urmare, a riscurilor. În consecință, acestea ar spori rezistența băncilor și a întregului sistem financiar la șocuri. Înțeleg că, din perspectiva unei bănci individuale, profitabilitatea scăzută și evaluările la prețul de piață nu pledează în favoarea fuziunilor. Cu toate acestea, din perspectiva sistemului în ansamblu, este puțin probabil ca motivele care stau la baza profitabilității scăzute și a evaluărilor la prețul de piață să poată fi soluționate fără o oarecare consolidare în cadrul sectorului.

Ce ar putea face BCE în acest sens?

Deși consider că există un raționament economic în favoarea consolidării, nu îmi revine sarcina de a o promova sau de a o controla. Pot numai să elimin eventualele obstacole din calea fuziunilor, mai ales dacă acestea se încadrează în atribuțiile mele. Unele persoane par să creadă că BCE încearcă să descurajeze fuziunile prin impunerea unor niveluri mai ridicate de capital pentru entitățile fuzionate. Aceasta este o percepție eronată, pe care încerc să o elimin de ceva timp. Vom aduce clarificări suplimentare în legătură cu politicile noastre privind fuziunile în cursul acestui an. De exemplu, ce tratament aplicăm fondului comercial negativ (badwill)? Cum analizăm adecvarea capitalului în cazul băncilor care fuzionează? Acestea sunt tipurile de întrebări pe care le vom aborda pentru a oferi mai multă claritate.

Există șanse de continuare a integrării în Europa; va fi finalizată uniunea bancară, de exemplu?

Piața bancară rămâne fragmentată de la o țară la alta, chiar și în zona euro. În mare măsură, aceasta este o repercusiune a măsurilor de izolare (ring-fencing) adoptate în timpul crizei financiare. Acestea au alimentat temerea conform căreia, atunci când un șoc afectează o bancă, capitalul și lichiditatea ar putea părăsi țara, lăsându-i pe contribuabilii locali să achite nota de plată. În acest sens, trebuie să se realizeze progrese suplimentare pentru a finaliza dispozitivul de siguranță din cadrul uniunii bancare. Au fost înregistrate unele progrese în direcția creării unui mecanism de sprijin al Fondului unic de rezoluție, însă aspectele privind lichiditatea în situațiile de rezoluție și, în special, instituirea unui sistem european de asigurare a depozitelor rămân foarte controversate. Sper că în curând vor fi realizate progrese, dar știu cât de dificile sunt aceste discuții.

Astfel apare întrebarea: ce alte măsuri se pot lua? În cazul în care cadrul nu se va modifica, ce măsuri putem lua în limitele acestuia? O opțiune ar putea fi luarea în considerare a preocupărilor țărilor-gazdă la stabilirea cerințelor prudențiale pentru grupurile bancare în integralitatea lor: în cazul în care un risc local nu se diversifică sau nu se compensează în urma consolidării, acesta ar putea fi inclus în cerințele grupului. O altă opțiune ar fi introducerea acordurilor de sprijin financiar intragrup ca parte a planurilor de redresare ale băncilor. Dacă dorim o gestionare integrată a activelor și pasivelor în perioade favorabile, trebuie să ne asigurăm că aceasta va exista și pe timp de criză, prin intermediul unor dispozitive credibile care pot fi impuse de BCE.

Prin urmare, este noul cadru european de gestionare a crizelor util în această privință?

Existența unui astfel de cadru este, în mod evident, o îmbunătățire. Cu toate acestea, noul cadru încă prezintă unele lacune la nivel european. De fapt, în mare măsură, acesta continuă să fie un cadru național. Iar această fragmentare îl face mai puțin eficace și mai puțin eficient decât ar putea fi. De exemplu, procedura de lichidare a băncilor se bazează pe abordările naționale, care se deosebesc încă destul de mult. În mod similar, rolul schemelor de garantare a depozitelor și cel al sistemelor instituționale de protecție sunt diferite, la fel ca orientările politicilor privind salvarea cu fonduri publice a băncilor aflate în dificultate. Acest lucru nu asigură condiții de concurență echitabile; în schimb, este mai dificil pentru noi, autoritățile de supraveghere, să punem în aplicare instrumentele de care dispunem. Prin urmare, trebuie să ne îndreptăm către un sistem mai armonizat. De exemplu, am putea să ne apropiem puțin mai mult de abordarea Statelor Unite, creând un instrument de lichidare administrativă la nivel european.

Probabil că progresele în direcția unei piețe bancare europene unice vor necesita acordarea de garanții adecvate țărilor-gazdă, care să le permită acestora să accepte diminuarea obstacolelor impuse la nivel național. Soluționarea aspectelor respective și îmbunătățirea gestionării crizelor ar putea reduce costurile inițiale percepute pentru eliminarea unora dintre obstacolele care încă persistă la nivelul sectoarelor bancare naționale. Între timp, avem datoria de a explora toate posibilitățile disponibile pentru a încuraja aplicarea cadrului legislativ actual de o manieră care să sprijine într-o măsură mai mare gestionarea la nivel de grup a activelor și pasivelor în cadrul uniunii bancare. De exemplu, ar trebui să găsim modalități de exercitare a marjelor de apreciere acordate autorităților de supraveghere în anumite domenii (precum excepțiile de la cerințele privind lichiditatea la nivel individual sau excepțiile intragrup de la cerințele privind expunerile mari) cu scopul de a sprijini gestionarea la nivel de grup a activelor și pasivelor în cadrul uniunii bancare, ceea ce oferă asigurări că, în viitor, într-o situație de criză, va fi acordat sprijin din partea grupului.

Adesea, băncile susțin că o parte a problemei profitabilității o constituie reglementarea puternică. Este această afirmație valabilă din punctul dumneavoastră de vedere?

Reforma în materie de reglementare a fost absolut necesară, având în vedere deficiențele cadrului anterior, evidențiate de criza financiară. Astfel, atunci când discutăm despre costurile reglementării, trebuie să discutăm și despre cele ale unei crize. Este adevărat că băncile le suportă pe unele, dar nu neapărat și pe celelalte, iar acest aspect a reprezentat o parte a problemei inițiale. În opinia mea, prețul plătit pentru a reduce probabilitatea producerii unor crize a fost unul rezonabil. Așadar, susțin reforma în materie de reglementare, inclusiv pachetul final Basel III, și am solicitat în repetate rânduri ca aceasta să fie implementată cu fidelitate în Europa.

Acestea fiind spuse, sunt conștient de sarcina pe care se așteaptă ca băncile să o suporte în ceea ce privește cerințele de raportare. BCE a depus deja eforturi semnificative pentru a reduce această sarcină, în special pentru băncile mai mici și mai puțin complexe. Cu toate acestea, există încă două aspecte care trebuie soluționate. Primul aspect este legat de numărul autorităților care solicită date de la bănci. Dacă ar exista o coordonare mai bună la nivelul BCE, al autorităților naționale de supraveghere, al băncilor centrale naționale și al autorităților macroprudențiale, sarcina pentru bănci ar putea fi diminuată. Al doilea aspect se referă la faptul că nu există doar raportări periodice, întrucât băncile fac, de asemenea, obiectul unor solicitări ad-hoc de date. În acest context, trebuie să îmbunătățim modul în care planificăm, stabilim prioritățile și comunicăm solicitările viitoare.

Pe lângă profitabilitate, ce alte aspecte ar trebui remediate în cazul băncilor?

Aspectele legate de guvernanță sunt foarte adesea identificate ca motiv de preocupare în evaluările noastre. Cele mai bune practici încep cu asigurarea unor sisteme de remunerare în concordanță cu apetitul pentru risc al unei bănci și continuă cu furnizarea către consiliul de administrație de date precise și în timp util privind riscurile. În lumina câtorva cazuri recente și marcante, controalele și procedurile privind combaterea spălării banilor sunt încă insuficiente. Să fie clar: ne așteptăm ca toate băncile să dispună de o guvernanță solidă și de cadre eficace de gestionare a riscurilor. Problemele din aceste domenii se propagă rapid în alte zone și pot provoca mari dificultăți. Riscul operațional reprezintă un exemplu bun. În acest caz, situația s-a înrăutățit în 2019, majoritatea pierderilor operaționale fiind generate de riscul de conduită, ceea ce reflectă adesea aspecte legate de guvernanță. O altă sursă de risc operațional este tehnologia informației. Pe măsură ce devin mai digitalizate, băncile sunt tot mai expuse riscurilor cibernetice sau riscurilor informatice în general, datorate, de exemplu, unor sisteme învechite. Tratăm această chestiune cu maximă seriozitate și efectuăm o serie de inspecții la fața locului dedicate sistemelor informatice.

Reprezintă schimbările climatice o preocupare pentru bănci și pentru autoritățile de supraveghere bancară?

Schimbările climatice reprezintă o preocupare pentru noi toți și, în consecință, circulă o serie de idei ambițioase. Unii susțin, de exemplu, că reglementările ar trebui să includă un factor de sprijin ecologic; cu alte cuvinte, cerințele de capital pentru activele ecologice ar trebui să fie mai scăzute. Din perspectiva supravegherii, sarcina noastră este să ne asigurăm că băncile sunt sigure și solide. Prin urmare, tot ceea ce întreprindem trebuie să se bazeze pe riscuri, iar aceste riscuri trebuie analizate cu atenție înainte de a formula orice concluzie referitoare la politici.

Așadar, chestiunea fundamentală este de a stabili dacă există activități sau active care sunt mai expuse riscurilor climatice și de mediu în comparație cu altele. În acest context, taxonomia UE privind activitățile durabile, în prezent în curs de elaborare, reprezintă un prim pas important, deoarece va permite băncilor să identifice și să raporteze riscurile climatice și de mediu. La rândul său, aceasta va contribui la sporirea transparenței. Al doilea pas ar fi acoperirea oricăror astfel de riscuri care se reflectă în gestionarea riscurilor de către bănci sau în procesul de supraveghere și evaluare. Nu în ultimul rând, aceste riscuri ar putea fi, de asemenea, incluse în testările la stres în scopul supravegherii. Activitatea cu privire la toate aceste domenii este în curs, o mare parte a acesteia desfășurându-se la nivel european sau chiar la nivel mondial. De exemplu, BCE este membră a Rețelei pentru ecologizarea sistemului financiar (Network for Greening the Financial System), care cuprinde peste 50 de instituții din întreaga lume.


1 Supravegherea bancară în anul 2019

1.1 Sectorul bancar din zona euro în anul 2019

1.1.1 Reziliența generală a băncilor din zona euro

În cele mai recente perioade de raportare, ratele fondurilor proprii și indicatorii efectului de levier au consemnat valori stabile la nivel agregat

În cele mai recente perioade de raportare, ratele fondurilor proprii au fost stabile la nivel agregat (Graficul 1). Rata fondurilor proprii totale s-a situat la 18,05% în trimestrul III 2019, în ușoară creștere de la 17,83% în anul precedent. Evoluții similare pot fi observate pentru rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază (CET1) și rata fondurilor proprii de nivel 1, cu fluctuații minore.

Graficul 1

Rata fondurilor proprii totale a instituțiilor semnificative (definiție tranzitorie)

(scala din stânga: miliarde EUR; scala din dreapta: %)

Sursa: BCE.

Rata medie ponderată a CET1, în regim de aplicare deplină, a instituțiilor semnificative s-a menținut stabilă, la 14,1%, în perioada cuprinsă între trimestrul IV 2018 și trimestrul III 2019 (Graficul 2). Indicatorul efectului de levier a înregistrat o ușoară creștere în primele trei trimestre ale anului 2019, situându-se la 5,42% în trimestrul III, față de 5,32% cu un an înainte (Graficul 3).

Graficul 2

Rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază (CET1) a instituțiilor semnificative

Sursa: BCE.

Graficul 3

Indicatorul efectului de levier al instituțiilor semnificative

(%)

Sursa: BCE.

Indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate pentru grupul agregat de instituții semnificative și-a continuat trendul ascendent

Indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate (liquidity coverage ratio – LCR) pentru grupul agregat de instituții semnificative și-a continuat trendul ascendent recent, situându-se la 145,16% în trimestrul III 2019 – o creștere cu 4,23 puncte procentuale față de aceeași perioadă a anului precedent (Graficul 4).

Graficul 4

Indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate al instituțiilor semnificative

Sursa: BCE.

Supravegherea bancară a BCE a efectuat analiza senzitivității privind riscul de lichiditate – testarea la stres din 2019

În anul 2019, Supravegherea bancară a BCE a efectuat o evaluare aprofundată a riscului de lichiditate pe termen scurt al băncilor sub forma testării sale la stres anuale în scopul supravegherii. Analiza senzitivității privind riscul de lichiditate – testarea la stres din 2019 a evaluat capacitatea instituțiilor semnificative de a face față unui șoc idiosincratic de lichiditate. Reziliența băncilor la un șoc advers și la un șoc extrem a fost evaluată cu ajutorul unor factori de stres ipotetici, calibrați pe baza episoadelor de criză recente, fără nicio trimitere la deciziile de politică monetară.

BCE a constatat că băncile se bucurau, pe ansamblu, de poziții de lichiditate confortabile

Majoritatea celor 103 bănci care au participat la exercițiu au raportat rezerve ample de lichiditate și perioade de supraviețuire relativ îndelungate (Graficul 5). Perioada de supraviețuire mediană raportată a fost de aproximativ șase luni în cazul scenariului de șoc advers și de aproximativ patru luni în cazul scenariului de șoc extrem (Graficul 6). Perioade îndelungate de supraviețuire în condiții de stres oferă băncilor mai mult timp pentru a-și pune în aplicare planurile de finanțare pentru situații neprevăzute.

Graficul 5

Distribuția băncilor cu o perioadă de supraviețuire mai mică de șase luni pentru fiecare scenariu

(zile calendaristice; număr de bănci)

Sursa: BCE.
Notă: Perioada de supraviețuire este definită ca perioada care durează până în prima zi în care ieșirile nete de lichiditate cumulate depășesc capacitatea de compensare disponibilă. Cu cât este mai îndelungată perioada de supraviețuire, cu atât sunt mai bune perspectivele de supraviețuire ale unei bănci în cazul unui șoc de lichiditate.

Graficul 6

Poziția de lichiditate netă mediană

(zile calendaristice; poziția de lichiditate netă mediană ca % în activele totale)

Sursa: BCE.
Notă: Poziția de lichiditate netă se referă la suma algebrică a ieșirilor nete cumulate și a capacității de compensare disponibile. Perioada de supraviețuire este perioada care durează până în prima zi în care poziția de lichiditate netă devine negativă.

Cu toate acestea, există o serie de aspecte care necesită o atenție sporită

Poziția de lichiditate globală a instituțiilor semnificative a rămas confortabilă pe parcursul anului 2019, dar există o serie de aspecte care necesită totuși un control în scopul supravegherii mai aprofundat: (i) câteva bănci au raportat poziții de lichiditate scăzute în unele monede străine (de exemplu, dolarul SUA); (ii) unele bănci furnizează lichiditate netă unor entități ale grupului din afara zonei euro, ceea ce le expune riscului de izolare; (iii) mai multe bănci utilizează strategii de optimizare care sporesc nivelul lor de conformitate cu indicatorii de lichiditate, dar oferă doar un sprijin temporar în ceea ce privește lichiditatea; (iv) practicile de gestionare a garanțiilor, inclusiv capacitatea de a mobiliza rapid rezerve de lichidități negrevate de sarcini, ar putea fi îmbunătățite în multe cazuri; și (v) băncile pot subestima impactul negativ asupra lichidității exercitat de o scădere a ratingului de credit. Exercițiul a contribuit, de asemenea, la evidențierea unor probleme legate de calitatea datelor în contextul raportării lichidității, ceea ce va sprijini îmbunătățirea calității informațiilor în materie de supraveghere în viitor.

Rezultatele au contribuit la evaluarea anuală a lichidității băncilor, măsurile adoptate în urma acestora urmând să fie monitorizate de autoritățile de supraveghere

Rezultatele exercițiului au fost integrate în evaluările băncilor din perspectiva adecvării lichidității și a guvernanței riscurilor. Cu toate acestea, rezultatele respective nu au afectat în mod direct cerințele privind capitalul de supraveghere. Autoritățile de supraveghere au adoptat măsurile calitative și cantitative corespunzătoare privind lichiditatea pentru a soluționa problemele identificate în urma testării la stres. Acestea au discutat concluziile cu fiecare bancă în cadrul procesului anual de supraveghere și evaluare (Supervisory Review and Evaluation Process – SREP) și vor monitoriza constatările specifice, după cum se dovedește necesar.

Instituțiile mai puțin semnificative au beneficiat, de asemenea, de poziții confortabile de lichiditate și de capital în 2019

S-a evidențiat faptul că și instituțiile mai puțin semnificative au beneficiat de poziții confortabile de lichiditate și de capital în 2019, cu o acoperire medie a necesarului de lichiditate de peste 200% în al doilea trimestru și o rată medie a fondurilor proprii de nivel 1 de bază (CET1) de aproximativ 17%. Cu toate acestea, au fost identificate unele aspecte care necesită o monitorizare atentă, precum necorelări semnificative ale scadențelor și dependența de grupurile de lichiditate pentru punerea în comun a rezervelor disponibile la nivelul membrilor.

Calitatea activelor bancare s-a îmbunătățit în continuare pe parcursul anului 2019

Nu în ultimul rând, calitatea activelor bancare s-a îmbunătățit, rata totală a creditelor neperformante reducându-se constant de la 4,17% în trimestrul III 2018 la 3,41% în trimestrul III 2019 (Graficul 7 și Secțiunea 1.2.2). Dispersia ratei creditelor neperformante la nivelul băncilor a scăzut, de asemenea, semnificativ în aceeași perioadă, după cum se arată în Graficul 8.

Graficul 7

Calitatea activelor: credite și avansuri neperformante ale instituțiilor semnificative

(scala din stânga: miliarde EUR; scala din dreapta: %)

Sursa: BCE.

Graficul 8

Distribuția ratei creditelor neperformante ale instituțiilor semnificative

Sursa: BCE.

1.1.2 Performanța generală a băncilor din zona euro

Profitabilitatea instituțiilor semnificative s-a redus până în trimestrul II 2019, în timp ce nivelurile raportului costuri/venituri au rămas relativ ridicate

În 2019, profitabilitatea instituțiilor semnificative din zona euro s-a menținut modestă, rentabilitatea financiară anualizată agregată situându-se la 5,8% în trimestrul III 2019, în scădere ușoară de la 6,2% în trimestrul IV 2018 (Graficul 9).[1] La nivel agregat, rentabilitatea financiară a instituțiilor semnificative din zona euro a fost mai scăzută decât cea a băncilor din SUA și, în multe cazuri, a fost, de asemenea, inferioară costului autodeclarat al fondurilor proprii. Aceasta s-a reflectat și în evaluările scăzute ale majorității instituțiilor semnificative cotate, care aveau raporturi preț/valoare contabilă cu mult subunitare, fiind astfel dificil pentru acestea să apeleze la piețele de capital fără a dilua în mod semnificativ participațiile acționarilor existenți.

Graficul 9

Rentabilitatea financiară a instituțiilor semnificative, pe surse de venituri

(% din capitalul propriu)

Sursa: Statistici ale BCE privind supravegherea bancară.
Notă: Datele pentru trimestrul III sunt anualizate.

În contextul preocupărilor actuale legate de structurile rigide de cost, veniturile nete înainte de depreciere, provizioane și impozite au scăzut în raport cu capitalurile proprii, dar au rămas, în linii mari, constante în termeni absoluți. În plus, creșterile veniturilor din tranzacționare au fost compensate de venituri nete negative sau alte venituri din exploatare.

Raporturile costuri/venituri ale instituțiilor semnificative s-au menținut relativ ridicate (Graficul 10), reflectând nu numai ineficiențe în materie de costuri, ci și cheltuielile de restructurare și costurile legate de investițiile în digitalizare. Pe termen mediu, digitalizarea poate îmbunătăți eficiența costurilor și poate permite băncilor să ofere produse și servicii noi. Aceasta este, de asemenea, importantă pentru sustenabilitatea modelelor de afaceri, dar implică costuri inițiale, iar beneficiile sunt realizate numai în timp.

Graficul 10

Raporturile costuri/venituri și componentele indexate ale instituțiilor semnificative

(%)

Sursa: Statistici ale BCE privind supravegherea bancară.

Fluxurile de deprecieri și provizioane au înregistrat o creștere abruptă în termeni anuali în primele trei trimestre ale anului 2019, stopând trendul descendent din ultimii ani, care a condus la nivelurile scăzute consemnate în 2018, și exercitând presiuni suplimentare asupra profitabilității. Creșterea a fost generalizată, inclusiv în țările cu stocuri reduse de credite neperformante, în principal ca urmare a provizioanelor pentru pierderi din credite destinate creditelor neperformante noi și a deprecierilor activelor nefinanciare ale băncilor asociate programelor lor de restructurare.

Similar instituțiilor semnificative, și instituțiile mai puțin semnificative din zona euro au înregistrat o profitabilitate scăzută susținută. Mai exact, dependența instituțiilor mai puțin semnificative de veniturile din dobânzi le expune la efectele negative ale unei perioade prelungite cu rate scăzute ale dobânzilor, iar dimensiunea lor mai mică și accentul preponderent regional le reduc capacitatea de a-și diversifica sursele de venituri și de a-și reduce costurile. Cifrele cele mai recente indică o rentabilitate financiară medie pentru instituțiile mai puțin semnificative de numai 5,1% în iunie 2019, nivel doar marginal superior celui de 4,7% înregistrat la sfârșitul anului 2018.[2] Pe partea de active, veniturile din dobânzi, care reprezintă cea mai mare componentă a veniturilor în cazul instituțiilor mai puțin semnificative, au continuat să se reducă în 2019 (Graficul 11). Cu toate acestea, veniturile nete din dobânzi au consemnat numai o scădere ușoară, ca urmare a unei diminuări simultane a cheltuielilor cu dobânzile. Nu în ultimul rând, la fel ca în cazul instituțiilor semnificative, fluxurile de provizioane pentru instituțiile mai puțin semnificative au crescut și ele abrupt, majorându-se cu circa 20% în termeni anuali în prima jumătate a anului 2019. Totuși, costul riscului pentru instituțiile mai puțin semnificative, măsurat ca pondere a deprecierilor financiare în totalul împrumuturilor, rămâne relativ scăzut, la aproximativ 0,1% (reprezentând mai puțin de o treime din costul riscului în cazul instituțiilor semnificative).

Graficul 11

Evoluția veniturilor din dobânzi, a cheltuielilor cu dobânzile și a veniturilor nete din dobânzi ale instituțiilor mai puțin semnificative

(miliarde EUR)

Sursa: Statistici ale BCE privind supravegherea bancară.
Notă: Graficul se bazează pe un eșantion în schimbare de instituții mai puțin semnificative. Datele pentru trimestrele I și II 2019 sunt anualizate cu ajutorul unei metode de calcul care utilizează datele din ultimele patru trimestre.

Instituțiile mai puțin semnificative au depus în continuare eforturi pentru a limita cheltuielile globale (Graficul 12). Cu toate acestea, raporturile costuri/venituri ale acestor instituții s-au menținut relativ ridicate, situându-se la 72% în iunie 2019. Acest nivel este, în esență, nemodificat de la sfârșitul anului 2018 (73%), depășindu-l încă pe cel al instituțiilor semnificative. În ceea ce privește calitatea activelor, stocurile mari de credite neperformante deținute de unele instituții mai puțin semnificative au rămas un motiv de preocupare. Pe ansamblu, progresele înregistrate în ceea ce privește asanarea bilanțurilor au consemnat o relativă încetinire, rata brută a creditelor neperformante situându-se la circa 2,71% în trimestrul II 2019, în scădere cu 11 puncte de bază față de luna decembrie 2018.

Graficul 12

Prezentare generală a costurilor instituțiilor mai puțin semnificative

(scala din stânga: miliarde EUR; scala din dreapta: %)

Sursa: Statistici ale BCE privind supravegherea bancară.
Notă: Graficul se bazează pe un eșantion în schimbare de instituții mai puțin semnificative. Datele pentru trimestrele I și II 2019 sunt anualizate cu ajutorul unei metode de calcul care utilizează datele din ultimele patru trimestre.

1.1.3 Principalele riscuri din sectorul bancar

Incertitudinile geopolitice, creditele neperformante, criminalitatea cibernetică și perturbările sistemelor informatice au fost identificate ca fiind principalele provocări pentru bănci în 2019

În strânsă cooperare cu autoritățile naționale competente, Supravegherea bancară a BCE identifică în fiecare an principalele riscuri la adresa băncilor pe termen scurt și mediu (pe un orizont de doi până la trei ani). Aceste riscuri sunt apoi publicate sub forma Hărții riscurilor la nivelul Mecanismului unic de supraveghere (MUS). Exercițiul din 2018 a identificat următorii factori de risc principali pentru anul 2019 și perioada ulterioară: incertitudinile geopolitice, stocul de credite neperformante și acumularea potențială de credite neperformante în viitor, precum și criminalitatea cibernetică și perturbările sistemelor informatice. Printre alte riscuri identificate se numără reevaluarea riscului pe piețele financiare, mediul caracterizat de rate scăzute ale dobânzilor și reacțiile băncilor la reglementări.

Incertitudinile geopolitice au reprezentat un risc major pentru economia zonei euro

Incertitudinile geopolitice au fost considerate un risc major pentru piețele financiare internaționale și pentru economia zonei euro. Escaladarea tensiunilor comerciale și accentuarea incertitudinilor geopolitice au avut un impact negativ asupra creșterii PIB la nivel mondial, care s-a menținut modestă pe parcursul întregului an 2019. În plus, Brexit a reprezentat în continuare o sursă importantă de incertitudini, impunând băncilor și autorităților de supraveghere să se pregătească pentru toate scenariile posibile. Alături de sporirea incertitudinilor politice în unele țări din zona euro, aceste evoluții au continuat să afecteze perspectivele economice ale zonei euro, care s-au deteriorat în 2019.

Rata creditelor neperformante a continuat să scadă în zona euro

În pofida scăderii în continuare a ratei creditelor neperformante din zona euro, nivelurile ridicate de credite neperformante deținute de un număr mare de bănci din zona euro au rămas un motiv de preocupare. Odată cu punerea în aplicare a strategiilor lor de reducere a creditelor neperformante, băncile respective au înregistrat progrese considerabile în ceea ce privește reducerea stocurilor lor de credite neperformante reziduale. În trimestrul III 2019, rata creditelor neperformante a instituțiilor semnificative a scăzut la 3,41%, dar s-a menținut peste nivelurile din perioada pre-criză. Prin urmare, este necesar să se depună în continuare eforturi pentru a se asigura aplicarea strategiilor privind creditele neperformante, mai ales în condițiile în care se estimează că dinamica PIB real se va menține modestă pe termen scurt.

Relaxarea standardelor de creditare ar putea conduce la o acumulare de credite neperformante în viitor

Interesul constant al băncilor pentru obținerea de randamente ar putea avea drept rezultat acumularea de credite neperformante în viitor. Tendința de relaxare a standardelor de creditare consemnată în anii anteriori s-a redus într-o anumită măsură în 2019. Totuși, în două trimestre din 2019, băncile din zona euro au raportat încă o ușoară relaxare a standardelor de creditare pentru împrumuturile acordate întreprinderilor și cele acordate populației pentru achiziția de locuințe.[3] În plus, instituțiile semnificative au devenit și mai active pe piața creditelor cu efect de levier, acceptând niveluri minime fără precedent de protecție contractuală.

Riscurile informatice și cele legate de criminalitatea cibernetică sunt în creștere ca urmare a digitalizării în curs

Tendința către digitalizarea serviciilor financiare poate reduce reziliența băncilor la criminalitatea cibernetică și perturbările sistemelor informatice. Băncile se bazează tot mai mult pe procesele digitale și trebuie să adopte tehnologii suplimentare pentru a deveni mai eficiente și a răspunde preferințelor în schimbare ale clienților. Cu toate acestea, o serie de instituții semnificative încă lucrează cu sisteme informatice depășite și trebuie să își modernizeze infrastructurile informatice, ceea ce ar putea încetini acest proces și/sau l-ar putea face mai costisitor. În același timp, există riscuri suplimentare generate de infractori cibernetici cu o puternică rea intenție colectivă.

Riscul substanțial de reevaluare pe piețele financiare a persistat

În anul 2019, a existat în continuare un risc substanțial de reevaluare semnificativă pe piețele financiare, în contextul interesului constant pentru obținerea de randamente. Primele de risc au rămas scăzute pe parcursul anului, în pofida episoadelor de volatilitate sporită a piețelor financiare ca urmare a escaladării tensiunilor comerciale. Deși sustenabilitatea datoriei sectorului public s-a îmbunătățit în zona euro în ansamblu, nivelurile datoriei au rămas ridicate în mai multe țări individuale, acestea fiind astfel vulnerabile la reevaluarea potențială a riscului suveran.

Profitabilitatea băncilor s-a menținut la niveluri modeste

Instituțiile semnificative au continuat să se confrunte cu o profitabilitate scăzută, întrucât perspectivele unei perioade prelungite cu rate scăzute ale dobânzilor și concurența intensă au afectat în continuare capacitatea acestora de a genera venituri. În 2019, peste jumătate dintre instituțiile semnificative au generat o rentabilitate financiară sub costul estimat al fondurilor proprii. În pofida ușoarei îmbunătățiri a rentabilității financiare în 2018, acestea și-au revizuit proiecțiile privind profitabilitatea în sensul scăderii acesteia, sugerând o reducere a rentabilității lor financiare prognozate pentru anii 2019 și 2020, și le-ar putea revizui și mai mult în sens descendent în cazul în care condițiile macroeconomice din zona euro se deteriorează.

Deși s-a consemnat o relativă evoluție a riscurilor în 2019, factorii de risc principali descriși mai sus rămân deosebit de relevanți pentru anii următori (a se vedea Secțiunea 1.6 pentru perspectivele riscurilor în anul 2020 și perioada ulterioară).


1.2 Priorități și proiecte în materie de supraveghere în 2019

1.2.1 Prezentare generală a priorităților în materie de supraveghere pentru anul 2019

Prioritățile în materie de supraveghere stabilesc domeniile pe care se va axa Supravegherea bancară a BCE în anul următor. Acestea sunt dezbătute și aprobate de Consiliul de supraveghere al BCE și se bazează pe o evaluare a riscurilor principale cu care se confruntă băncile supravegheate (Secțiunea 1.1) în actualul mediu economic, de reglementare și de supraveghere. Prioritățile în materie de supraveghere țin seama, de asemenea, de tendințele tematice identificate de echipele comune de supraveghere (ECS) în cadrul activităților lor zilnice de supraveghere, precum și de constatările misiunilor la fața locului. Prioritățile sunt revizuite anual și reprezintă un instrument esențial pentru coordonarea măsurilor de supraveghere la nivelul băncilor într-un mod suficient de armonizat, proporțional și eficace, contribuind astfel la asigurarea unor condiții echitabile și la consolidarea impactului în materie de supraveghere. Prioritățile în materie de supraveghere pentru 2019 și proiectele aferente sunt prezentate în continuare în această secțiune (a se vedea și Figura 1).

Figura 1

Prioritățile în materie de supraveghere pentru anul 2019

Sursa: BCE.
* Activitate modificată.
** Activitate nouă/domeniu de interes nou în 2019.
1) Credite neperformante.
2) Procesele de evaluare a adecvării capitalului intern și lichidității interne.
3) Deși nu este încă planificată o testare la stres specifică privind riscul de lichiditate, exercițiul de testare la stres la nivelul UE se va desfășura în 2020 și va acoperi o varietate de riscuri.

1.2.2 Activități legate de creditele neperformante

În 2019, BCE a decis să își revizuiască așteptările în materie de supraveghere privind provizionarea prudențială pentru expunerile neperformante noi, specificate în „Anexa la Liniile directoare ale BCE privind creditele neperformante, adresate băncilor” (denumită în continuare „anexa”). Această decizie a fost luată pentru a ține seama de adoptarea Regulamentului (UE) 2019/630[4], care definește tratamentul aplicabil expunerilor neperformante în baza Pilonului 1. Noul regulament a intrat în vigoare la 26 aprilie 2019 și completează normele prudențiale existente. Revizuirea anexei a urmat angajamentului BCE de a reexamina așteptările în materie de supraveghere pentru expunerile neperformante noi, odată cu finalizarea noului act legislativ privind tratamentul expunerilor neperformante în baza Pilonului 1.

Diferențele principale între abordarea bazată pe Pilonul 2 și cea bazată pe Pilonul 1

Au fost identificate trei diferențe principale între noul tratament al expunerilor neperformante în baza Pilonului 1 și abordarea BCE bazată pe Pilonul 2.

  • În primul rând, tratamentul expunerilor neperformante în baza Pilonului 1 impune tuturor băncilor să efectueze o deducere din fondurile proprii atunci când expunerile neperformante nu sunt acoperite suficient de provizioane sau de alte ajustări în mod automat. Aceasta este o cerință obligatorie din punct de vedere juridic, în timp ce așteptările în materie de supraveghere ale BCE cu privire la provizionarea prudențială a instituțiilor semnificative conform abordării bazate pe Pilonul 2 nu au acest caracter obligatoriu. În special, așteptările în materie de supraveghere sunt: (i) un punct de pornire pentru dialogul în materie de supraveghere, (ii) dependente de o evaluare de la caz la caz și (iii) o măsură de supraveghere care poate fi aplicată în ciclul SREP în baza cadrului prevăzut de Pilonul 2.
  • În al doilea rând, tratamentul expunerilor neperformante în baza Pilonului 1 și abordarea din perspectiva supravegherii a creditelor neperformante noi și a celor reziduale în concordanță cu cerințele din Pilonul 2 au fost ușor diferite în ceea ce privește calibrarea calendaristică. În plus, au existat, de asemenea, căi diferite pentru a se ajunge la ajustări în cazul abordării BCE bazate pe Pilonul 2 și la implementarea integrală în cazul cadrului prevăzut de Pilonul 1.
  • În al treilea rând, există o diferență semnificativă în ceea ce privește domeniul de aplicare. Tratamentul expunerilor neperformante în baza Pilonului 1 se aplică numai expunerilor neperformante care rezultă din împrumuturile noi inițiate începând cu 26 aprilie 2019, și nu (i) stocului existent de expuneri neperformante sau (ii) întregului stoc de credite performante existente în bilanțurile băncilor inițiate înainte de 26 aprilie 2019, care se pot transforma în expuneri neperformante în viitor. Aceasta a însemnat că autoritățile de supraveghere vor trebui să dispună de instrumentele necesare pentru a soluționa acest risc potențial – instrumentele respective sunt furnizate de abordarea bazată pe Pilonul 2 a BCE.

Ajustări ale abordării bazate pe Pilonul 2 pentru expunerile neperformante noi, legate de domeniul de aplicare și de calibrarea calendaristică

După identificarea principalelor diferențe, BCE a decis să își ajusteze așteptările în materie de supraveghere în ceea ce privește provizionarea prudențială pentru noile expuneri neperformante. Scopul a fost acela de a simplifica și a armoniza abordarea generală privind expunerile neperformante. În primul rând, domeniul de aplicare al așteptărilor în materie de supraveghere ale BCE pentru expunerile neperformante noi conform abordării bazate pe Pilonul 2, astfel cum a fost comunicat în anexă, s-ar limita la expunerile care nu fac obiectul tratamentului în baza Pilonului 1, pentru a se evita o suprapunere, mai exact ca aceeași expunere să facă obiectul atât al măsurilor din Pilonul 1, cât și al celor din Pilonul 2. Prin urmare, expunerile neperformante generate de împrumuturi inițiate începând cu data de 26 aprilie 2019 ar face, în principiu, numai obiectul Pilonului 1. În al doilea rând, orizonturile temporale relevante (respectiv intervalele de vechime/calculul vechimii) pentru expunerile neperformante generate de împrumuturi inițiate înainte de 26 aprilie 2019 ar fi modificate de la 2/7 ani la 3/7/9 ani, pentru a alinia aceste orizonturi temporale cu cele din cadrul prevăzut de Pilonul 1.[5] Mai exact, se așteaptă ca expunerile neperformante care fac obiectul anexei să urmeze calculul vechimii în 3/7/9 ani în cazul împrumuturilor negarantate/garantate (în alt mod decât cu bunuri imobile)/garantate cu bunuri imobile, cu traiectorii de atingere a implementării integrale similare celor din cadrul prevăzut de Pilonul 1 (respectiv o acoperire de 100%).[6]

Așteptările în materie de supraveghere pentru stocul de expuneri neperformante au rămas nemodificate

Așteptările în materie de supraveghere pentru stocul de expuneri neperformante (respectiv expunerile clasificate ca neperformante la 31 martie 2018) au rămas nemodificate, cu același punct de pornire, mai exact intervale de vechime de 2/7 ani în cazul expunerilor neperformante negarantate/garantate, sub rezerva recomandărilor în materie de supraveghere privind acoperirea și a traiectoriilor de introducere treptată, astfel cum sunt comunicate în scrisorile SREP.[7] Prima prioritate a fost reducerea rapidă a stocului de expuneri neperformante pentru a se asigura că bilanțurile băncilor erau asanate în cazul în care condițiile economice deveneau mai puțin favorabile.

Circumstanțele specifice care ar putea face ca așteptările referitoare la provizionarea prudențială să devină inadecvate ar fi totuși luate în considerare atât pentru stocul de expuneri neperformante, cât și pentru expunerile neperformante noi

Toate celelalte aspecte ale tratamentului expunerilor neperformante noi în conformitate cu abordarea bazată pe Pilonul 2, astfel cum se prevede în anexă, au rămas nemodificate. Printre altele, circumstanțe specifice care ar putea face ca așteptările referitoare la provizionarea prudențială să devină inadecvate pentru un anumit portofoliu/o anumită expunere ar fi totuși luate în considerare la evaluarea abaterilor de la așteptările în materie de supraveghere privind acoperirea conform abordării bazate pe Pilonul 2, atât în cazul expunerilor neperformante noi, cât și în cel al stocului de expuneri neperformante.

Sinteza abordării ajustate în materie de supraveghere privind provizionarea pentru expunerile neperformante

Pe scurt, domeniul de aplicare al așteptărilor în materie de supraveghere ale BCE pentru expunerile neperformante noi este limitat la expunerile neperformante care provin din împrumuturi inițiate înainte de 26 aprilie 2019 și care nu fac obiectul unui tratament al expunerilor neperformante în baza Pilonului 1[8]. Expunerile neperformante care provin din împrumuturi inițiate începând cu data de 26 aprilie 2019 fac obiectul tratamentului expunerilor neperformante în baza Pilonului 1, BCE acordând o atenție deosebită riscurilor generate de acestea. În plus, toate expunerile neperformante noi, indiferent de data inițierii expunerii, urmează aceeași calibrare calendaristică și aceeași repartizare a expunerilor garantate. De asemenea, acestea sunt tratate în același mod precum orice parte a expunerii neperformante care este garantată sau asigurată de o agenție oficială a creditelor de export, în vederea reducerii complexității raportării pentru expunerile neperformante noi (Figura 2).

Figura 2

Prezentare generală a abordărilor în materie de supraveghere și de reglementare cu privire la provizionarea pentru expunerile neperformante

Sursa: BCE.

Aspecte referitoare la ghidurile privind expunerile neperformante publicate de Autoritatea bancară europeană

BCE a notificat ABE cu privire la intenția sa de a se conforma ghidurilor ABE privind expunerile neperformante

Abordarea în materie de supraveghere a expunerilor neperformante a fost consolidată în continuare la sfârșitul anului 2018, când Autoritatea bancară europeană (ABE) a publicat două seturi de ghiduri privind expunerile neperformante: (i) Ghidul din 31 octombrie 2018 privind administrarea expunerilor neperformante și restructurate (EBA/GL/2018/06) și (ii) Ghidul din 17 decembrie 2018 privind publicarea expunerilor neperformante și restructurate (EBA/GL/2018/10). BCE a notificat ABE cu privire la intenția sa de a se conforma ghidurilor ABE menționate anterior.[9]

Activități privind stocul de credite neperformante: progrese înregistrate și evaluarea strategiilor băncilor de reducere a creditelor neperformante

Stocul de credite neperformante deținut de instituțiile semnificative a scăzut cu peste 40% din decembrie 2014

La începutul supravegherii bancare europene, volumul de credite neperformante deținut de instituțiile semnificative se ridica la aproximativ 1 000 de miliarde EUR (o rată a creditelor neperformante de 8%). Până la sfârșitul lunii septembrie 2019, acesta s-a redus la 543 de miliarde EUR (o rată a creditelor neperformante de 3,41%), mai exact stocul de credite neperformante s-a restrâns cu circa 46% începând cu luna decembrie 2014 (Graficul 13). Diminuarea stocului de credite neperformante s-a accelerat în 2017, îndeosebi în țările cu rate ridicate ale creditelor neperformante. Aceasta a coincis cu publicarea, în martie 2017, a Liniilor directoare ale BCE privind creditele neperformante, adresate băncilor (denumite în continuare „Liniile directoare privind creditele neperformante”), care prezintă așteptările Supravegherii bancare a BCE în ceea ce privește gestionarea creditelor neperformante. Graficul 13 prezintă evoluția stocului de credite neperformante pentru toate instituțiile semnificative.

Graficul 13

Evoluția creditelor neperformante ale instituțiilor semnificative

(scala din stânga: %; scala din dreapta: miliarde EUR)

Sursa: BCE.

Instituțiile semnificative cu rate ridicate ale creditelor neperformante au prezentat pentru prima dată strategii privind creditele neperformante în anul 2017 și le-au actualizat de două ori de atunci

Liniile directoare privind creditele neperformante stabilesc așteptările privind modul în care băncile ar trebui să își gestioneze stocurile de credite neperformante.[10] Ca urmare a acestor linii directoare, BCE a solicitat instituțiilor semnificative cu niveluri mai ridicate de credite neperformante (denumite în continuare „bănci cu niveluri ridicate de credite neperformante”) să își prezinte strategiile de reducere a creditelor neperformante și a activelor executate silit și să își definească țintele de reducere la nivel de portofoliu pe termen mediu. În 2017, instituțiile semnificative respective au comunicat pentru prima dată BCE strategiile lor de reducere a creditelor neperformante și le-au actualizat de două ori de atunci.

Strategiile privind creditele neperformante pentru 2019 au vizat o reducere cu 50% a stocului de credite neperformante pe un orizont de trei ani

Strategiile privind creditele neperformante prezentate în 2019 au vizat o reducere brută a stocului de credite neperformante cu aproximativ 50% de la sfârșitul anului 2018 până la sfârșitul anului 2021. Graficele 14 și 15 prezintă stocurile de active neperformante la sfârșitul anului 2018 pentru un eșantion de 32 de bănci cu niveluri ridicate de credite neperformante, alături de reducerea proprie proiectată a volumului pe parcursul perioadei cuprinse între sfârșitul anului 2019 și sfârșitul anului 2021.

Băncile cu niveluri ridicate de credite neperformante și-au depășit țintele de reducere a creditelor neperformante în 2018

În 2018, băncile cu niveluri ridicate de credite neperformante au avut rezultate bune în general și, în multe cazuri, chiar și-au depășit țintele de reducere a stocurilor de credite neperformante. Instrumentele utilizate pentru reducerea stocurilor de credite neperformante au variat de la o instituție la alta și de la o țară la alta. Mai exact, printre acestea s-au numărat rambursări ale împrumuturilor (debitori care rambursează sumele convenite prin contract) și remedieri, vânzări (inclusiv vânzări și securitizări ale portofoliilor, precum și reclasificări ale acestora ca deținute în vederea vânzării în conformitate cu Standardul Internațional de Raportare Financiară (International Financial Reporting Standard – IFRS) 9 ) și scoateri în afara bilanțului (write-off).

În semestrul I 2019, băncile și-au redus cu 8% stocurile de credite neperformante, valoare reprezentând 42% din planul anual pentru 2019, comparativ cu 51% în trimestrul II 2018. Deși ieșirile și intrările de credite neperformante din expuneri performante sunt, în general, în grafic, alte intrări depășesc țintele. Ieșirile sunt determinate, în principal, de rambursarea împrumuturilor și remedieri, scoateri în afara bilanțului și vânzări (inclusiv vânzări și securitizări ale portofoliilor, precum și reclasificări ale acestora ca deținute în vederea vânzării în conformitate cu IFRS 9).

Băncile devansează eforturile de reducere planificate

Majoritatea băncilor își devansează în mod activ eforturile de reducere. Conform strategiilor de reducere a creditelor neperformante, prezentate pentru perioada 2019-2021, aproximativ 50% din reducerea proiectată pe un orizont de trei ani va avea loc în primul an pentru majoritatea țărilor. Este probabil ca peste 75% din reducerea pe perioada de trei ani să se datoreze ieșirilor din portofolii neperformante, rambursărilor de credite, vânzărilor și scoaterilor în afara bilanțului.

Băncile țintesc mai agresiv expunerile neperformante cu vechimi mai mari

Este, de asemenea, pozitiv faptul că băncile țintesc într-un mod mai agresiv creditele neperformante cu vechimi mai mari în cadrul planurilor lor de reducere. După cum se poate observa în Graficul 16, se proiectează ca expunerile clasificate ca neperformante pe o perioadă de mai mult de cinci ani să fie reduse într-un ritm mult mai rapid decât expunerile care au fost neperformante timp de mai puțin de cinci ani.

În ansamblu, stocurile de credite neperformante se mențin la un nivel ridicat în zona euro. Prin urmare, Supravegherea bancară a BCE își va continua eforturile de soluționare a problemei stocului de credite neperformante și de prevenire a acumulării unor noi credite neperformante.

Graficul 14

Strategii de reducere a activelor neperformante: evoluția planificată a activelor neperformante

(miliarde EUR; ani)

Sursa: BCE.

Graficul 15

Reducerea planificată a creditelor neperformante pentru întregul an 2019, comparativ cu reducerea efectivă din prima jumătate a anului

(miliarde EUR)

Sursa: BCE.
0) Intrări din expuneri performante restructurate.
1) Ieșiri din garanții acceptate.
2) Intrări din expuneri performante nerestructurate.
3) Ieșiri din lichidarea garanțiilor.

Graficul 16

Strategii de reducere a activelor neperformante: reducerea viitoare planificată a creditelor neperformante, în funcție de intervalul de vechime

(miliarde EUR)

Sursa: BCE.

Caseta 1
Impactul eliminării creditelor neperformante asupra pieței bursiere

Caseta investighează, dintr-o perspectivă empirică, răspunsul pieței bursiere la anunțurile instituțiilor semnificative și ale instituțiilor mai puțin semnificative din cadrul MUS cu privire la asanarea bilanțurilor lor în perioada 2015-2019. Scopul este acela de a evalua dacă vânzările[11] de credite neperformante au generat un „efect de avuție” pozitiv pentru instituțiile semnificative și cele mai puțin semnificative din țările cele mai active (Italia, Spania, Irlanda, Grecia, Portugalia și Cipru). Volumul total al vânzărilor de credite neperformante și de active executate silit de către instituțiile semnificative și cele mai puțin semnificative din țările respective a depășit 184 de miliarde EUR în 2018, față de 108 miliarde EUR în 2017. Recent, pe parcursul perioadei analizate, activitatea a fost stimulată, în special, de piețele italiene și spaniole, existând, de asemenea, o creștere semnificativă a activității în Grecia, Portugalia și Cipru, unde volumul anual al creditelor neperformante eliminate a crescut cu peste 200% în 2018, comparativ cu 2017 (a se vedea graficul). Deși activitatea a consemnat o încetinire, în ceea ce privește volumul vânzărilor, în 2019, față de 2017 și 2018, vânzări în valoare de 74 de miliarde EUR sunt încă în curs și se anticipează că vor fi încheiate până la sfârșitul anului 2020. În plus, dimensiunea segmentului de active „cu plată improbabilă” este în creștere. În 2019, aproximativ o treime din totalul eliminărilor efectuate de instituții de credit italiene au fost incluse în acest segment.

Grafic

Vânzări de credite neperformante și de active executate silit, în funcție de instituțiile semnificative și instituțiile mai puțin semnificative ale MUS din țările incluse în eșantion, în perioada 2015-2019, precum și în perioada în curs

(milioane EUR; valori contabile brute)

Sursa: Anunțuri ale băncilor, calcule ale Credit Village, Debtwire, Deloitte, KPMG și BCE.
Notă: Data-limită pentru date este 31 decembrie 2019. „Perioada în curs” se referă la vânzările care vor fi finalizate până la sfârșitul anului 2020. Graficul include vânzările definitive de credite neperformante, securitizările creditelor neperformante care conduc la deconsolidare și vânzările de active executate silit. Acesta prezintă eliminările de credite neperformante efectuate de instituțiile semnificative și instituțiile mai puțin semnificative din cadrul MUS în țările selectate. Vânzările efectuate de societățile de administrare a activelor sunt excluse. Cifrele pentru 2017 referitoare la Spania includ vânzarea de către Santander a participației majoritare în portofoliul său de active imobiliare în valoare de 30 de miliarde EUR către Blackstone. Cifrele pentru 2018 referitoare la Italia includ securitizarea creditelor neperformante ale Monte dei Paschi di Siena în valoare de aproximativ 24,1 miliarde EUR, care a fost finalizată în mai 2018, precum și transferul portofoliului de 18 miliarde EUR al Veneto Banca/Popolare di Vicenza către SGA S.p.A, finalizat în 2018, după lichidarea băncilor în 2017. Eliminarea în valoare de 17,7 miliarde EUR (proiectul Fino) efectuată de UniCredit este inclusă în cifrele pentru 2017 referitoare la Italia.

Literatura de specialitate în domeniul financiar studiază de mult timp impactul operațiunilor de asanare a bilanțului asupra prețurilor acțiunilor băncilor și efectul de avuție pentru vânzători.[12] Pe baza metodologiei privind studiile de eveniment[13], BCE a completat studiile empirice anterioare pe aceeași temă, analizând efectul a 135 de anunțuri de eliminări de credite neperformante efectuate de instituțiile semnificative și cele mai puțin semnificative[14] începând cu anul 2015. Rezultatele arată că anunțurile referitoare la eliminările de credite neperformante au avut un impact pozitiv și semnificativ asupra prețului acțiunilor acelor instituții de credit care au înregistrat progrese substanțiale în ceea ce privește reducerea nivelului de credite neperformante în perioada analizată (a se vedea tabelul).

Tabel

Rezultatele studiilor de evenimente

Sursa: BCE și Bloomberg (pentru randamentele efective).
Notă: „Evenimentul” este comunicatul de presă publicat de instituțiile semnificative și instituțiile mai puțin semnificative cotate cu privire la eliminările de credite neperformante, inclusiv atât vânzările directe de credite neperformante pe piață, cât și securitizările creditelor neperformante care conduc la deconsolidare, și eliminări ale activelor executate silit. Comunicatele de presă conținând evenimente care se suprapun și care creează confuzie nu au fost luate în considerare (de exemplu, o eliminare comunicată în contextul publicării rezultatelor financiare trimestriale, anunțuri privind o majorare de capital, strategii de afaceri, fuziuni etc.). „Eliminări la scară mare” înseamnă eliminări de active neperformante cu o valoare contabilă brută de peste 320 de milioane EUR, mai exact mediana tuturor eliminărilor efectuate de instituțiile semnificative și instituțiile mai puțin semnificative din cadrul MUS în perioada 2015-2019 (ținând, de asemenea, cont de tranzacțiile excluse din această analiză). Eșantionul nostru de anunțuri din Spania, Irlanda și Grecia include raportări referitoare la eliminările de active cu o valoare contabilă brută peste medie. Randamentele anormale au fost calculate prin scăderea randamentelor normale anticipate, în cazul în care nu ar fi existat niciun anunț privind eliminarea de credite neperformante, din randamentele efective ale stocurilor. Randamentele normale anticipate au fost estimate utilizând „modelul de piață”, bazat pe randamentele efective ale unei piețe de referință și pe corelarea stocului băncii cu piața de referință. Pentru această analiză, piețele de referință au fost indicele FTSE Italia Bank pentru băncile din Italia, indicele IBEX 35 pentru băncile din Spania, indicele general Athens Stock Exchange pentru băncile din Grecia, indicele FTSE Ireland pentru băncile din Irlanda, indicele FTSE Portugal pentru băncile din Portugalia și indicele general Cyprus Stock Exchange pentru băncile din Cipru. Au fost utilizate randamente calculate cu ajutorul logaritmilor naturali. Perioada estimării a fost de 120 de zile de tranzacționare. După calcularea randamentelor anormale, randamentul anormal cumulat (cumulative abnormal return – CAR) a fost calculat prin adunarea randamentelor anormale individuale pentru a măsura impactul total al unui eveniment pe parcursul unei anumite perioade („fereastra evenimentului”). În această analiză au fost luate în considerare două ferestre ale evenimentului, respectiv -2;0 și 0;2, unde 0 este ziua evenimentului sau prima zi de tranzacționare ulterioară anunțului, în cazul în care anunțul a fost făcut după închiderea piețelor sau dacă evenimentul are loc într-o zi în care nu au loc tranzacționări (de exemplu, o zi la sfârșit de săptămână). Randamentele anormale medii cumulate (cumulative average abnormal returns – CAAR) reprezintă valorile medii ale tuturor evenimentelor din eșantion (total sau la nivel de țară), mai exact răspunsurile medii ale pieței bursiere (în procente) la comunicatele de presă. Testul t parametric transversal și testul lui Boehmer, Musumeci și Poulsen (1991) au fost utilizate pentru a verifica semnificația statistică a CAAR. ***,**,* se referă la un nivel de semnificație de 1%, 5% și, respectiv, 10% al testului t transversal și al testului lui Boehmer, Musumeci și Poulsen (1991).

Analiza arată, de asemenea, că maturitatea piețelor interne ale creditelor neperformante și caracteristicile cadrelor juridice naționale afectează cotațiile acțiunilor în mod diferit de la o țară la alta. De exemplu, instituțiile de credit din Italia care anunță eliminări[15] considerabile de credite neperformante manifestă, în medie, răspunsuri semnificative și pozitive pe piața bursieră în cele două zile care urmează publicării comunicatului de presă. În special, există un puternic efect de avuție pozitiv pentru băncile italiene care utilizează sistemul GACS[16]. Acesta sugerează că un sistem atent conceput pentru a stimula transferul riscurilor aferente creditelor neperformante în afara bilanțurilor instituțiilor de credit ar avea, în general, un efect pozitiv asupra băncii care efectuează vânzările. În mod similar, instituțiile de credit din Irlanda au înregistrat un răspuns pozitiv din partea pieței în urma anunțurilor, posibil pe seama impactului favorabil asupra cotelor de capital care a fost raportat în majoritatea comunicatelor de presă irlandeze referitoare la eliminările de credite neperformante.[17] În schimb, nu au fost observate impacturi semnificative din punct de vedere statistic pentru instituțiile de credit din Grecia, unde piețele secundare care contribuie la reducerea creditelor neperformante au început să consemneze o creștere în 2017. Cu toate acestea, transferul riscului prin intermediul schemei de securitizare „Hercules”, care, împreună cu alte instrumente strategice interne și externe, are drept scop reducerea volumului de credite neperformante la niveluri sustenabile[18], poate avea ca rezultat un efect de avuție pozitiv în viitor. În ceea ce privește Spania, răspunsurile la anunțurile băncilor în perioada 2015-2019 nu au fost semnificative din punct de vedere statistic. Aceasta s-ar putea datora maturității pieței spaniole a creditelor neperformante și ratei relativ scăzute a creditelor neperformante aferente instituțiilor de credit spaniole.[19] Instituțiile de credit portugheze și cele cipriote au fost luate în considerare în cadrul analizei ca parte a eșantionului total, dar nu există rezultate la nivel de țară pentru Portugalia și Cipru din cauza numărului limitat de bănci cotate la bursă și de anunțuri disponibile.

1.2.3 Activități privind criteriile de subscriere a creditelor

Practicile inadecvate de inițiere de credite au contribuit semnificativ, printre altele, la ratele ridicate ale creditelor neperformante din unele state membre participante. Eforturile în materie de supraveghere destinate reducerii creditelor neperformante au drept obiectiv asanarea bilanțurilor băncilor și, implicit, restabilirea încrederii în sectorul bancar. Cu toate acestea, având în vedere probabilitatea crescută a unei schimbări de direcție la nivelul ciclului economic, este important să se înțeleagă riscurile cu care băncile își încarcă în prezent bilanțurile, deoarece acestea ar putea cauza probleme în viitor. Prin urmare, accentul se mută acum pe standardele de subscriere pe care băncile le aplică atunci când acordă împrumuturi. Obiectivul este acela de a lua măsuri proactive pentru limitarea unei acumulări excesive de credite neperformante viitoare, acesta numărându-se printre prioritățile în materie de supraveghere pentru anul 2019 (Secțiunea 1.2).

Primul pas în atingerea acestui obiectiv a fost acela de a evalua riscurile și tendințele în ceea ce privește modul în care băncile acordă credite, direcționând astfel eforturile de supraveghere către zonele de risc. În acest scop, BCE a evaluat în detaliu datele relevante pe care autoritățile de supraveghere le aveau deja la dispoziție. Totuși, a fost necesar să se colecteze date armonizate suplimentare pentru a permite o evaluare solidă și structurată a calității criteriilor de subscriere ale băncilor, cu accent pe împrumuturile noi. Prin urmare, Supravegherea bancară a BCE a lansat în 2019 un exercițiu de colectare de date.

Obiectivele principale ale acestui exercițiu au fost (i) de a clarifica dacă standardele de subscriere a creditelor utilizate de bănci s-au deteriorat în timp și (ii) de a identifica tiparele și a evidenția particularitățile la nivelul anumitor segmente de împrumuturi, al diferitelor modele de afaceri și între țări. În plus, intenția a fost ca exercițiul să ajute să se stabilească dacă anumiți indicatori de risc principali erau deja disponibili în sistemele informatice ale băncilor și să se precizeze nivelul de automatizare în compilarea și raportarea datelor respective.

Exercițiul a fost conceput în cooperare cu sectorul bancar. Aceasta a asigurat faptul că definițiile indicatorilor de risc principali incluse în formularele de subscriere a creditelor (de exemplu, raportul între volumul creditului și valoarea proprietății imobiliare) au fost aliniate la cele mai utilizate practici bancare. Formularul rezultat a acoperit indicatorii de risc principali pentru împrumuturi și parametrii de risc pentru împrumuturile acordate sectorului privat nefinanciar. Pentru a încuraja consecvența datelor la nivelul instituțiilor de credit, procesul a fost sprijinit de un proces elaborat de întrebări și răspunsuri și a fost urmat de un control cuprinzător de asigurare a calității.

Interpretarea datelor colectate a trebuit să țină seama de contextul în care se acordă creditele, deoarece acesta diferă de la o țară la alta. Astfel, pentru a completa analiza datelor, au existat reuniuni specifice la nivel de țară, la care au participat atât ECS, cât și autoritățile naționale competente (ANC). Aceste reuniuni au avut drept obiectiv evaluarea în comun a constatărilor „de jos în sus” (bottom-up) ale ECS, alături de observațiile orizontale. Aceasta a însemnat că puteau fi luate în considerare circumstanțele specifice țărilor și băncilor, asigurându-se totodată o evaluare armonizată. Rezultatele acestor reuniuni au constituit baza pentru definirea domeniului de aplicare a analizei măsurilor adoptate în urma acestora, care va avea loc în 2020.

Odată finalizată analiza datelor, rezultatele acesteia vor fi utile pentru toate părțile interesate. BCE și ANC vor obține informații valoroase privind practicile bancare în contextul acordării de împrumuturi și în legătură cu stabilirea prețurilor în funcție de riscuri. Rezultatele vor clarifica, de asemenea, evoluțiile în cadrul segmentelor de activitate, cum ar fi piața de împrumuturi pentru locuințe sau acordarea de împrumuturi întreprinderilor mici și mijlocii, și vor evidenția datele utilizate de bănci pentru a orienta riscurile generate de portofoliile lor de împrumuturi. Valoarea adăugată pentru bănci va consta în feedbackul individual detaliat cu privire la rezultatele lor comparate inter pares. Rezultatele agregate ale analizei vor fi, de asemenea, publicate. Această activitate poate conduce la măsuri specifice fiecărei bănci, care vor fi discutate în continuare în următoarea etapă a proiectului referitor la criteriile de subscriere a creditelor, în 2020. Nu în ultimul rând, calendarul proiectului este favorabil consolidării activității ABE privind inițierea creditelor, în care BCE este activ implicată.

1.2.4 Analiza țintită a modelelor interne

Analiza țintită a modelelor interne (Targeted Review of Internal Models – TRIM) are scopul de a evalua caracterul adecvat și corespunzător al modelelor interne ale băncilor, reducând astfel variabilitatea nejustificată a activelor ponderate în funcție de risc. TRIM contribuie la asigurarea unor condiții de concurență echitabile prin încurajarea utilizării unor practici de supraveghere consecvente, care se axează pe implementarea corectă și coerentă a cerințelor de reglementare referitoare la modelele interne.

Componenta la fața locului a TRIM a fost finalizată în 2019

După preparativele analitice efectuate în 2016, componenta la fața locului a TRIM a demarat în 2017 și a fost finalizată în 2019. În perioada respectivă au fost efectuate 200 de investigații la fața locului în cadrul a 65 de instituții semnificative, cu accent pe modelele interne pentru riscul de credit, riscul de piață și riscul de credit al contrapartidei.

Versiunea revizuită a ghidului BCE privind modelele interne a fost publicată în 2019

Investigațiile au urmat un cadru metodologic comun, bazat pe o înțelegere comună, de către BCE și ANC, a reglementărilor europene privind modelele interne. Această înțelegere comună este reflectată în ghidul BCE privind modelele interne, care oferă transparență cu privire la modul în care BCE înțelege cerințele de reglementare aplicabile destinate modelelor interne și consecvența cu care le aplică atunci când evaluează respectarea de către bănci a acestor cerințe. Publicarea versiunii revizuite a ghidului în 2019 a marcat o etapă importantă pentru TRIM și a urmat unui amplu proces de feedback, inclusiv o solicitare de observații din partea sectorului cu privire la prima versiune a documentului în 2017 și două consultări publice cu privire la versiunile actualizate ale diferitelor capitole ale ghidului în cursul anului 2018. Privind în perspectivă, ghidul BCE privind modelele interne va rămâne un document de referință esențial pentru abordarea BCE privind supravegherea modelelor interne care nu intră sub incidența TRIM. Ghidul va fi modificat și actualizat în timp, după cum este necesar.

În cadrul TRIM, au fost efectuate (și sunt încă în desfășurare) diverse analize pentru a evalua și a compara rezultatele investigațiilor la nivelul instituțiilor. Rezultatele intermediare ale acestor analize au fost deja publicate atât în beneficiul instituțiilor inspectate, cât și în cel al publicului larg. De fapt, o prezentare generală a celor mai importante sau frecvente deficiențe identificate în cadrul investigațiilor TRIM a fost publicată prima dată în 2018 și actualizată și extinsă ulterior în lunile aprilie și noiembrie 2019. Aceste analize orizontale, pe lângă alte niveluri de asigurare a calității,[20] sunt importante pentru a asigura consecvența evaluărilor în scopul supravegherii în cadrul investigațiilor. Publicarea acestora vine în sprijinul băncilor prin prezentarea unui context mai larg în care să analizeze deciziile legate de TRIM pe care le primesc.

Deciziile de supraveghere adoptate în urma investigațiilor la fața locului efectuate în cadrul TRIM reprezintă un alt rezultat esențial al proiectului. De fapt, obligațiile juridice incluse în decizii contribuie la asigurarea faptului că băncile remediază deficiențele identificate în cadrul TRIM; aceasta impune aducerea îmbunătățirilor necesare la nivelul modelelor interne. Până în prezent, aproximativ 110 astfel de decizii au fost emise în forma lor finală (mai exact, după includerea feedbackului furnizat de instituții ca parte a perioadei de audiere), destinate unui număr de aproximativ 55 dintre cele 65 de instituții participante la TRIM. În medie, fiecare dintre aceste decizii TRIM conținea circa 20 de obligații, însoțite, după caz, de măsuri suplimentare.[21] Grație acestei monitorizări detaliate, TRIM contribuie la reducerea variabilității nejustificate a activelor ponderate în funcție de risc în modelele interne ale băncilor prin asigurarea respectării cerințelor de reglementare. În ceea ce privește riscul de credit, de exemplu, băncile au prezentat în special deficiențe la calcularea pierderilor realizate aferente expunerilor lor și în utilizarea ratelor de nerambursare medii pe termen lung pentru calibrarea parametrilor probabilității de nerambursare. Cu privire la riscul de piață, deficiențele au avut, în principal, legătură cu metodologia utilizată de bănci pentru măsurarea valorii la risc (value at risk – VaR), VaR în situație de criză, testarea ex post reglementară a VaR, domeniul de aplicare a abordării bazate pe modele interne și metodologia de calcul al cerinței aferente riscurilor adiționale.

Pe ansamblu, TRIM a necesitat resurse de supraveghere substanțiale. Pentru a evita perturbarea operațiunilor normale de întreținere a modelelor efectuate de bănci, pe lângă investigațiile în cadrul TRIM și, uneori, în combinație cu acestea, modificările semnificative aduse modelelor și aprobările inițiale ale modelelor au continuat, de asemenea, să fie evaluate la fața locului. Pe parcursul anului 2019, celor 49 de investigații la fața locului lansate ca parte a proiectului TRIM li s-au adăugat 117 investigații privind modele interne lansate în cadrul instituțiilor semnificative (dintre care 52 au fost efectuate la fața locului)[22]. În ansamblu, în 2019 au fost emise, în total, 141 de decizii de supraveghere referitoare la investigațiile privind modelele interne[23] (inclusiv pentru TRIM).

Proiectul TRIM va fi finalizat în a doua jumătate a anului 2020

Proiectul TRIM va fi finalizat în a doua jumătate a anului 2020, dar se așteaptă ca evaluarea periodică în scopul supravegherii a modificărilor semnificative aduse modelelor, precum și solicitările de aprobări inițiale ale modelelor să continue într-un ritm susținut în perioada 2020-2021. Entitățile supravegheate vor trebui să își ajusteze modelele ca răspuns la (i) constatările TRIM și (ii) cerințele stabilite de ABE într-o serie de noi standarde tehnice de reglementare și ghiduri emise ca parte a analizei de reglementare cu privire la abordarea bazată pe ratinguri interne. Împreună cu băncile, Supravegherea bancară a BCE preconizează realizarea de sinergii prin combinarea, pe cât posibil, a implementării și evaluării modificărilor aduse modelelor interne care rezultă din cele două inițiative și care afectează aceleași sisteme de rating.

1.2.5 Riscul informatic și cel cibernetic

Pe parcursul anului 2019, Supravegherea bancară a BCE a continuat să abordeze riscul informatic și cel cibernetic ca prioritate de supraveghere. Dintr-o perspectivă generală, riscul informatic și cel cibernetic ar trebui să facă parte din cadrul general de guvernanță și gestionare a riscurilor al băncilor și ar trebui să existe un grad ridicat de sensibilizare cu privire la acestea în rândul tuturor membrilor personalului. În fond, impactul riscului informatic și al celui cibernetic ar putea afecta întreaga instituție. Prin urmare, toți membrii personalului ar trebui să contribuie la atenuarea acestor riscuri – la nivelul tuturor compartimentelor și structurilor ierarhice.

Având în vedere nivelul ridicat de interconectare din sectorul financiar, incidentele cibernetice s-ar putea propaga rapid în întregul sector. Pentru a permite autorităților de supraveghere să identifice și să monitorizeze mai bine tendințele în materie de incidente cibernetice în sectorul bancar, în 2017 a fost introdus un proces de raportare a incidentelor cibernetice. Toate instituțiile semnificative trebuie să raporteze incidentele cibernetice semnificative[24] imediat ce sunt detectate. Baza de date privind incidentele cibernetice a MUS oferă o mai mare transparență și permite totodată BCE să reacționeze rapid în cazul în care un incident major afectează una sau mai multe instituții semnificative. Comparativ cu 2018, numărul incidentelor cibernetice raportate în 2019 a crescut cu aproximativ 30%.

Inspecțiile frecvente la fața locului permit, de asemenea, Supravegherii bancare a BCE să evalueze capacitățile individuale ale băncilor de gestionare a riscului informatic și a celui cibernetic, în timp ce inspecțiile „de campanie” (care se axează pe aceeași temă în cadrul mai multor bănci la o scară comparabilă) oferă perspective orizontale. Accentul pus în 2019 pe gestionarea continuității activității informatice a evidențiat necesitatea unor îmbunătățiri, îndeosebi în ceea ce privește testarea răspunsurilor la dezastre majore. Aceste constatări vor fi monitorizate ca parte a supravegherii continue. Viitoarea campanie din 2020 privind riscul informatic va evalua în continuare gestionarea de către bănci a riscului cibernetic.

Ca parte a SREP anual, ECS desfășoară activități de supraveghere continuă a riscului informatic și a celui cibernetic, urmând o metodologie comună și standardizată de evaluare a riscurilor, bazată pe Ghidul EBA/GL/2017/05[25] și pe un chestionar privind riscul informatic (autoevaluarea băncii). Acestea sunt completate de analize tematice privind riscurile informatice și de o analiză orizontală. Autoevaluările efectuate de instituțiile semnificative cu privire la riscurile și controalele informatice oferă informații valoroase. Una dintre constatările relevante din 2019 a fost aceea că, în medie, sectorul a trecut la autoevaluări mai prudente. Autoevaluarea a arătat, de asemenea, că instituțiile semnificative cu experți din domeniul informatic în funcții de membri ai consiliului de administrație sunt mai competente în mai multe categorii de control al riscului informatic și sunt mai conștiente de riscuri.

În același timp, autoevaluarea a arătat că numărul instituțiilor semnificative care depind de sisteme aflate la final de ciclu de viață pentru procesele lor operaționale esențiale este în creștere, iar cheltuielile cu externalizarea serviciilor informatice sporesc. Analiza acestor aspecte se va intensifica în 2020.

În plus, Supravegherea bancară a BCE este în legătură cu numeroase părți interesate, atât din interiorul, cât și din afara UE, pentru a asigura o abordare coordonată și schimbul de cunoștințe cu privire la riscul informatic și cel cibernetic. De exemplu, aceasta contribuie la foruri internaționale, precum Grupul operativ pentru supravegherea riscurilor informatice din cadrul ABE, grupul de lucru privind reziliența operațională din cadrul Comitetului de la Basel pentru supraveghere bancară (BCBS) și grupul de lucru privind răspunsul și redresarea în caz de incidente cibernetice din cadrul Consiliului pentru Stabilitate Financiară.

1.2.6 Brexit

Supravegherea bancară a BCE a continuat să monitorizeze punerea în aplicare de către bănci a planurilor lor privind Brexit

În 2019, activitatea Supravegherii bancare a BCE privind Brexit s-a axat pe (i) pregătirea băncilor și a autorităților de supraveghere pentru un posibil Brexit fără acord și (ii) punerea în aplicare a planurilor privind Brexit ale băncilor, astfel cum au fost convenite între bănci și autoritățile de supraveghere.

Pe tot parcursul anului, Supravegherea bancară a BCE a monitorizat nivelul de pregătire a băncilor pentru un scenariu fără un acord între părți, în care Regatul Unit ar ieși din UE fără o perioadă de tranziție. În acest context, BCE a comunicat în mod clar băncilor că ar trebui să continue pregătirile pentru toate situațiile neprevăzute posibile și le-a solicitat să pună în aplicare măsuri eficace de atenuare acolo unde este necesar. În general, pregătirile băncilor pentru o ieșire fără acord au progresat suficient de bine.

În perioada premergătoare datei inițiale a Brexit de la sfârșitul lunii martie 2019, Supravegherea bancară a BCE finalizase deja majoritatea procedurilor de autorizare legate de înființarea unor noi instituții de credit în zona euro sau de restructurarea celor existente. În plus, aceasta a încheiat evaluarea planurilor privind Brexit ale instituțiilor semnificative cu operațiuni în Regatul Unit și a acordat aprobarea pentru sucursalele acestora dintr-o țară terță, în situațiile în care legislația națională prevedea acest lucru. În acest scop, Supravegherea bancară a BCE a purtat discuții detaliate cu băncile pentru a conveni asupra funcționării și modelelor de afaceri ale sucursalelor lor din Regatul Unit în viitor.

Supravegherea bancară a BCE a monitorizat, de asemenea, implementarea planurilor privind Brexit ale băncilor pentru a se asigura că băncile afectate respectă angajamentele pe care și le-au asumat, inclusiv termenele de implementare stabilite de comun acord cu autoritățile lor de supraveghere. Exercițiile de monitorizare orizontale au fost completate de măsuri de monitorizare specifice băncilor, precum și de măsuri de supraveghere corespunzătoare, după caz.

Pentru băncile care au devenit semnificative ca urmare a relocării activităților lor în zona euro din cauza Brexit au fost înființate noi ECS, iar BCE a preluat supravegherea directă a acestor entități. Pentru unele dintre aceste bănci, evaluarea cuprinzătoare obligatorie a fost lansată în a doua jumătate a anului 2019.

BCE a continuat să comunice așteptările sale în materie de supraveghere prin intermediul actualizărilor aduse întrebărilor frecvente de pe website-ul său privind supravegherea bancară, precum și al mai multor articole publicate în Supervision Newsletter și al discuțiilor bilaterale purtate cu entitățile supravegheate.

Perspective

În 2020, BCE va continua să monitorizeze modul în care băncile își pun în aplicare planurile privind Brexit, pe baza angajamentelor și a termenelor convenite în vederea respectării modelelor lor țintă de operare. Deși au înregistrat unele progrese în 2019, băncile trebuie încă să depună mai multe eforturi pentru a răspunde așteptărilor în materie de supraveghere ale BCE în diverse domenii, precum guvernanța internă, inițierea de activități și accesul la infrastructurile pieței financiare, modelele de evidență contabilă, acordurile intragrup, infrastructura IT și raportarea.

De asemenea, vor fi lansate evaluări cuprinzătoare pentru alte instituții care au fost clasificate recent ca semnificative ca urmare a activităților lor legate de Brexit.

BCE va continua să monitorizeze negocierile politice dintre UE și Regatul Unit și va evalua implicațiile din perspectiva supravegherii.

1.2.7 Riscul de tranzacționare și evaluările activelor

În 2019, au fost lansate o serie de inițiative la fața locului și la distanță coordonate

În 2019, Supravegherea bancară a BCE a lansat o serie de inițiative la fața locului și la distanță coordonate în domeniul riscului de piață. Acestea includ riscurile care decurg din activitățile de tranzacționare și din evaluarea instrumentelor financiare evidențiate la valoarea justă. Scopul acestor inițiative a fost acela de:

  • a asigura conformitatea cu reglementările existente;
  • a spori nivelul de cunoștințe în materie de supraveghere cu privire la componența unor astfel de active și pasive financiare;
  • a monitoriza domeniile expuse într-o măsură mai mare la riscul de evaluare;
  • a evalua cadrele utilizate de instituții pentru a calcula valoarea justă și ajustările evaluării suplimentare cu caracter prudențial.

Pe parcursul anului 2019, au fost colectate date granulare cu privire la portofoliul de tranzacționare reglementat pentru 13 instituții semnificative mari care acoperă 87% din pozițiile de nivel 2 și de nivel 3[26] din portofoliile de tranzacționare ale băncilor supravegheate direct de BCE.[27] Disponibilitatea informațiilor la nivel de birou de tranzacționare și de produs a permis analiza aprofundată a componenței unui subset semnificativ de active și pasive de nivel 2 și nivel 3. Aceasta va facilita definirea domeniului de aplicare pentru investigațiile la fața locului care urmează să fie lansate în cadrul campaniei privind riscul de evaluare desfășurată la fața locului.

Activele și pasivele de nivel 3 sunt concentrate în câteva bănci mari, iar activele și pasivele de nivel 2 constau, în mare parte, în swapuri și contracte de report

Cu privire la stabilirea nivelului activelor, majoritatea pozițiilor din portofoliul de tranzacționare (circa 87%) incluse în eșantion sunt clasificate ca poziții de nivel 2, în timp ce pozițiile de nivel 3 reprezintă doar aproximativ 2% și sunt concentrate în câteva bănci (circa 82% în trei bănci). Din perspectiva componenței în funcție de produs, o mare parte a activelor și pasivelor de nivel 2 constă în swapuri și contracte de report, majoritatea acestora cu scadențe sub zece ani.

Practicile băncilor de definire a observabilității, de stabilire a nivelului activelor și de măsurare a profitului începând din prima zi și a valorii juste variază considerabil

În ceea ce privește inițiativele la fața locului, o campanie[28] privind riscul de evaluare a fost lansată în 2019 și va continua în 2020 și 2021. Rezultatele preliminare ale campaniei evidențiază faptul că practicile băncilor sunt foarte diverse și că există un mare potențial de divergență între bănci, având în vedere marja de apreciere de care dispun pentru definirea observabilității, stabilirea nivelului activelor, măsurarea profitului începând din prima zi și a valorii juste atunci când pun în aplicare cadrul contabil. Acest nivel de divergență reprezintă o dificultate în aprecierea riscului de evaluare. Inițiativa la fața locului vizează promovarea unor condiții de concurență echitabile în scopuri prudențiale și armonizarea aplicării metodologiei de desfășurare a inspecțiilor la fața locului în cadrul băncilor.

În ceea ce privește implementarea standardelor tehnice de reglementare ale ABE privind evaluarea prudentă, investigațiile la fața locului din 2019 au arătat că cadrele de evaluare prudentă ale instituțiilor nu corespundeau standardelor urmărite de BCE, evidențiind în același timp faptul că instituțiile se confruntă cu dificultăți legate de date în atingerea nivelului necesar de certitudine în cadrul evaluării prudente. Procesul de întrebări și răspunsuri al ABE a contribuit la clarificarea aplicării cadrului de evaluare prudentă.

1.2.8 Activități legate de metodologiile de supraveghere

Capitalul și lichiditatea sunt esențiale pentru asigurarea rezilienței băncilor

Șocurile financiare cu care se confruntă sectorul bancar sunt adesea cauzate sau amplificate de cantitatea și calitatea inadecvate ale capitalului și lichidității deținute de bănci. În acest context, două procese principale, procesul de evaluare a adecvării capitalului intern (internal capital adequacy assessment process – ICAAP) și procesul de evaluare a adecvării lichidității interne (internal liquidity adequacy assessment process – ILAAP), sunt esențiale pentru consolidarea rezilienței băncilor.

Atât ICAAP, cât și ILAAP vizează să asigure că instituțiile își măsoară și își gestionează riscul de capital și de lichiditate într-un mod structurat, utilizând abordări specifice instituțiilor. Acestea permit băncilor să identifice, să evalueze și, implicit, să gestioneze și să acopere cu eficacitate riscul de capital și de lichiditate în orice moment.

În concordanță cu rolul lor esențial în gestionarea adecvării capitalului și lichidității băncilor, ICAAP și ILAAP necesită o atenție deosebită din partea autorităților de supraveghere. Ca parte a SREP, calitatea și rezultatele ICAAP și ILAAP sunt luate în considerare la stabilirea măsurilor privind capitalul și lichiditatea și a măsurilor calitative. Asigurarea unor procese ICAAP și ILAAP de calitate reduc incertitudinile, atât pentru instituții, cât și pentru autoritățile de supraveghere, cu privire la expunerile efective la riscuri ale unei instituții, ceea ce ajută instituțiile să mențină niveluri adecvate ale capitalului și lichidității și, implicit, să rămână viabile.

Supravegherea bancară a BCE a publicat ghiduri privind ICAAP și ILAAP

În luna noiembrie 2018, Supravegherea bancară a BCE a publicat ghiduri referitoare la procesele ICAAP și ILAAP ale instituțiilor și a început să le pună în aplicare în ianuarie 2019. Scopul ghidurilor nu este acela de a oferi orientări complete privind toate aspectele relevante pentru asigurarea unor procese ICAAP și ILAAP solide. În schimb, acestea urmează o abordare bazată pe principii, cu accent pe o selecție de aspecte principale.

Fiecare instituție este responsabilă de punerea în aplicare a proceselor ICAAP și ILAAP adaptate la circumstanțele sale individuale

Supravegherea bancară a BCE subliniază astfel că, în primă instanță, ICAAP și ILAAP reprezintă procese interne care ar trebui adaptate fiecărei instituții. Fiecare instituție este, așadar, responsabilă de implementarea unor procese ICAAP și ILAAP adaptate la circumstanțele sale individuale și proporționale cu acestea. Procese ICAAP și ILAAP solide, eficace, cuprinzătoare și anticipative sunt instrumente esențiale pentru asigurarea rezilienței băncilor. Prin urmare, băncile sunt încurajate să utilizeze ghidurile pentru a acoperi orice lacune și a remedia deficiențele apărute în gestionarea capitalului și a lichidității lor cât mai curând posibil.

Pe parcursul anului 2019, funcțiile orizontale ale Supravegherii bancare a BCE, împreună cu ECS, au inițiat discuții cu băncile cu privire la modul în care acestea intenționează să își consolideze procesele ICAAP și ILAAP în concordanță cu noile ghiduri.

Mai mult de jumătate dintre toate procesele ICAAP și mai mult de o treime dintre toate procesele ILAAP au prezentat deficiențe grave

În evaluările SREP din 2019, Supravegherea bancară a BCE a concluzionat că există încă deficiențe grave în mai mult de jumătate dintre toate procesele ICAAP și mai mult de o treime dintre toate procesele ILAAP utilizate de instituțiile semnificative. Acestea nu au asigurat o bază solidă pentru gestionarea prudentă a capitalului și a lichidității și, prin urmare, instituțiile vor trebui să le îmbunătățească (în continuare). Concluziile formulate în urma acestor evaluări de la caz la caz au un impact tot mai mare asupra SREP și a măsurilor de supraveghere individuale relevante. Cu alte cuvinte, asigurarea unor procese ICAAP și ILAAP solide are efecte pozitive asupra procesului SREP al unei bănci.

Procesele ICAAP și ILAAP vor deține un rol și mai important în cadrul SREP

În viitor, procesele ICAAP și ILAAP vor deține un rol și mai important în cadrul SREP, ceea ce va încuraja băncile să își îmbunătățească în continuare procesele interne. Printre altele, atât aspectele calitative, cât și cele cantitative ale ICAAP vor contribui într-o mai mare măsură la determinarea majorărilor de capital în scopuri de supraveghere în funcție de riscurile specifice.

Caseta 2
Tehnologia în domeniul supravegherii

BCE a creat o platformă pentru tehnologia în domeniul supravegherii (SupTech Hub) pentru a explora potențialul inteligenței artificiale (IA) și al altor tehnologii inovatoare în contextul supravegherii bancare.

Inovarea și SupTech

Tehnologia transformă sectorul financiar. În plus, autoritățile de supraveghere din întreaga lume iau măsuri pentru implementarea unor tehnologii inovatoare vizând modernizarea infrastructurilor și asigurarea unei supravegheri eficace și eficiente. În 2019, BCE a creat platforma SupTech, ca o modalitate de introducere a unor instrumente inovatoare în procesele sale de supraveghere.

IA și analiza datelor

BCE a lansat diverse proiecte în domeniul IA. Unul dintre principalele domenii ale IA este învățarea automată, care asigură computerelor capacitatea de a învăța din date și de a formula predicții. De exemplu, BCE elaborează un instrument care să poată prezenta predicții cu privire la rezultatele testărilor la stres ale Autorității bancare europene pe baza datelor colectate în concordanță cu Standardele tehnice de punere în aplicare privind raportarea în scopuri de supraveghere.

Un alt domeniu al IA este procesarea limbajului natural (PLN), care poate ajuta autoritățile de supraveghere să analizeze date nestructurate. Computerele care utilizează PLN pot înțelege și evalua informațiile furnizate sub formă de text. De exemplu, BCE concepe un instrument care poate fi utilizat pentru a extrage informații structurate din surse de date nestructurate (cum ar fi rapoartele financiare), care, în prezent, pot fi extrase numai manual.

BCE lucrează, de asemenea, la instrumente de analiză avansată a datelor, care permit autorităților de supraveghere să obțină informații mai aprofundate din date și să ia, într-o mai mare măsură, decizii în cunoștință de cauză, bazate pe date. De exemplu, analiza de rețea se utilizează pentru a obține o mai bună înțelegere a interconexiunilor în ceea ce privește cotele de participare în cadrul entităților supravegheate.

Portalul dedicat autorizațiilor

Numărul mare de proceduri de autorizare (a se vedea și Secțiunea 2.1.2) creează un volum mare de lucru nu numai pentru autoritățile de supraveghere, ci și pentru bănci. Prin urmare, în cooperare cu autoritățile naționale competente, BCE elaborează un portal online pentru a gestiona acest proces într-un mod mai eficient, începând cu evaluările competenței și onorabilității.

Obiectivele portalului sunt îmbunătățirea schimbului de informații cu privire la proceduri și reducerea birocrației prin automatizarea unor aspecte ale procesului de autorizare. Portalul ar trebui, de asemenea, să ofere o mai bună susținere băncilor în ceea ce privește depunerea unor cereri complete și exacte și, astfel, să sporească eficiența și oportunitatea evaluărilor. Nu în ultimul rând, portalul ar trebui să armonizeze și procesul de autorizare la nivelul tuturor țărilor participante la MUS, ținând seama, în același timp, de specificitățile legislației naționale relevante. Obiectivul este ca, în viitor, acesta să devină un portal cuprinzător pentru supravegherea bancară, care să acopere o varietate de procese de supraveghere aflate în sfera de competență a BCE.

Diseminarea cunoștințelor și îmbunătățirea competențelor

Diseminarea cunoștințelor și implicarea tuturor părților interesate relevante sunt esențiale pentru a asigura adoptarea SupTech. Acționând ca centralizator de cunoștințe, echipa SupTech a început să organizeze evenimente și cursuri de formare pentru a asigura colegilor din domeniul supravegherii bancare know-how-ul și competențele tehnice de care au nevoie pentru a putea inova.

Colaborarea

Pentru a face schimb de expertiză și practici în domeniul tehnologic, BCE a contactat autoritățile naționale competente care introduc, în prezent, instrumente digitale în procesele lor de supraveghere, autorități omoloage (de exemplu, Autoritatea monetară din Singapore, Autoritatea de reglementare prudențială din Regatul Unit, Banca Rezervelor Federale din Statele Unite), instituții din mediul academic (de exemplu, Universitatea Tehnică din Darmstadt și inițiativa pentru IA aplicată a Universității Tehnice din München), precum și o serie de companii nou-înființate.


1.3 Supravegherea directă a instituțiilor semnificative

1.3.1 Supravegherea la distanță

Supravegherea bancară a BCE depune eforturi pentru a supraveghea instituțiile semnificative într-un mod proporțional și bazat pe riscuri, care este atât exigent, cât și consecvent. În acest scop, aceasta definește pentru fiecare an un set de activități de supraveghere de bază permanente. Aceste activități se bazează pe cerințele de reglementare existente, pe Manualul de supraveghere al MUS și pe Prioritățile în materie de supraveghere ale MUS și sunt incluse în Programul de supraveghere prudențială (supervisory examination programme – SEP) în curs pentru fiecare dintre instituțiile semnificative.

Pe lângă aceste activități de bază stabilite la nivel central, alte activități de supraveghere, adaptate la particularitățile băncilor, pot fi incluse în SEP. Aceasta le permite să contracareze riscurile caracterizate de schimbări rapide la nivelul instituției individuale sau al întregului sistem.

Activitățile SEP la distanță includ: (i) activități legate de riscuri (de exemplu, SREP, testarea la stres), (ii) alte activități legate de cerințele organizatorice, administrative sau juridice (de exemplu, evaluarea anuală a caracterului semnificativ) și (iii) activități suplimentare planificate de ECS pentru a adapta în continuare Programul de supraveghere prudențială în curs la particularitățile grupului supravegheat sau ale entității supravegheate (de exemplu, analize ale modelului de afaceri sau ale structurii de guvernanță utilizate de bancă). Primele două seturi de activități sunt stabilite la nivel central, iar cel de-al treilea este specific fiecărei bănci și este definit de ECS respectivă.

Principiul proporționalității

În anul 2019, activitățile de supraveghere au respectat principiul proporționalității, adaptând intensitatea supravegherii la importanța sistemică și profilul de risc al băncii supravegheate

Programul de supraveghere prudențială respectă principiul proporționalității, mai exact intensitatea supravegherii depinde de dimensiunea, importanța sistemică și complexitatea fiecărei instituții. În urma orientărilor transmise în 2019 de Grupul intern de simplificare din cadrul MUS, numărul mediu de activități de supraveghere stabilite la nivel central pentru fiecare instituție semnificativă a scăzut ușor față de anul precedent (Graficul 17), ceea ce înseamnă că ECS au dispus de o marjă de manevră mai mare pentru a soluționa riscurile specifice instituției.

Graficul 17

Numărul mediu de sarcini pentru fiecare instituție semnificativă în 2018 și 2019

Sursa: BCE.

Abordarea bazată pe riscuri

Programul de supraveghere prudențială aplică o abordare bazată pe riscuri, concentrându-se asupra celor mai relevante categorii de risc pentru fiecare instituție semnificativă. De exemplu, procentul sarcinilor legate de riscul de credit este mai mare pentru băncile cu un nivel ridicat de credite neperformante decât pentru banca medie, iar procentul sarcinilor legate de riscul de piață este mai mare pentru băncile cu expuneri ridicate la activități de piață și de tranzacționare decât pentru banca medie (Graficul 18).

Graficul 18

Activitățile din Programul de supraveghere prudențială în 2018 și 2019: accent pe riscul de credit și pe riscul de piață

Sursa: BCE.
Notă: Numai activitățile planificate referitoare la categoriile de risc au fost luate în considerare.

Aspectele principale ale supravegherii la distanță în 2019

În contextul Programului de supraveghere prudențială continuu din 2019, trei activități coordonate la nivel central prezintă o importanță deosebită: (i) evaluarea SREP, (ii) testarea la stres privind lichiditatea și (iii) evaluarea criteriilor de subscriere a creditelor utilizate de bănci.

SREP este principalul instrument de supraveghere pentru sintetizarea tuturor informațiilor colectate cu privire la o instituție individuală într-un anumit an în scopul realizării evaluării anuale a riscurilor pentru instituția respectivă. Evaluarea respectivă constituie baza dialogului în materie de supraveghere cu instituția referitor la măsurile de supraveghere adecvate, înainte ca BCE să ia o decizie cu privire la acestea. În 2019, evaluarea proceselor ICAAP și ILAAP ale instituțiilor în contextul noilor ghiduri ale BCE și al rezultatelor testării la stres privind lichiditatea (liquidity stress test – LiST) a constituit, printre altele, o contribuție importantă la SREP.

LiST a examinat reziliența băncilor din perspectiva lichidității. Exercițiul „de jos în sus” (bottom-up) a acoperit 103 instituții semnificative și s-a bazat pe informațiile privind lichiditatea furnizate de bănci la sfârșitul anului 2018. Rezultatele au fost publicate la 7 octombrie 2019.[29]

O altă activitate care a necesitat o implicare considerabilă din partea ECS a constat într-o evaluare structurată a calității criteriilor de subscriere ale băncilor. Acest exercițiu a implicat 94 de instituții semnificative care au făcut obiectul unui exercițiu de colectare de date calitative și cantitative, axat în principal pe practicile de creditare standard. Pe baza unei analize orizontale cantitative a datelor colectate, se va transmite feedback băncilor și vor fi definite măsuri de monitorizare[30].

Analize foarte aprofundate

Ca parte a supravegherii continue, ECS dispun de o marjă de apreciere pentru soluționarea riscurilor specifice fiecărei instituții. ECS aplică această marjă de apreciere, de exemplu, prin stabilirea sferei de aplicare a analizelor foarte aprofundate, respectiv a analizelor aspectelor idiosincratice, care fac parte din programele de supraveghere prudențială. ECS au efectuat un număr mai mare de analize foarte aprofundate în anul 2019, comparativ cu 2018, posibil pe seama numărului mai mic de sarcini coordonate la nivel central. Domeniile de risc supuse analizelor foarte aprofundate au reflectat, în linii mari, prioritățile în materie de supraveghere pentru anul 2019 (Graficul 19).

Graficul 19

Analize foarte aprofundate și analize în funcție de categoria de risc în 2018 și 2019

Sursa: BCE.

Statutul activităților din cadrul Programului de supraveghere prudențială

Programele de supraveghere prudențială pentru anul 2019 au fost executate cu succes, cu o rată de implementare de 90%

Programele de supraveghere prudențială pentru anul 2019 au fost executate cu succes. La sfârșitul anului, 90% din totalul activităților urmaseră planul inițial. Dintre acestea, 75% erau finalizate, în timp ce 15% se aflau încă în curs de execuție conform planului. Alte 3% dintre activități vor fi finalizate în 2020 cu o anumită întârziere, iar 7% au fost anulate, în principal ca urmare a modificărilor structurilor băncilor, dar și pentru că unele instituții semnificative au devenit instituții mai puțin semnificative și, astfel, nu au mai fost supravegheate direct de BCE (Graficul 20). Toate activitățile-cheie s-au desfășurat conform planului, acoperind principalele riscuri la adresa sistemului bancar. În ansamblu, procentele reduse de întârzieri și anulări evidențiază caracterul adecvat și stabilitatea programelor de supraveghere prudențială în curs, precum și capacitatea ECS de a desfășura activități conform planului.

Graficul 20

Rata de finalizare în anul 2019

Sursa: BCE.

Constatări în materie de supraveghere

„Constatările în materie de supraveghere” reprezintă unul dintre principalele rezultate ale activităților de supraveghere periodice și reflectă deficiențele care trebuie remediate de bănci. ECS sunt responsabile de monitorizarea modului în care băncile dau curs acestor constatări. În 2019, numărul total de constatări înregistrate a scăzut în comparație cu anii precedenți.[31] Majoritatea constatărilor au provenit din inspecții la fața locului, investigații privind modelele interne și activități legate de autorizații (Graficul 21).

Graficul 21

Constatări în materie de supraveghere

Sursa: BCE.
Notă: 34 de constatări ale unor ECS anterioare sunt excluse.

SREP din 2019

SREP este un exercițiu anual în cadrul căruia autoritățile de supraveghere examinează riscurile băncilor și, ulterior, stabilesc, pe lângă capitalul minim obligatoriu din punct de vedere legal, cerințe și orientări individuale privind capitalul pentru fiecare bancă.

Pentru SREP din 2019, BCE a publicat, pentru prima oară, date agregate defalcate în funcție de modelele de afaceri și informații privind cerințele din Pilonul 2 pentru fiecare bancă în parte.[32] Acest lucru este în concordanță cu obiectivul privind asigurarea unui nivel sporit de transparență pentru bănci, investitori și publicul larg.

În anul 2019, cerințele și orientările SREP (exceptând amortizoarele sistemice și amortizorul anticiclic) pentru fondurile proprii de nivel 1 de bază (CET1) au rămas nemodificate la nivelul de 10,6%, comparativ cu 2018. Aceasta a confirmat stabilizarea necesarului de capital al băncilor în cadrul evaluării în scopul supravegherii. Aproape toate băncile au avut niveluri de capital adecvate, depășind toate cerințele, inclusiv amortizoarele sistemice și amortizorul anticiclic.

Pe lângă cerințele și orientările privind capitalul, se solicită adesea aplicarea unor măsuri calitative ca urmare a SREP. În SREP din 2019, 91 de bănci au primit măsuri calitative, depășind doar cu puțin numărul celor din 2018. Distribuția măsurilor calitative arată că preocupările în materie de supraveghere sunt axate îndeosebi pe domeniul guvernanței interne: aproape o treime dintre toate măsurile de remediere care trebuie luate de bănci se referă la guvernanța acestora. Într-adevăr, scorurile SREP pentru guvernanța internă s-au deteriorat la nivelul tuturor modelelor de afaceri, menținându-se pe trendul consemnat în anii precedenți.

În același timp, și scorurile pentru riscul operațional s-au deteriorat, ceea ce reflectă intensificarea riscului informatic și a celui cibernetic pentru o serie de bănci. Astfel, în 2020, Supravegherea bancară a BCE menține un accent sporit pe aceste riscuri prin efectuarea de inspecții la fața locului dedicate domeniului informatic. În plus, cadrul armonizat de raportare a incidentelor cibernetice va oferi mai multe informații referitoare la încălcările securității cibernetice – în mod evident, un aspect la care băncile mai au de lucrat.

1.3.2 Supravegherea la fața locului

În anul 2019 au fost lansate 151 de inspecții la fața locului

Ca parte a SEP la fața locului, în 2019 au fost lansate, în total, 151 de inspecții la fața locului, față de 156 în 2018. Planificarea inspecțiilor la fața locului s-a bazat pe prioritățile în materie de supraveghere pentru anul 2019 (Graficul 22). Programul privind inspecțiile la fața locului a rămas flexibil, astfel încât acesta a putut fi actualizat periodic pe parcursul întregului an pentru a face față situațiilor urgente și evenimentelor neprevăzute.

Graficul 22

Inspecțiile la fața locului în anii 2018 și 2019, în funcție de tipul de risc

Sursa: BCE.

Planificarea supravegherii la fața locului face parte din procesul de supraveghere continuă. Deși are la bază prioritățile în materie de supraveghere ale MUS, programul privind inspecțiile la fața locului este, de asemenea, adaptat la particularitățile fiecărei entități supravegheate într-un mod proporțional și bazat pe riscuri. Inspecțiile la fața locului se bazează pe activitatea de supraveghere continuă desfășurată de ECS. Acestea reprezintă un instrument de supraveghere complementar, incisiv și țintit, bazat pe o strânsă cooperare cu ECS, dar, în același timp, asigură o perspectivă suplimentară și independentă.

Unul dintre punctele forte ale supravegherii bancare europene este capacitatea de a efectua analize orizontale și de a compara băncile din zona euro. Valorificând această capacitate, conceptul de campanii de inspecții la fața locului a fost extins în continuare în 2019. O campanie reunește mai multe inspecții la fața locului care analizează același subiect, oferind astfel un cadru pentru ca echipele de inspecție să se coordoneze, să colaboreze în mod continuu, să își alinieze obiectivele și să valorifice sinergiile. În cursul anului, abordarea bazată pe campanii de inspecții la fața locului s-a aplicat în trei domenii diferite, în concordanță cu prioritățile în materie de supraveghere: (i) proprietățile imobiliare comerciale și rezidențiale, (ii) finanțarea prin îndatorare și evaluarea prudentă la prețul pieței și (iii) asigurarea continuității activității în domeniul riscului informatic.

1.3.2.1 Principalele constatări în urma inspecțiilor la fața locului

Următoarea analiză oferă o prezentare generală a celor mai semnificative constatări din 113 inspecții la fața locului efectuate în 2018 și 2019, pentru care rapoartele finale au fost publicate în perioada cuprinsă între trimestrul IV 2018 și trimestrul III 2019.

Riscul de credit

Mai mult de jumătate dintre inspecțiile privind riscul de credit au vizat calitatea activelor și au fost efectuate prin examinarea dosarelor de credit. Acestea au evidențiat nevoi de provizionare suplimentare de peste 5 miliarde EUR și reclasificări de la statutul „performant” la statutul „neperformant” însumând aproximativ 4,4 miliarde EUR. Restul inspecțiilor s-au axat pe aspectele calitative ale procesului de gestionare a riscului de credit. Mai detaliat, cele mai semnificative constatări au fost:

  • clasificarea inadecvată a debitorilor: deficiențe în definirea și/sau identificarea expunerilor aflate în stare de nerambursare sau a expunerilor neperformante, precum și deficiențe în procesele de identificare a restructurărilor datorate dificultăților financiare și de detectare a indicatorilor de avertizare timpurie;
  • subestimarea pierderilor anticipate din activitatea de creditare: supraevaluarea garanțiilor și a ratelor de însănătoșire, estimări necorespunzătoare ale fluxului de numerar și deficiențe ale marjelor de ajustare a valorii garanțiilor și ale parametrilor privind provizionarea;
  • procese deficitare de monitorizare: deficiențe în identificarea semnalelor timpurii privind deteriorarea creditelor, precum și a sistemelor de rating inadecvate;
  • procese deficitare de acordare a creditelor: evaluări insuficiente ale riscurilor asociate debitorilor, mecanisme inadecvate de stabilire a prețurilor și procese necorespunzătoare de aprobare a excepțiilor.
Riscul de guvernanță

Cele mai grave constatări privind riscul de guvernanță au vizat următoarele domenii:

  • structura corporativă și organizatorică: o cultură a riscului deficitară la nivel de instituție, resurse umane insuficiente, deficiențe la nivelul cadrelor de control intern și orientări organizatorice incomplete;
  • funcțiile de control intern (inclusiv conformitatea, gestionarea riscurilor și auditul intern): deficiențe grave la nivelul statutului, resurselor și sferei de aplicare a activității tuturor funcțiilor de control intern;
  • agregarea datelor privind riscurile și raportarea riscurilor: raportare incompletă cu privire la gestionarea riscurilor, deficiențe în ceea ce privește arhitectura datelor și infrastructura IT.
Riscul informatic

Majoritatea constatărilor deosebit de grave au evidențiat deficiențe în ceea ce privește:

  • gestionarea securității informatice: măsuri inadecvate pentru detectarea la timp și reducerea incidentelor de securitate informatică, precum și gestionarea necorespunzătoare a drepturilor de acces pentru conturile utilizatorilor privilegiați;
  • gestionarea riscurilor informatice: evaluarea insuficientă a riscurilor reziduale;
  • gestionarea operațiunilor informatice: lipsa unor inventare cuprinzătoare și precise ale activelor.
Riscul de capital

Constatările principale privind capitalul reglementat (Pilonul 1) au vizat deficiențele în alocarea ponderilor corecte de risc pentru expuneri, ceea ce a condus la o subestimare a activelor ponderate în funcție de risc, îndeosebi în ceea ce privește riscul de credit ca urmare a alocării categoriilor de expuneri și a stabilirii valorii garanției în mod incorect. Alte deficiențe majore identificate au fost legate de absența unor cadre de control adecvate pentru procesul de calculare a cerințelor de capital.

Cele mai grave constatări identificate în cadrul inspecțiilor ICAAP au privit deficiențele în cuantificarea riscurilor (în principal riscul de credit și riscul de rată a dobânzii asociat portofoliului bancar (interest rate risk in the banking book – IRRBB)), cadrele insuficient dezvoltate pentru testările la stres (nesoluționarea tuturor riscurilor semnificative prin evenimente suficient de grave, dar plauzibile) și deficiențele semnificative referitoare la integrarea ICAAP în cadrul de gestionare.

Riscul de piață

Cele mai grave constatări au vizat măsurarea și gestionarea riscului de evaluare (deficiențe în metodologiile de alocare a instrumentelor financiare în raport cu ierarhia valorii juste, practici inadecvate de recunoaștere a profitului începând cu prima zi, cadre incomplete de măsurare a valorii juste și deficiențe grave în implementarea standardelor tehnice de reglementare privind evaluarea prudentă ale ABE).

IRRBB

Cele mai importante constatări cu privire la IRRBB au vizat, în principal, măsurarea și gestionarea riscurilor, mai exact caracterul inadecvat al metodelor de cuantificare, utilizarea unor ipoteze și parametri necorespunzători, lipsa unor motive solide pentru modelarea depozitelor nescadente, absența validării periodice a modelelor IRRBB și deficiențe la nivelul coordonării grupului.

Riscul de lichiditate

Majoritatea constatărilor deosebit de grave au vizat măsurarea și monitorizarea riscurilor (erori de clasificare a depozitelor, ipoteze eronate în metodologia de calcul a LCR), respectarea cerințelor de raportare (lipsa revizuirii și erori în calculul LCR) și testarea la stres (particularitățile instituțiilor nu sunt luate în considerare în scenariile de testare la stres).

Modelele de afaceri și profitabilitatea

Cele mai importante constatări au vizat analiza proiecțiilor financiare (prognoze și scenarii financiare excesiv de optimiste) și analiza profitabilității (analiza insuficientă a principalilor factori determinanți ai profitabilității și a liniilor de activitate, deficiențe la nivelul instrumentelor de stabilire a prețurilor în ceea ce privește includerea tuturor costurilor și riscurilor).

Riscul operațional

Cele mai importante constatări au vizat identificarea riscului operațional (acoperirea și definirea incompletă a riscurilor operaționale semnificative) și măsurarea acestuia (deficiențe în procesul de colectare de date privind riscul operațional, măsuri inadecvate de prevenire și de remediere a riscurilor în cadrul soluționării evenimentelor generate de riscurile operaționale).


1.4 Supravegherea indirectă a instituțiilor mai puțin semnificative

În ceea ce privește supravegherea instituțiilor mai puțin semnificative, Regulamentul privind MUS[33] încredințează BCE o funcție de monitorizare și conferă supravegherea directă a acestor instituții autorităților naționale competente. În 2019, au fost parcurse mai multe etape importante în dezvoltarea și menținerea cadrului operațional pentru supravegherea de către ANC, precum și pentru supravegherea indirectă de către BCE a instituțiilor mai puțin semnificative.

1.4.1 Monitorizarea activităților de supraveghere a instituțiilor mai puțin semnificative

În 2019, BCE a elaborat un raport privind riscurile în cadrul instituțiilor mai puțin semnificative, care a fost publicat în luna ianuarie 2020

Ca parte a activităților sale de monitorizare, în 2019 BCE a elaborat un raport privind riscurile în cadrul instituțiilor mai puțin semnificative, care a fost publicat în luna ianuarie 2020. Acest raport prezintă rezultatele unei evaluări anuale a situației sectorului instituțiilor mai puțin semnificative, realizată în cooperare cu ANC. Raportul combină o analiză cantitativă cuprinzătoare a profilului actual de risc al instituțiilor mai puțin semnificative și considerații anticipative privind principalele riscuri și vulnerabilități.

În plus, BCE a continuat să dezvolte mai multe instrumente analitice, care au fost puse la dispoziția supraveghetorilor instituțiilor mai puțin semnificative din cadrul autorităților naționale competente. Aceste instrumente prezintă indicatori de risc agregați în fiecare jurisdicție a supravegherii bancare europene, alături de valorile de referință corespunzătoare la nivelul întregului sistem. De asemenea, instrumentele facilitează o mai bună detectare a excepțiilor în cadrul fiecărei jurisdicții.

Totodată, BCE și-a îmbunătățit în continuare sistemul de avertizare timpurie cu privire la instituțiile mai puțin semnificative, al cărui scop constă în identificarea, într-o manieră anticipativă, a instituțiilor mai puțin semnificative susceptibile a se confrunta cu o deteriorare a situației lor financiare, precum și în contribuția la dialogul continuu cu ANC.

BCE a continuat să se axeze pe sistemele instituționale de protecție

Dată fiind importanța sistemelor instituționale de protecție hibride[34] pentru sectoarele instituțiilor mai puțin semnificative din anumite jurisdicții ale supravegherii bancare europene, BCE a continuat să le monitorizeze în 2019. De asemenea, BCE a efectuat o analiză foarte aprofundată a unui sistem instituțional de protecție și a sprijinit o ANC în legătură cu cererea acesteia de recunoaștere a unui sistem instituțional de protecție.

De asemenea, BCE a continuat să coopereze activ cu ANC, derulând o serie de vizite și reuniuni pe parcursul anului, atât la nivel tehnic, cât și la nivel de conducere. Au fost organizate mai multe schimburi de personal între BCE și ANC, personalul BCE alăturându-se ANC timp de trei până la șase luni și viceversa. Toate aceste inițiative contribuie la o mai bună funcționare a supravegherii realizate de BCE.

Nu în ultimul rând, BCE a organizat mai multe workshopuri de informare cu privire la supravegherea instituțiilor mai puțin semnificative, care asigură o platformă de discuții cu instituțiile mai puțin semnificative și alți participanți pe piață relevanți.

Promovarea unor standarde comune de înaltă calitate pentru supravegherea instituțiilor mai puțin semnificative în cadrul supravegherii bancare europene

În 2019, BCE a continuat punerea în aplicare a unei serii de inițiative menite să promoveze aplicarea consecventă a unor standarde de supraveghere de înaltă calitate pentru instituțiile mai puțin semnificative.

În anul 2019, metodologia SREP pentru instituțiile mai puțin semnificative a fost aplicată instituțiilor mai puțin semnificative de înaltă prioritate

În urma aprobării metodologiei SREP pentru instituțiile mai puțin semnificative[35] de către Consiliul de supraveghere al BCE în luna ianuarie 2018, BCE și ANC au desfășurat activități pentru implementarea etapizată a metodologiei. În 2019, metodologia SREP pentru instituțiile mai puțin semnificative a fost aplicată instituțiilor mai puțin semnificative de înaltă prioritate[36] și ar trebui să se aplice tuturor instituțiilor mai puțin semnificative începând cu anul 2020. Pentru a asigura o aplicare consecventă și a sprijini ANC în implementarea metodologiei, BCE a pus la dispoziție, de exemplu, mai multe cursuri de formare pentru personalul ANC. Totodată, BCE a depus eforturi pentru îmbunătățirea metodologiei, astfel încât să se țină seama mai bine de noile riscuri emergente.

În afară de procesul SREP atotcuprinzător pentru instituțiile mai puțin semnificative, BCE a înregistrat noi progrese în promovarea unei supravegheri consecvente a riscului informatic și a celui cibernetic care afectează instituțiile mai puțin semnificative. Analiza sa orizontală a identificat cele mai bune practici, care au fost comunicate supraveghetorilor din cadrul ANC pentru a încuraja o supraveghere de înaltă calitate.

BCE a finalizat un proiect privind standardele naționale de contabilitate

BCE a finalizat, de asemenea, un proiect important legat de standardele naționale de contabilitate (national accounting standards – nGAAP). Acesta a implicat elaborarea unei metodologii pentru conversia unor părți din nGAAP în IFRS, precum și crearea unui instrument pentru supraveghetorii de resort. Instrumentul va consolida capacitățile analitice interne și va facilita compararea datelor de la băncile care aplică standarde contabile diferite.

Activitățile privind o politică a MUS dedicată supravegherii instituțiilor FinTech au continuat în 2019

Un alt domeniu-cheie asupra căruia s-a axat supravegherea este elaborarea unei politici a MUS dedicate supravegherii instituțiilor FinTech (incluzând atât instituțiile semnificative, cât și pe cele mai puțin semnificative). În urma publicării Ghidului privind evaluările cererilor de autorizare ale instituțiilor de credit FinTech în anul 2018, BCE a organizat un dialog cu sectorul în mai 2019. Evenimentul s-a axat pe utilizarea evaluării bonității bazate pe inteligența artificială și volumele mari de date, precum și pe utilizarea serviciilor de cloud computing și de consiliere automatizată. În același an, BCE și-a restructurat, de asemenea, platforma FinTech din cadrul MUS, punct unic de referință pe această temă pentru toate autoritățile de supraveghere din MUS, și a organizat cursuri de formare pe această temă în cadrul comunității de supraveghere a MUS.

Nu în ultimul rând, BCE a efectuat, în 2019, un exercițiu de verificare privind punerea în aplicare de către ANC a Orientării (UE) 2017/697[37] privind exercitarea opțiunilor și marjelor de apreciere în legătură cu instituțiile mai puțin semnificative.

1.4.2 Alte teme relevante pentru supravegherea instituțiilor mai puțin semnificative

În urma adoptării Regulamentului revizuit privind cerințele de capital (CRR II)[38] și a Directivei revizuite privind cerințele de capital (CRD V)[39], BCE și ANC au desfășurat, în anul 2019, activități privind aplicarea principiului proporționalității în cadrul supravegherii instituțiilor mai puțin semnificative. Mai exact, BCE a evaluat impactul noii clasificări a instituțiilor mici și cu grad redus de complexitate. Această activitate va continua în 2020, în strânsă cooperare cu ABE.

În urma intrării în vigoare a Ghidului ABE privind administrarea expunerilor neperformante și restructurate, BCE a început, de asemenea, să evalueze implementarea de către ANC a respectivului ghid pentru supravegherea instituțiilor mai puțin semnificative. Această activitate va continua în 2020 și va include și o analiză comparativă orizontală efectuată de BCE cu privire la strategiile privind creditele neperformante ale unui eșantion de instituții mai puțin semnificative.

În 2019, BCE a lansat o evaluare a standardelor de subscriere a creditelor utilizate de instituțiile mai puțin semnificative

În 2019, BCE a lansat o evaluare a criteriilor de subscriere a creditelor utilizate de instituțiile mai puțin semnificative. Această evaluare s-a bazat pe un sondaj, care a fost apoi completat de date statistice colectate de la băncile centrale naționale și de la o serie de instituții mai puțin semnificative selectate. Aceste informații vor sta la baza unei analize orizontale și vor fi incluse în activitățile de monitorizare din 2020.

Nu în ultimul rând, BCE a continuat să sprijine convergența standardelor de supraveghere a instituțiilor mai puțin semnificative la nivelul statelor membre participante la MUS, punând la dispoziția ANC instrumente IT tehnice standardizate. Aceste instrumente se bazează pe cele utilizate de BCE și de autoritățile naționale de supraveghere pentru supravegherea instituțiilor semnificative, adaptate la particularitățile instituțiilor mai puțin semnificative și la nevoile supraveghetorilor din cadrul autorităților naționale competente.


1.5 Atribuțiile macroprudențiale ale BCE

În ceea ce privește politica macroprudențială în zona euro, în anul 2019 BCE a continuat să poarte un dialog activ cu autoritățile naționale, în concordanță cu atribuțiile care i-au fost conferite în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul privind MUS. În limitele acestui cadru definit de politică macroprudențială, BCE poate aplica (i) cerințe mai stricte pentru amortizoarele de capital relevante, comparativ cu cele aplicate de autoritățile naționale și (ii) măsuri mai stringente destinate soluționării riscurilor sistemice sau macroprudențiale. Forumul macroprudențial servește drept platformă pentru membrii Consiliului guvernatorilor și ai Consiliului de supraveghere, pe care sunt reunite perspectivele microprudențiale și macroprudențiale de la nivelul întregului MUS. În plus, BCE s-a implicat în activitățile desfășurate de Comitetul european pentru risc sistemic (CERS), care este responsabil de supravegherea macroprudențială a sistemului financiar al UE.

În 2019, au fost primite 105 notificări macroprudențiale de la autoritățile naționale

În anul 2019, BCE a primit 105 notificări privind politica macroprudențială din partea autorităților naționale. Majoritatea acestor notificări au vizat deciziile trimestriale privind stabilirea amortizoarelor anticiclice de capital și deciziile privind identificarea și tratamentul fondurilor proprii ale instituțiilor de importanță sistemică globală (global systemically important institutions – G-SII) și/sau ale altor instituții de importanță sistemică (other systemically important institutions – O-SII). De asemenea, aceasta a evaluat notificările privind alte măsuri macroprudențiale, de exemplu amortizoarele de risc sistemic, măsurile introduse în temeiul articolul 458 din Regulamentul privind cerințele de capital (CRR)[40] și reciprocitatea măsurilor macroprudențiale luate în alte state membre.

Urmând metodologia elaborată de BCBS, BCE și autoritățile naționale au identificat opt G-SII[41] din zona euro cărora li se va solicita să dețină amortizoare de capital suplimentare cuprinse între 1,0% și 1,5% în 2021. BCE a primit, de asemenea, notificări din partea autorităților naționale cu privire la ratele amortizorului de capital pentru 109 O-SII. Aceste rate au fost în concordanță cu metodologia de aplicare a unui prag minim pentru determinarea amortizoarelor de capital pentru O-SII, pe care BCE a urmat-o începând din anul 2016. Activitatea de revizuire a acestei metodologii este acum finalizată, iar metodologia revizuită va fi publicată în ECB Macroprudential Bulletin, ediția a 10-a.


1.6 Perspective – riscuri și priorități în materie de supraveghere pentru anul 2020

Identificarea și evaluarea riscurilor cu care se confruntă entitățile supravegheate sunt esențiale pentru realizarea cu succes a supravegherii bancare și servesc drept bază pentru prioritățile în materie de supraveghere stabilite în cadrul procesului periodic de planificare strategică. În octombrie 2019, Supravegherea bancară a BCE, în strânsă cooperare cu autoritățile naționale de supraveghere, a publicat Harta actualizată a riscurilor la nivelul MUS pentru anul 2020 și perioada ulterioară.

Riscurile legate de mediul economic din zona euro au crescut, alături de preocupările privind sustenabilitatea modelelor de afaceri ale băncilor

Cei mai importanți trei factori de risc estimați a afecta sectorul bancar din zona euro în perioada 2020-2022 sunt: (i) dificultățile economice, politice și legate de sustenabilitatea datoriei din zona euro, (ii) sustenabilitatea modelelor de afaceri și (iii) criminalitatea cibernetică și deficiențele sistemelor informatice. Alți factori de risc includ riscul de execuție asociat strategiilor băncilor privind creditele neperformante, relaxarea standardelor de creditare, reevaluarea riscului pe piețele financiare și cazurile de abatere, spălarea de bani și finanțarea terorismului (Graficul 23).

Graficul 23

Harta riscurilor la nivelul MUS pentru anul 2020

Sursa: BCE și autoritățile naționale de supraveghere.
* Riscul de execuție asociat strategiilor băncilor privind creditele neperformante se aplică numai băncilor cu niveluri ridicate de credite neperformante.
** Riscurile climatice sunt mai relevante pe parcursul unui orizont mai îndelungat (mai mare de trei ani).

Comparativ cu evaluarea riscurilor pentru anul 2019, riscurile legate de mediul economic din zona euro au sporit în contextul deteriorării perspectivelor creșterii globale, în special pe seama intensificării politicilor comerciale protecționiste, a incertitudinilor legate de Brexit și a preocupărilor accentuate legate de sustenabilitatea datoriei în unele țări. Aceasta, alături de perioada prelungită cu rate scăzute ale dobânzilor, care se anticipează că va continua, alimentează temerile legate de profitabilitatea modestă a băncilor din zona euro și sustenabilitatea modelelor lor de afaceri. O verificare mai minuțioasă a cazurilor de spălare de bani sporește, de asemenea, riscul înregistrării unor pierderi ca urmare a cazurilor de abatere.

Pentru a se asigura că băncile soluționează cu eficacitate aceste dificultăți principale, Supravegherea bancară a BCE și-a revizuit prioritățile în materie de supraveghere, care au fost ulterior publicate împreună cu Harta riscurilor la nivelul MUS. În primii ani ai supravegherii bancare europene, restabilirea solidității bilanțurilor băncilor a fost crucială, dar accentul în materie de supraveghere s-a deplasat treptat. În prezent, acesta înglobează reziliența băncilor în viitor și sustenabilitatea modelelor lor de afaceri. Prin urmare, prioritățile în materie de supraveghere au fost ajustate pentru a include domeniile de înaltă prioritate: (i) continuarea asanării bilanțurilor, (ii) consolidarea rezilienței viitoare și (iii) monitorizarea aplicării măsurilor adoptate în contextul activității legate de Brexit (Figura 3).

Figura 3

Prioritățile în materie de supraveghere pentru anul 2020

Sursa: BCE.
* Activitate modificată.
** Activitate nouă/domeniu de interes nou în 2020.
1) Credite neperformante.
2) Bazate pe ratinguri interne.
3) Procesele de evaluare a adecvării capitalului intern și lichidității interne.

La fel ca în anii precedenți, va fi urmată o abordare în trei etape pentru a se asigura o implementare eficace: (i) planificarea activităților care urmează să fie desfășurate de supravegherea bancară europeană în 2020 pe baza priorităților în materie de supraveghere, (ii) asigurarea executării acestor activități și, nu în ultimul rând, (iii) evaluarea eficacității activităților efectuate, mai exact, măsura în care acestea au atins efectiv obiectivele stabilite în cadrul priorităților în materie de supraveghere.

Caseta 3
Finanțarea ecologică

A devenit evident că riscurile climatice și de mediu, precum și ajustarea în direcția unei economii mai durabile vor avea un impact asupra sistemului financiar și ar putea prezenta riscuri financiare pentru băncile din zona euro.[42] Pentru al doilea an consecutiv, Harta riscurilor la nivelul MUS pentru anul 2020 a identificat, astfel, riscurile climatice și de mediu ca fiind unul dintre principalii factori de risc pentru băncile din zona euro pe un orizont mai îndelungat. În acest context, în 2019 BCE a efectuat două sondaje acoperind, în total, aproximativ 30 de instituții semnificative (reprezentând circa 44% din totalul activelor bancare din zona euro) și o serie de instituții mai puțin semnificative pentru a obține o mai bună înțelegere a situației actuale a băncilor în ceea ce privește incorporarea riscurilor climatice și de mediu în strategia lor de afaceri, gestionarea riscurilor lor și cadrele lor de guvernanță.

În general, instituțiile iau în considerare problema schimbărilor climatice. Implicarea lor variază în funcție de dimensiunea, modelul de afaceri, complexitatea și amplasarea geografică a băncii. Aceasta este deosebit de evidentă dintr-o perspectivă „corporativă”, în sensul că se axează cu precădere pe evidențierea contribuției băncii la obiectivele în materie de sustenabilitate și pe monitorizarea oportunităților de afaceri care decurg din cererea tot mai mare de produse financiare ecologice.

Grafic

Abordările băncilor cu privire la gestionarea riscurilor, aplicate riscurilor climatice și de mediu

(lista abordărilor cu privire la gestionarea riscurilor; numărul de bănci)

Sursa: Calcule efectuate de experții BCE pe baza unui sondaj voluntar realizat de BCE și ABE cu privire la practicile de pe piață, care a inclus 24 de instituții semnificative.

Majoritatea băncilor care au participat la sondaj au raportat că riscurile potențial semnificative au fost fie riscuri fizice, fie riscuri de tranziție, dar că se mai pot aduce îmbunătățiri în ceea ce privește includerea riscurilor climatice și de mediu în cadrele lor de gestionare a riscurilor (de exemplu, integrarea în cadrul privind apetitul pentru risc, procesul de evaluare a adecvării capitalului intern (ICAAP)) (a se vedea graficul). Cu toate acestea, în cazul în care integrează factorii climatici și de mediu în aceste cadre, băncile se confruntă cu anumite dificultăți de ordin metodologic. Volumul de date exacte și indicatori relevanți este insuficient, întrucât debitorii pun la dispoziție numai informații parțiale,iar informațiile respective nu sunt omogene. În plus, este dificil să se determine ipoteze viabile privind modul și momentul în care riscurile climatice și de mediu s-ar putea materializa. Aceasta se datorează incertitudinilor legate de implementarea politicilor administrației de stat/guvernamentale, de impactul progreselor tehnologice potențiale și de variațiile percepției pieței. În contextul actual, informațiile puse la dispoziție cu privire la riscurile climatice și de mediu sunt limitate și, adesea, nu sunt foarte transparente în ceea ce privește definițiile și taxonomia, ceea ce face dificilă compararea lor. În plus, informațiile puse la dispoziție au un caracter retrospectiv, prin urmare nu conțin perspectiva anticipativă, pe termen lung, care este deosebit de relevantă pentru riscurile climatice și de mediu.

Având în vedere cele de mai sus, BCE consideră că băncile ar trebui să adopte o abordare oportună și strategică pentru a face față riscurilor climatice și de mediu și să își sporească eforturile de publicare a unor informații pertinente cu privire la aceste riscuri. În acest sens, în decembrie 2019 Autoritatea bancară europeană (ABE) a publicat Planul de acțiune privind finanțarea durabilă. Planul stabilește o serie de mesaje de politică principale și de așteptări pentru bănci și le încurajează să înceapă deja să integreze factorii ecologici, sociali și de guvernanță în strategiile lor, în cadrele de gestionare a riscurilor, în informațiile pe care le pun la dispoziție și în analizele de scenarii pe care le efectuează.[43] Într-adevăr, băncile se implică tot mai mult în inițiative comune ale sectorului pentru a-și consolida metodologiile de măsurare a acestor riscuri și pentru a contribui la publicarea unor informații mai cuprinzătoare și mai comparabile.

Privind în perspectivă, BCE intenționează să își intensifice dialogul cu sectorul pentru a se asigura că riscurile climatice și de mediu sunt luate în considerare în mod corespunzător în cadrul de reglementare actual. În acest scop, BCE va formula și va comunica băncilor așteptările sale în materie de supraveghere cu privire la modul în care acestea ar trebui să ia în considerare riscurile climatice și de mediu în strategiile lor de afaceri și în cadrele de guvernanță și gestionare a riscurilor, precum și cu privire la modalitățile de optimizare a informațiilor publicate, cu scopul de a deveni mai transparente în această privință. Supravegherea bancară a BCE va continua, de asemenea, să coopereze cu autoritățile naționale competente, cu autoritățile de reglementare financiară (de exemplu, ABE și Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară), precum și cu alte bănci centrale și autorități de supraveghere (mai ales prin intermediul Rețelei pentru ecologizarea sistemului financiar (Network for Greening the Financial System)) pentru a-și dezvolta în continuare abordarea în materie de supraveghere a riscurilor climatice și de mediu.


2 Proceduri de autorizare, executare și sancționare

2.1 Autorizațiile

2.1.1 Modificări consemnate de numărul entităților supravegheate

Evaluarea anuală, în conformitate cu Regulamentul-cadru privind MUS[44], a măsurii în care o bancă sau un grup bancar îndeplinește oricare dintre criteriile privind caracterul semnificativ[45] a fost încheiată în luna octombrie 2019. Aceasta a fost completată de evaluări ad-hoc ale caracterului semnificativ, care au fost realizate în urma modificării structurilor grupurilor și a altor evoluții din cadrul grupurilor bancare. În total, șapte bănci au fost clasificate ca semnificative în cursul anului 2019 sau începând cu anul 2020, în timp ce nouă bănci au fost eliminate de pe lista instituțiilor semnificative. Prin urmare, 117 instituții[46] au fost clasificate ca semnificative începând cu data de 1 noiembrie 2019, în scădere de la 119 după evaluarea anuală anterioară a caracterului semnificativ la 14 decembrie 2018 (Tabelul 1). Componența listei instituțiilor semnificative și a instituțiilor mai puțin semnificative s-a modificat ca urmare a noilor structuri de grup, a unei retrageri a autorizației, a transferurilor de activități în urma Brexit, a modificărilor cadrului de reglementare și a altor evoluții. Deși numărul instituțiilor semnificative a scăzut, acestea devin, în general, mai mari și mai complexe, deoarece grupurile bancare se consolidează sau își transferă activitățile din Regatul Unit în zona euro.

În 2019, șapte bănci au fost adăugate pe lista entităților supravegheate de BCE:

  • ca urmare a evaluării anuale a caracterului semnificativ, o singură bancă, Akcinė bendrovė Šiaulių bankas, a fost clasificată ca semnificativă după ce a devenit a treia cea mai mare instituție de credit din Lituania. De la 1 ianuarie 2020, aceasta este supravegheată direct de BCE;
  • ca urmare a Brexit, s-a estimat o sporire semnificativă a activităților comerciale desfășurate în zona euro de patru bănci, respectiv UBS Europe SE, J.P. Morgan AG, Morgan Stanley Europe Holding SE și Goldman Sachs Bank Europe SE; prin urmare, acestea au fost plasate sub supravegherea directă a BCE în 2019;
  • un nou grup bancar condus de Cassa Centrale Banca – Credito Cooperativo Italiano S.p.A. a fost clasificat ca semnificativ în 2019, deoarece activele sale au depășit 30 de miliarde EUR. Grupul s-a constituit în urma consolidării unui număr de bănci cooperative pe fondul introducerii, în Italia, a unei legi pentru reformarea sectorului;
  • de asemenea, BCE a preluat supravegherea AS PNB Banka în luna aprilie 2019, la solicitarea Comisiei pentru piețe financiare și de capital din Letonia. Ulterior, banca a fost declarată de BCE „în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate”.

Între timp, nouă bănci au fost eliminate de pe lista băncilor supravegheate de BCE:

  • cinci bănci au devenit sucursale ale unor instituții semnificative și, prin urmare, au fost eliminate de pe listă, fiind în continuare supravegheate ca parte a grupului: Luminor Bank AB, Luminor Bank AS și sucursalele Barclays Bank plc din Germania, Franța și Italia.
  • BCE a încetat supravegherea directă a trei bănci în urma modificărilor introduse de Directiva revizuită privind cerințele de capital (CRD V), care a exclus băncile de dezvoltare de sub incidența atribuțiilor de supraveghere ale BCE: Landeskreditbank Baden-Württemberg-Förbank, Landwirtschaftliche Rentenbank și NRW.BANK;
  • unei bănci, respectiv ABLV Bank Luxembourg, S.A., i s-a retras autorizația.

Lista entităților supravegheate este actualizată pe parcursul întregului an. Cea mai recentă versiune a listei poate fi găsită pe website-ul privind supravegherea bancară al BCE.

Tabelul 1

Grupuri bancare semnificative și mai puțin semnificative sau bănci individuale din cadrul supravegherii bancare europene în urma evaluării anuale din 2019

Sursa: BCE.
Notă: „Active totale” se referă la activele totale deținute de entitățile incluse pe lista entităților supravegheate publicată în decembrie 2019 (cu data de referință la 1 noiembrie 2019). Data de referință pentru activele totale este 31 decembrie 2018 (sau cea mai recentă dată disponibilă utilizată pentru cea mai recentă evaluare a caracterului semnificativ).

Evaluările cuprinzătoare din 2019

În iulie 2019, BCE a încheiat o evaluare cuprinzătoare a Nordea Bank Abp, care a făcut obiectul supravegherii directe a BCE în 2018, ca urmare a relocării sediului său din Suedia în Finlanda. În aceeași lună, au fost finalizate evaluări cuprinzătoare pentru șase bănci din Bulgaria, în urma solicitării Bulgariei de a stabili o cooperare strânsă între BCE și Българска народна банка (Banca Națională a Bulgariei). Autoritățile bulgare sunt într-un proces de luare de măsuri în urma constatărilor exercițiului, cu scopul de a iniția o cooperare strânsă în 2020 (Secțiunea 4.1).

În luna mai 2019, Croația a înaintat, de asemenea, o cerere de stabilire a unei cooperări strânse între BCE și Hrvatska narodna banka (Secțiunea 4.1). Astfel, în conformitate cu procedura stabilită, BCE a inițiat, în septembrie 2019, evaluări cuprinzătoare pentru cinci bănci din Croația, care urmează să fie finalizate în trimestrul II 2020.

În contextul Brexit, alte două bănci și-au extins semnificativ prezența în statele membre participante la MUS. Evaluările cuprinzătoare ale acestor bănci au fost inițiate în septembrie 2019 și urmează să fie finalizate în trimestrul II 2020.

2.1.2 Proceduri de autorizare

Numărul de proceduri

În 2019, autoritățile naționale competente (ANC) au notificat Supravegherii bancare a BCE, în total, 3 569 de proceduri de autorizare[47] (Tabelul 2). Aceste notificări au cuprins 34 de cereri de autorizare, 15 retrageri ale autorizațiilor, 36 de expirări ale autorizațiilor[48], 110 achiziții de participații calificate, 407 proceduri de „pașaport” și 2 967 de proceduri de evaluare a competenței și onorabilității (evaluări individuale ale cadrelor de conducere și membrilor consiliilor de supraveghere, ale persoanelor care dețin funcții-cheie și ale cadrelor de conducere ale sucursalelor din țări terțe)[49].

Tabelul 2

Proceduri de autorizare notificate BCE

Notă: Indicatorii aplicați pentru a asigura fiabilitatea datelor au scopul de a oferi o imagine completă a numărului real de proceduri notificate și prelucrate, fără a aduce atingere eventualelor inexactități minore ca urmare a aspectelor temporare legate de fluxul de lucru.

În anul 2019, au fost finalizate[50] circa 1 282 de decizii referitoare la autorizare. Dintre acestea, Consiliul de supraveghere a transmis 556 de proiecte de decizii, care au fost ulterior aprobate de Consiliul guvernatorilor. Cele 726 de decizii rămase au fost aprobate de cadrele de conducere de nivel superior, în baza cadrului de delegare.[51] Aceste 1 282 de decizii referitoare la autorizare reprezintă aproximativ 54,41% din totalul deciziilor individuale de supraveghere ale BCE.

Comparativ cu 2018, tendințele în privința procedurilor de autorizare au fost diferite: numărul procedurilor de evaluare a competenței și onorabilității a crescut semnificativ, în timp ce numărul celor comune fie a scăzut, fie s-a menținut relativ stabil în ceea ce privește procedurile referitoare la participații calificate și cele de „pașaport”.

Evoluții ale procedurilor comune

Marea majoritate a procedurilor de autorizare în 2019 au fost asociate înființării unor noi instituții mai puțin semnificative. La fel ca în anii precedenți, cei doi factori determinanți principali ai solicitărilor de autorizații bancare noi au avut legătură cu retragerea planificată a Regatului Unit din UE și utilizarea tot mai frecventă a inovațiilor digitale pentru a furniza servicii clienților din UE (modelele de afaceri FinTech).

Procedurile de autorizare care au vizat instituțiile semnificative s-au datorat cu precădere restructurării organizaționale sau necesității de prelungire a unei autorizații bancare pentru activități reglementate suplimentare planificate de bancă. Două proceduri privind instituțiile semnificative s-au referit la prelungirea autorizației pentru servicii de investiții, iar una a vizat prelungirea autorizației pentru emisiunea de obligațiuni garantate. O altă procedură privind instituțiile semnificative a avut legătură cu o transformare corporativă majoră, care a presupus transferul activităților legate de servicii bancare către o entitate nou-înființată.

În luna ianuarie 2019, BCE a publicat ediția consolidată a celor două părți ale Ghidului privind evaluarea cererilor de autorizare.

Procedurile de retragere au provenit, în principal, de la bănci care și-au încetat în mod voluntar activitatea, au fuzionat sau au trecut prin alte tipuri de restructurări. Au fost vizate îndeosebi renunțările la autorizații, care au reprezentat aproximativ jumătate din totalul procedurilor de retragere. Cu toate acestea, într-un număr limitat de cazuri, retragerea unei autorizații s-a datorat eșecului unei instituții de a îndeplini cerințele prudențiale sau nerespectării normelor privind prevenirea spălării banilor.

Mai mult de jumătate dintre toate procedurile referitoare la participații calificate au vizat instituții semnificative. În anul 2019, s-a înregistrat numai un număr limitat de consolidări transfrontaliere în rândul instituțiilor semnificative. În termeni absoluți, majoritatea procedurilor referitoare la participații calificate notificate BCE în 2019 au fost legate de reorganizări interne ale structurii acționariatului entităților supravegheate. În primul rând, aceste reorganizări au urmărit să simplifice structura grupului și/sau să genereze reduceri de costuri.

Un număr mic de proceduri au vizat achiziții de participații la instituții semnificative, efectuate de investitori privați sau de alte entități supravegheate, deși nu s-a observat nicio tendință evidentă în raport cu 2018. Astfel de cazuri sunt adesea complexe, presupun evaluări multidimensionale ale mai multor părți interesate din sectorul privat și din cel public și pot avea implicații pentru politicile viitoare. În ceea ce privește caracterul semnificativ și profunzimea analizei, astfel de cazuri reprezintă cea mai mare parte a activității desfășurate în legătură cu procedurile privind instituțiile semnificative.

În anul 2019, Brexit a necesitat din nou eforturi considerabile în materie de supraveghere cu privire la evaluarea băncilor care doresc să transfere în zona euro activitățile din cadrul entităților lor cu sediul în Regatul Unit. BCE a purtat un dialog continuu cu băncile respective. Prevenirea înființării unor instituții „de fațadă” a reprezentat un punct strategic important. În acest scop, BCE a discutat în detaliu cu băncile despre planurile lor privind guvernanța internă, dotarea cu personal și organizarea, strategia de evidență contabilă și cea de acoperire a riscurilor și acordurile intragrup.

Cu privire la procedurile comune în general, în câteva cazuri, legate în principal de participațiile calificate, solicitanții au decis să își retragă notificările după ce au transmis primele proiecte din motive specifice fiecărui caz în parte, inclusiv îndoieli sau preocupări exprimate de autoritățile de supraveghere în cursul evaluării inițiale.

Evoluții ale evaluărilor competenței și onorabilității

Comparativ cu anul 2018, BCE a primit un număr considerabil mai mare de proceduri de evaluare a competenței și onorabilității în 2019, ca urmare a reformării și consolidării ulterioare a sectorului bancar cooperativ din Italia, care au avut drept rezultat crearea a două mari grupuri bancare cooperative. Aceasta a condus, de asemenea, la plasarea sub supravegherea directă a BCE a peste 200 de instituții de credit mici, pentru care au fost (re)numiți în funcție circa 1 000 de membri ai consiliilor de administrație, care au trebuit să fie evaluați pe parcursul anului.

Aproximativ 75% dintre toate procedurile de evaluare a competenței și onorabilității primite în 2019 au vizat membri ai organelor de conducere în funcția lor de supraveghere. Restul de 25% au avut în vedere membri ai organelor de conducere în funcția lor administrativă (circa 20%), persoane care dețin funcții-cheie (3%) și cadre de conducere ale unor sucursale din țări terțe (1%).

Pentru circa 40% dintre membrii organelor de conducere care au fost evaluați, BCE a identificat preocupări legate de unul sau mai multe dintre criteriile de competență și onorabilitate. În consecință, BCE a impus condiții, obligații sau recomandări instituțiilor semnificative pentru a soluționa preocupările identificate. Cele mai frecvente aspecte s-au referit la experiența și timpul alocat funcției de către membrii consiliilor.

Evaluările competenței și onorabilității efectuate de BCE presupun interacțiunea cu ANC relevante și cu băncile în sine. Ori de câte ori există îndoieli sau preocupări legate de caracterul adecvat al unui candidat, se întâmplă adesea ca fie candidații înșiși, fie instituția să decidă retragerea cererii. Prin urmare, astfel de cazuri nu conduc la o decizie negativă. În 2019, au fost retrase cererile pentru 12 proceduri ca urmare a interacțiunii menționate anterior.

În luna august 2019, BCE a publicat un raport privind timpul declarat alocat funcției de către directorii neexecutivi în cadrul MUS. Datele de referință care stau la baza acestui raport oferă o imagine de ansamblu asupra timpului alocat de directorii neexecutivi funcțiilor lor și vizează sprijinirea băncilor și a autorităților de supraveghere în evaluarea caracterului adecvat al directorilor neexecutivi.

În 2019, BCE și-a continuat dialogul intens cu băncile care au depus cel mai mare număr de cereri privind competența și onorabilitatea. Scopul a fost acela de a spori în continuare transparența și comunicarea privind evaluările competenței și onorabilității și de a sprijini băncile în prezentarea de cereri complete și exacte. Ca parte a acestui dialog continuu, BCE a organizat, în februarie 2019, o masă rotundă cu reprezentanții băncilor pentru a discuta și a sublinia importanța evaluărilor competenței și onorabilității în vederea asigurării unei monitorizări de înaltă calitate de către directorii neexecutivi. Masa rotundă a permis un schimb de opinii cu privire la bunele practici în materie de guvernanță și la provocările comune privind acest aspect. Problema încă nesoluționată este fragmentarea normelor privind evaluările competenței și onorabilității la nivelul zonei euro.

În cooperare cu ANC, BCE pregătește, de asemenea, un portal online pentru a gestiona mai eficient procesul de depunere a cererilor privind competența și onorabilitatea. Implicarea activă a băncilor, în calitate de utilizatori finali, în etapa de concepție a proiectului a fost asigurată printr-o serie de workshopuri organizate în 2018 și 2019. Detalii suplimentare sunt furnizate în Caseta 2 privind tehnologia în materie de supraveghere.


2.2 Raportarea încălcărilor, executare și sancționare

2.2.1 Executare și sancționare

În conformitate cu Regulamentul privind MUS și Regulamentul-cadru privind MUS, alocarea între BCE și ANC a competențelor privind executarea și sancționarea depinde de natura presupusei încălcări, de persoana responsabilă și de măsura care trebuie adoptată (a se vedea Raportul anual 2014 al BCE privind activitățile de supraveghere). În conformitate cu cadrul juridic aplicabil, sancțiunile impuse de BCE în cadrul atribuțiilor sale de supraveghere sunt publicate pe website-ul privind supravegherea bancară al BCE. Sancțiunile impuse de ANC în urma solicitării adresate de BCE sunt publicate pe același website.

Luând în considerare cele 11 proceduri aflate în curs la sfârșitul anului 2018, BCE a tratat 34 de proceduri de sancționare în 2019 (Tabelul 3). Aceste 34 de proceduri au condus la 11 decizii ale BCE.

Tabelul 3

Activități de executare și sancționare derulate de BCE în 2019

Sursa: BCE.
Notă: Mai multe decizii ale BCE au vizat mai mult de o procedură. În 2019, 12 proceduri au fost finalizate cu șase decizii ale BCE de impunere de sancțiuni. Alte 13 proceduri au fost finalizate cu cinci decizii ale BCE care au solicitat inițierea de proceduri de către ANC relevantă.

Dintre cele 34 de proceduri de sancționare tratate în anul 2019, 21 s-au referit la presupuse încălcări ale dreptului Uniunii direct aplicabil (inclusiv decizii și regulamente ale BCE) comise de zece instituții semnificative.

În anul 2019, BCE a impus trei sancțiuni în valoare de 7,6 milioane EUR. În plus, trei sancțiuni adoptate la sfârșitul anului 2018 au fost publicate în 2019

În 2019, BCE a adoptat trei decizii de sancționare, care au impus trei sancțiuni, cu o valoare totală de 7,6 milioane EUR, unui număr de trei entități supravegheate. În plus, la sfârșitul anului 2018 au fost adoptate trei decizii de sancționare (cu o valoare totală de 0,6 milioane EUR) împotriva unei entități supravegheate. Aceste decizii au fost publicate în 2019. Sancțiunile menționate anterior au fost impuse pentru încălcări comise în domeniul fondurilor proprii, al cerințelor de capital, al raportării și al expunerilor mari.

În urma solicitării din partea BCE de a iniția proceduri și după evaluarea cazurilor în conformitate cu legislația lor națională, ANC au emis, în 2019, o mustrare și o sancțiune pecuniară în valoare de 0,1 milioane EUR

O procedură referitoare la încălcări ale legislației UE direct aplicabile a fost închisă în cursul anului 2019, din cauza absenței unui temei juridic pentru impunerea de sancțiuni în cazul respectiv. Alte opt proceduri erau încă în curs la sfârșitul anului.

În ceea ce privește restul de 13 proceduri de sancționare tratate în anul 2019, BCE nu a deținut competențe directe de sancționare, putând, prin urmare, numai să solicite ANC să inițieze proceduri. Aceste proceduri s-au referit la presupuse încălcări ale legislației naționale care transpune dispozițiile Directivei privind cerințele de capital (CRD IV)[52] – în principal în legătură cu cerințele referitoare la guvernanță –, comise de instituții semnificative sau de persoane fizice. În urma acestor proceduri, BCE a adoptat cinci decizii prin care solicită ANC să inițieze procedurile de sancționare care țineau de domeniile lor de competență naționale.

În urma solicitărilor anterioare din partea BCE de a iniția proceduri și după evaluarea cazurilor în conformitate cu legislația națională, ANC relevante au emis, în 2019, o mustrare și o sancțiune pecuniară în valoare de 0,1 milioane EUR.

Repartizarea completă pe categorii a presupuselor încălcări care au făcut obiectul procedurilor de executare și sancționare tratate de BCE în 2019 este prezentată în Graficul 24.

Graficul 24

Presupuse încălcări care au făcut obiectul unor proceduri de executare și sancționare

Sursa: BCE.

2.2.2 Raportarea încălcărilor

În anul 2019, BCE a primit 133 de avertizări de integritate, cifră care indică o creștere cu 10% față de anul precedent

BCE are obligația de a asigura introducerea unor mecanisme eficace pentru a permite oricărei persoane să raporteze încălcări ale legislației relevante a UE (proces cunoscut și sub denumirea „avertizare de integritate”). În consecință, BCE a creat un mecanism de raportare a încălcărilor, care include o platformă web predefinită, accesibilă prin intermediul website-ului privind supravegherea bancară al BCE.

BCE asigură confidențialitatea deplină a avertizărilor de integritate primite prin intermediul platformei web sau al altor canale (de exemplu, e-mail sau poștă) și ia în considerare toate informațiile disponibile atunci când își îndeplinește atribuțiile de supraveghere.

În anul 2019, BCE a primit 133 de avertizări de integritate, cifră care indică o creștere cu 10% față de anul precedent. 73 dintre aceste rapoarte s-au referit la presupuse încălcări ale legislației relevante a UE, 63 încadrându-se în limitele atribuțiilor de supraveghere ale BCE, iar 10 intrând sub incidența atribuțiilor ANC. Restul au vizat, în principal, presupuse încălcări ale cerințelor neprudențiale (de exemplu, protecția consumatorilor), care nu au intrat în sfera de aplicare a mecanismului de raportare a încălcărilor.

Printre cele mai frecvente presupuse încălcări raportate s-au numărat aspectele legate de guvernanță (72%) și calcularea necorespunzătoare a fondurilor proprii și a cerințelor de capital (19%). Repartizarea completă este prezentată în Graficul 25. Aspectele legate de guvernanță s-au referit, în principal, la gestionarea riscurilor și controalele interne, cerințele privind competența și onorabilitatea și structura organizatorică[53].

Graficul 25

Presupusele încălcări raportate prin intermediul mecanismului de „avertizare de integritate”

(%)

Sursa: BCE.

S-au adus la cunoștința echipelor comune de supraveghere relevante informațiile raportate prin intermediul mecanismului de „avertizare de integritate”. Informațiile au fost analizate corespunzător (de exemplu, prin evaluarea impactului asupra profilului de risc al entităților supravegheate), BCE luând măsuri în urma acestora ca parte a atribuțiilor sale de supraveghere. Principalele măsuri de investigare adoptate în 2019 în legătură cu avertizările de integritate privind încălcări ale legislației relevante a UE au inclus:

  • evaluări interne pe baza documentației existente (79% dintre cazuri);
  • solicitări de documente sau explicații adresate entității supravegheate (14% dintre cazuri);
  • solicitări de audituri interne sau inspecții la fața locului (7% dintre cazuri).

3 Contribuția la gestionarea crizelor

3.1 Cazuri de criză în 2019

3.1.1 Cazul AS PNB Banka

La data de15 august 2019, Supravegherea bancară a BCE a stabilit că AS PNB Banka era în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate

În temeiul cadrului UE de gestionare a crizelor, BCE poate stabili că o entitate supravegheată este în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate, în urma consultării Comitetului unic de rezoluție (Single Resolution Board – SRB). La data de 15 august 2019, Supravegherea bancară a BCE a stabilit că instituția semnificativă din Letonia[54], AS PNB Banka, era în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate, în conformitate cu articolul 18 alineatul (4) literele (a) și (b) din Regulamentul privind Mecanismul unic de rezoluție[55]. Mai exact, o inspecție la fața locului efectuată de BCE a identificat elemente obiective pentru a susține constatarea că activele AS PNB Banka valorau mai puțin decât pasivele sale. În plus, banca încălca, de asemenea, cerințele privind continuarea autorizării într-un mod care justifica retragerea autorizației sale de către BCE.

Etapele premergătoare deciziei pentru a stabili dacă banca era în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate

AS PNB Banka a încălcat în mod constant cerințele de capital din Pilonul 2 începând cu luna decembrie 2017

În principal ca urmare a unor deficiențe idiosincratice, AS PNB Banka a încălcat în mod constant cerințele de capital din Pilonul 2 începând cu 31 decembrie 2017. Aceste deficiențe au fost, cu precădere, rezultatul (i) unui număr semnificativ de active neperformante concentrate la un număr mic de debitori; (ii) al unei reduceri structurale a veniturilor sale din exploatare, care s-au bazat, de-a lungul timpului, pe taxe provenind din transferuri internaționale de mare valoare, precum și pe taxe de întreținere provenind de la conturile bancare ale nerezidenților și (iii) al cheltuielilor administrative ridicate generate de plata unor compensații membrilor consiliului de administrație al băncii și de costul serviciilor juridice.

De asemenea, începând cu luna martie 2016, AS PNB Banka încălcase o serie de cerințe suplimentare

Totodată, AS PNB Banka încălcase o serie de cerințe suplimentare, mai exact, din martie 2016, limitele aplicabile expunerilor mari în conformitate cu articolul 395 din Regulamentul privind cerințele de capital (CRR) și, din februarie 2018, limita națională de 15% din capitalul eligibil privind împrumuturile către părțile afiliate, în conformitate cu secțiunea 43 alineatul (1) din Legea privind instituțiile de credit din Letonia.

AS PNB Banka nu a reușit să restabilească conformitatea cu cerințele respective și a întâmpinat probleme grave de capital

În pofida solicitărilor repetate din partea autorităților competente (inclusiv a adoptării unei decizii privind o măsură de intervenție timpurie de către BCE la 11 iulie 2019), AS PNB Banka nu reușit să restabilească conformitatea cu cerințele menționate mai sus. În plus, auditorul extern al situației financiare a AS PNB Banka pentru anul 2018 a emis o opinie cu rezerve, potrivit căreia erau necesare deprecieri suplimentare și ajustări ale valorii juste. Provizioanele totale subestimate și scăderea nerecunoscută a valorii juste a activelor, constatate de auditor, au fost atât de semnificative încât, dacă ar fi fost recunoscute de bancă, cerințele din Pilonul 1 ar fi fost încălcate. Problemele grave de capital ale AS PNB Banka au fost în continuare confirmate de rezultatul unei inspecții la fața locului lansate de BCE cu privire la riscul de credit. Această inspecție a concluzionat că, la data de 31 decembrie 2018, valoarea netă a AS PNB Banka era negativă.

În consecință, Consiliul de supraveghere și Consiliul guvernatorilor BCE au adoptat evaluarea pentru a se stabili dacă AS PNB Banka era în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate

AS PNB Banka nu a reușit să furnizeze dovezi privind capacitatea sa de a-și reface capitalul în termenul prevăzut în decizia de intervenție timpurie. Pe baza acestui aspect și în urma rezultatului inspecției la fața locului, Consiliul de supraveghere a decis să demareze procesul pentru a se stabili dacă banca era în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate și a inițiat o consultare oficială cu Comitetul unic de rezoluție la 14 august 2019. Ulterior, Consiliul de supraveghere și Consiliul guvernatorilor BCE au adoptat evaluarea pentru a se stabili dacă AS PNB Banka era în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate. Această evaluare a fost trimisă atât Comitetului unic de rezoluție, cât și Comisiei Europene la 15 august 2019, în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul privind Mecanismul unic de rezoluție. Supravegherea bancară a BCE a notificat, de asemenea, toate autoritățile relevante cu privire la decizia sa în conformitate cu articolul 81 din Directiva privind redresarea și rezoluția bancară (BRRD)[56] și cu dispozițiile CRD IV.

Cooperarea și schimbul de informații cu Comitetul unic de rezoluție

Supravegherea bancară a BCE a informat Comitetul unic de rezoluție de îndată ce a preluat supravegherea directă a AS PNB Banka. Situația capitalului băncii a fost discutată în detaliu cu reprezentanții Comitetului unic de rezoluție în cadrul ședințelor de gestionare a crizei organizate de BCE. Comitetul unic de rezoluție a fost, de asemenea, invitat să participe în calitate de observator la ședințele relevante ale Consiliului de supraveghere al BCE. În plus, un reprezentant al BCE a participat în calitate de observator la toate sesiunile executive ale Comitetului unic de rezoluție legate de acest caz, inclusiv la ședința în cadrul căreia Comitetul a decis să nu adopte măsuri de rezoluție.

Măsuri adoptate în urma evaluării pentru a se stabili dacă banca era în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate

În februarie 2020, Supravegherea bancară a BCE a retras autorizația AS PNB Banka, în urma unei propuneri din partea Comisiei pentru piețe financiare și de capital din Letonia

La data de 15 august 2019, Comitetul unic de rezoluție a decis să nu adopte măsuri de rezoluție în cazul AS PNB Banka. Acesta a concluzionat că, deși condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție precizate la articolul 18 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul privind Mecanismul unic de rezoluție erau îndeplinite, condiția menționată la articolul 18 alineatul (1) litera (c), în legătură cu interesul public, nu era îndeplinită. În paralel, Comisia pentru piețe financiare și de capital din Letonia (Latvian Financial and Capital Market Commission – FCMC) a decis să impună un moratoriu asupra AS PNB Banka, suspendându-i activitățile financiare cu efect imediat. Mai mult, Comisia pentru piețe financiare și de capital din Letonia, în rolul său de autoritate desemnată în conformitate cu Directiva 2014/49/UE[57], a stabilit că depozitele garantate ale AS PNB Banka au devenit indisponibile. La 22 august 2019, Comisia pentru piețe financiare și de capital din Letonia a depus o cerere[58] de declarare a insolvenței la instanța competentă. La 12 septembrie 2019, instanța a declarat că AS PNB Banka se află în incapacitate de plată și a numit un administrator judiciar. În luna februarie 2020, Supravegherea bancară a BCE a retras autorizația AS PNB Banka, în urma unei propuneri din partea Comisiei pentru piețe financiare și de capital din Letonia, care continuă să supravegheze procedura de insolvență.

Concluzii principale desprinse

Cazul AS PNB Banka evidențiază din nou necorelarea problematică dintre factorii declanșatori ai procedurii de rezoluție, insolvența/lichidarea și retragerea autorizației

După cum s-a evidențiat anterior în concluziile desprinse din cazul ABLV Bank cuprinse în Raportul anual 2018 al BCE privind activitățile de supraveghere, incertitudini semnificative rezultă din lipsa de corelare între factorii declanșatori ai procedurii pentru a se stabili dacă o instituție este în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate în temeiul Directivei privind redresarea și rezoluția bancară și al Regulamentului privind Mecanismul unic de rezoluție, factorii declanșatori ai procedurii de lichidare în temeiul dreptului național privind insolvența și factorii declanșatori ai procesului de retragere a autorizației în conformitate cu legislația națională de punere în aplicare a dispozițiilor CRD IV. Ca urmare a constatării că AS PNB Banka era în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate și a deciziei Comitetului unic de rezoluție conform căreia rezoluția nu era în interesul public, procedura de insolvență nu a putut fi declanșată imediat, întrucât, în temeiul legislației din Letonia, aceasta depinde de o hotărâre judecătorească. Această întârziere a presupus eforturi suplimentare, precum impunerea de către Comisia pentru piețe financiare și de capital din Letonia a unei restricții asupra activităților (moratoriu), în scopul pregătirii pentru situația neprevăzută în care procedura de insolvență nu ar putea fi declanșată imediat.

În urma cazului ABLV Bank, BCE semnalase deja organului legislativ al UE problema necorelării dintre factorii declanșatori ai procedurii pentru a se stabili dacă o instituție este în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate și insolvența/retragerea autorizațiilor. În consecință, în Directiva revizuită privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare (BRRD II) a fost introdusă o cerință adresată statelor membre de a asigura lichidarea, într-un mod ordonat și în conformitate cu legislația națională aplicabilă, a unei entități pentru care rezoluția nu este în interesul public. Deși cerința respectivă soluționează problema într-o anumită măsură, aceasta este foarte generală și nu elimină lipsa de corelare dintre factorii declanșatori ai procedurii pentru a se stabili dacă o instituție este în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate și cei pentru retragerea autorizațiilor. Prin urmare, este importantă transpunerea dispozițiilor BRRD II de o manieră comparabilă la nivelul statelor membre ale UE, pentru a se asigura condiții de concurență echitabile în cadrul uniunii bancare. Transpunerea dispozițiilor ar putea presupune, de asemenea, necesitatea reformării regimurilor naționale pentru încetarea activității bancare și, eventual, a unor aspecte ale normelor privind insolvența bancară. Coroborate, aceste acțiuni ar contribui la asigurarea alinierii diferiților factori declanșatori și ar facilita planificarea adecvată în perioadele de criză.

3.1.2 Comunicarea cu privire la AS PNB Banka

Comunicarea reprezintă o componentă esențială în gestionarea unei crize. Dacă se demonstrează că autoritățile responsabile contracarează o situație de criză, reacțiile pieței se pot calma, riscurile de contagiune putând fi astfel reduse. Atunci când o bancă este în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate, comunicarea eficace cu publicul este crucială. Prin urmare, comunicatul de presă al BCE prin care se anunța că AS PNB Banka a fost evaluată ca fiind în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate[59] a furnizat informații relevante cu privire la banca în curs de a intra în dificultate și a explicat în mod clar răspunsul în materie de supraveghere referitor la deficiențele identificate de autoritățile competente.

Coordonarea între diferitele părți interesate este esențială pentru a transmite publicului un mesaj clar și cuprinzător. În cazul AS PNB Banka, BCE, Comitetul unic de rezoluție și Comisia pentru piețe financiare și de capital din Letonia au colaborat strâns cu privire la comunicare. Joi, 15 august 2019, în urma evaluării BCE prin care s-a stabilit că AS PNB Banka era în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate, Comitetul unic de rezoluție și-a anunțat decizia conform căreia rezoluția nu era în interesul public.[60] Acest anunț a fost urmat, la scurt timp, de anunțurile coordonate ale Supravegherii bancare a BCE și Comisiei pentru piețe financiare și de capital din Letonia privind evaluarea BCE pentru a se stabili dacă instituția era în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate și, respectiv, de deciziile Comisiei pentru piețe financiare și de capital din Letonia de impunere a unui moratoriu și de stabilire a indisponibilității depozitelor.[61]

3.1.3 Cazul Banca Carige

La data de 2 ianuarie 2019, BCE a numit trei administratori temporari și un comitet de supraveghere format din trei membri pentru a prelua responsabilitatea asupra Banca Carige și a înlocui consiliul de administrație al acesteia. Decizia a fost adoptată după ce majoritatea membrilor consiliului de administrație al Banca Carige demisionaseră.

Decizia de a impune o administrare temporară a reprezentat o măsură de intervenție timpurie menită să asigure respectarea durabilă a cerințelor prudențiale. Planul a inclus consolidarea capitalului și implementarea unor măsuri de eliminare a riscurilor în vederea desfășurării unei posibile combinații de activități. Administratorii temporari au fost însărcinați cu menținerea stabilității Banca Carige prin monitorizarea îndeaproape a situației acesteia, informarea permanentă a BCE și, dacă era necesar, adoptarea de măsuri care să asigure restabilirea de către bancă a conformității cu cerințele de capital într-un mod durabil.

La 20 septembrie 2019, Adunarea extraordinară a acționarilor din cadrul Banca Carige a aprobat un efort de consolidare a capitalului, în valoare totală de 900 de milioane EUR. Acest efort a inclus emisiunea de noi acțiuni (387 de milioane EUR), conversia obligațiunilor existente de tip fonduri proprii de nivel 2 în fonduri proprii de nivel 1 de bază (CET1) (313 milioane EUR) și emisiunea de obligațiuni de tip fonduri proprii de nivel 2 (200 de milioane EUR). Consolidarea capitalului a fost condusă de Fondul interbancar de protecție a depozitelor din Italia (Fondo Interbancario per la tutela dei depositi – FITD) și de programul său de intervenție voluntară (Voluntary Intervention Scheme – VIS), împreună cu Cassa Centrale Banca Credito Cooperativo Italiano, care a participat ca acționar minoritar, având posibilitatea de a achiziționa, în viitor, acțiuni ale Banca Carige deținute de FITD și VIS.

În urma execuției majorării de capital la sfârșitul lunii decembrie 2019, noii acționari au numit noile organe de conducere ale Banca Carige. Administrarea temporară a încetat la sfârșitul lunii ianuarie 2020.


3.2 Interacțiunea cu Comitetul unic de rezoluție

În anul 2019, similar anilor precedenți, Supravegherea bancară a BCE și Comitetul unic de rezoluție au continuat să coopereze strâns în exercitarea funcțiilor care le revin.

Supravegherea bancară a BCE a consultat Comitetul unic de rezoluție cu privire la planurile de redresare

În conformitate cu cadrul de reglementare, Supravegherea bancară a BCE a consultat Comitetul unic de rezoluție cu privire la 98 de planuri de redresare primite de la instituțiile semnificative pentru care BCE este supraveghetorul consolidant. Feedbackul oferit de Comitetul unic de rezoluție a fost luat în considerare la evaluarea planurilor de redresare și, după caz, s-a reflectat în scrisorile de feedback specific băncilor.

Comitetul unic de rezoluție a consultat Supravegherea bancară a BCE cu privire la planurile de rezoluție

De asemenea, în contextul ciclului de consultări privind planul de rezoluție, Comitetul unic de rezoluție a consultat Supravegherea bancară a BCE cu privire la cinci serii de planuri de rezoluție (corespunzând unui număr de aproximativ 30 de planuri de rezoluție), inclusiv cu privire la stabilirea cerinței minime privind fondurile proprii și pasivele eligibile (minimum requirement for own funds and eligible liabilities – MREL) și la evaluările posibilității de rezoluție. Supravegherea bancară a BCE a oferit feedback după analizarea implicațiilor posibile din perspectiva principiului continuității activității. Supravegherea bancară a BCE a fost consultată, de asemenea, cu privire la calcularea contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție, concentrându-și evaluarea pe impactul potențial asupra instituțiilor semnificative.

În anul 2019, Supravegherea bancară a BCE și Comitetul unic de rezoluție au continuat să coopereze strâns la toate nivelurile. Consiliul de supraveghere al BCE l-a invitat pe președintele Comitetului unic de rezoluție să participe, în calitate de observator, la ședințele sale privind punctele referitoare la atribuțiile și responsabilitățile Comitetului unic de rezoluție, în timp ce un reprezentant al BCE a participat, în calitate de observator, la sesiunile executive și cele plenare ale Comitetului unic de rezoluție.

Punerea în aplicare a pachetului bancar a sporit interacțiunile cu Comitetul unic de rezoluție

La nivel tehnic, activitățile privind implementarea pachetului bancar[62] au consolidat și au sporit interacțiunile dintre Supravegherea bancară a BCE și Comitetul unic de rezoluție în ceea ce privește domeniile de politică legate de gestionarea crizelor. O colaborare strânsă între Supravegherea bancară a BCE și Comitetul unic de rezoluție a avut loc în cadrul comisiilor respective și la nivelul funcțiilor orizontale relevante.

Memorandumul de înțelegere încheiat între BCE și Comitetul unic de rezoluție (revizuit în 2017-2018)[63] a permis consolidarea în continuare a cooperării zilnice și a schimbului de informații între echipele comune de supraveghere și echipele interne de rezoluție.


3.3 Activități desfășurate cu privire la planificarea redresării

Planurile de redresare sunt menite să asigure reziliența băncilor în perioade caracterizate de tensiuni financiare severe

Atunci când evaluează planurile de redresare, principalul obiectiv al BCE este de a asigura că băncile sunt pregătite și au capacitatea de a-și restabili viabilitatea în perioade caracterizate de tensiuni financiare severe. Aceasta înseamnă că planurile trebuie să includă opțiuni credibile de redresare care să poată fi implementate cu eficacitate și în timp util. Elaborarea unor planuri de redresare solide este esențială pentru eficientizarea cadrului european de gestionare a crizelor.

Analiza comparativă a planurilor de redresare ale instituțiilor semnificative, efectuată de BCE în 2019, a condus la o serie de constatări importante.

Multe bănci consideră că este dificil să efectueze o estimare credibilă a capacității lor generale de redresare

În primul rând, deși se consideră că planurile de redresare ale instituțiilor semnificative respectă cerințele minime privind guvernanța gestionării crizelor și selectarea și calibrarea indicatorilor de redresare, acestea necesită încă îmbunătățiri suplimentare pentru a deveni instrumente eficace în situații de criză. Analiza comparativă a confirmat, în special, faptul că multe bănci consideră că este dificil să efectueze o estimare credibilă a capacității lor generale de redresare[64].

În consecință, în anul 2019 BCE s-a axat cu precădere pe comunicarea modalităților prin care instituțiile ar putea îmbunătăți calcularea și raportarea capacității lor generale de redresare. În iunie 2019, BCE a organizat un workshop cu peste 180 de participanți de la 88 de bănci. BCE a explicat modul de calculare a unei capacități generale de redresare credibile, pe baza celor mai bune practici descrise în raportul BCE privind planurile de redresare din 2018. Acest mod de calculare presupune, în primul rând, crearea unei liste complete de opțiuni credibile, luând apoi în considerare factorii de constrângere (de exemplu, exclusivitatea reciprocă, interdependențele dintre opțiuni sau constrângerile operaționale în utilizarea simultană a mai multor opțiuni) și, în cele din urmă, evaluarea senzitivității opțiunilor de redresare la diferite scenarii în momentul estimării capacității generale de redresare. [65]

O treime dintre bănci nu prevăd încă opțiuni suficiente de lichiditate pe termen scurt în planurile lor de redresare

O a doua constatare esențială a exercițiului de evaluare comparativă al BCE a fost că o treime dintre bănci nu prezintă încă opțiuni de lichiditate suficiente care să poată fi implementate rapid (în maximum trei luni). Sunt planificate în continuare activități pentru a înțelege mai bine motivele care stau la baza acestei constatări și pentru a asigura că băncile răspund necesității de a dispune de opțiuni de lichiditate pe termen scurt suficiente în planurile lor de redresare.

Mai multe bănci au elaborat ghiduri și au efectuat teste în 2019

Nu în ultimul rând, o constatare încurajatoare a exercițiului de analiză comparativă al BCE este că, în 2019, mai multe bănci au elaborat ghiduri și au efectuat teste.[66] Acestea sunt cele mai bune practici, fiind evidențiate și promovate în raportul BCE din 2018 drept instrumente utile pentru creșterea gradului de utilizare a planurilor de redresare în situații de criză. În prezent, 40% dintre instituțiile semnificative dispun de un ghid, iar 27% au efectuat primul lor test.


3.4 Gestionarea crizelor care implică instituții mai puțin semnificative

Gestionarea situației de criză a unei instituții mai puțin semnificative necesită un schimb intens de informații și o coordonare strânsă între autoritatea națională competentă (ANC) relevantă, în calitatea sa de supraveghetor direct al instituției mai puțin semnificative, și BCE, în funcția sa de monitorizare și în calitatea sa de autoritate competentă pentru adoptarea deciziilor privind procedurile comune. Necesitatea intensificării cooperării se manifestă atunci când instituțiile mai puțin semnificative se apropie de punctul în care devin neviabile. În această etapă, BCE și ANC trebuie să coopereze în vederea retragerii autorizației, a evaluării achizițiilor sau majorărilor participațiilor calificate și a acordării unor autorizații noi (de exemplu, în cazul unei instituții-punte).

În acest sens, BCE a cooperat îndeaproape cu ANC în legătură cu aproximativ 15 cazuri referitoare la deteriorarea financiară a unor instituții mai puțin semnificative în 2019. În două dintre aceste cazuri, BCE a adoptat o decizie de retragere a autorizației în urma declarării unei instituții de către ANC respectivă ca fiind în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate.[67] Motivele pentru retragerea unei autorizații constau, de regulă, în eșecul unei instituții de a îndeplini cerințele prudențiale sau în nerespectarea normelor privind prevenirea spălării banilor.

O astfel de cooperare strânsă în domeniul gestionării crizelor urmărește să sprijine ANC și BCE în îndeplinirea atribuțiilor lor respective și să asigure faptul că informațiile solicitate sunt disponibile în cazul în care este necesară adoptarea rapidă de decizii urgente. Schimbul de informații, acțiunile întreprinse și cooperarea dintre BCE și ANC sunt proporționale cu riscurile pe care le prezintă o instituție mai puțin semnificativă, luând în considerare și soluțiile din sectorul privat deja identificate de ANC. Pe parcursul anului 2019, cooperarea dintre ANC și BCE a fost caracterizată de un schimb periodic și aprofundat de informații. Printre altele, această cooperare a inclus înființarea unor grupuri de coordonare a gestionării crizelor, alcătuite din membri ai personalului BCE și al ANC pentru a asigura o cooperare și o coordonare eficace între instituții. Intensificarea cooperării asigură faptul că pot fi luate măsuri și decizii de supraveghere în timp util și într-un mod coordonat, ori de câte ori este necesar.

Modelele de afaceri neviabile și profitabilitatea scăzută, sistemele de guvernanță deficiente și cadrele inadecvate de combatere a spălării banilor au fost principalele cauze ale deteriorării financiare a instituțiilor mai puțin semnificative în 2019. În acest sens, distribuția cazurilor de criză la nivelul jurisdicțiilor a reflectat, de asemenea, faptul că anumite zone geografice care fac obiectul MUS sunt mai afectate de profitabilitatea scăzută din punct de vedere structural a sectorului bancar și sunt mai expuse riscurilor legate de combaterea spălării banilor.

Nu în ultimul rând, diversitatea abordărilor și a proceselor naționale constatată pe parcursul cooperării intense în domeniul gestionării crizelor a evidențiat, de asemenea, necesitatea unei abordări europene armonizate pentru tratarea situației băncilor aflate în dificultate. Deși au fost instituite mecanisme de supraveghere și de rezoluție europene, o mare parte a răspunsului la o criză depinde în continuare de legislațiile naționale în materie de rezoluție și de insolvență și este supusă tuturor diferențelor dintre acestea.


4 Cooperarea transfrontalieră

4.1 Extinderea uniunii bancare prin intermediul unei cooperări strânse

Statele membre din afara zonei euro pot participa la uniunea bancară prin intermediul unei cooperări strânse

Statele membre ale UE a căror monedă nu este euro pot solicita stabilirea unei cooperări strânse între BCE și autoritatea națională competentă (ANC) corespunzătoare. Principalele condiții în acest sens sunt prevăzute la articolul 7 din Regulamentul privind MUS, iar aspectele procedurale sunt precizate în Decizia BCE/2014/5 privind cooperarea strânsă[68]. Odată ce cooperarea strânsă a fost stabilită, ANC din statele membre respective aderă la Mecanismul unic de supraveghere (MUS), în timp ce autoritățile naționale de rezoluție ale acestora aderă la Mecanismul unic de rezoluție (MUR). Participarea ANC din statele membre din afara zonei euro în cadrul MUS, prin intermediul unei cooperări strânse, extinde uniunea bancară și sprijină o supraveghere bancară mai integrată, contribuind în același timp la menținerea și aprofundarea pieței interne.

În conformitate cu Regulamentul privind MUS și cu Decizia BCE/2014/5, un stat membru din afara zonei euro trebuie să înainteze BCE o solicitare oficială pentru a iniția procesul de stabilire a unei cooperări strânse.

Bulgaria și Croația au înaintat solicitări de stabilire a unei cooperări strânse

La data de 27 mai 2019, Croația a devenit al doilea stat membru care a solicitat oficial stabilirea unei cooperări strânse în domeniul supravegherii bancare între banca sa centrală națională (Hrvatska narodna banka) și BCE. Solicitarea Croației a urmat solicitării Bulgariei de a stabili o cooperare strânsă între Българска народна банка (Banca Națională a Bulgariei) și BCE, care a fost înaintată la 18 iulie 2018.

Procesul de stabilire a unei cooperări strânse constă într-o evaluare juridică și o evaluare cuprinzătoare

Procesul de stabilire a unei cooperări strânse presupune două elemente principale. Primul element constă într-o evaluare juridică a legislației naționale relevante care obligă ANC să adopte orice măsură solicitată de BCE în legătură cu instituțiile de credit după instituirea unei cooperări strânse. Evaluarea ține seama, de asemenea, de punerea în practică a unei astfel de legislații. Al doilea element presupune o evaluare cuprinzătoare a instituțiilor de credit selectate[69], care sunt stabilite în statul membru solicitant. Evaluarea cuprinzătoare include o evaluare a calității activelor și o testare la stres pe baza metodologiilor BCE.[70] În plus, BCE inițiază un dialog tehnic cu ANC din statul membru pentru a facilita tranziția ordonată către abordarea MUS în materie de supraveghere.

Evaluarea solicitării Bulgariei de a iniția o cooperare strânsă

În anul 2019, BCE a continuat evaluarea solicitării Bulgariei de a iniția o cooperare strânsă

În anul 2019, BCE a continuat evaluarea juridică necesară în contextul viitoarei cooperări strânse cu ANC din Bulgaria. Mai mult, rezultatele evaluării cuprinzătoare a șase instituții de credit bulgare au fost publicate la 26 iulie 2019. Българска народна банка (Banca Națională a Bulgariei) a aprobat public rezultatele acestei evaluări cuprinzătoare. Întrucât două dintre cele șase bănci se situau sub pragurile relevante utilizate pentru acest exercițiu, Българска народна банка (Banca Națională a Bulgariei) este în curs de a adopta măsurile necesare în urma constatărilor, în vederea soluționării deficitelor înainte ca BCE să adopte o decizie privind cooperarea strânsă.

Evaluarea solicitării Croației de a iniția o cooperare strânsă

BCE a demarat evaluarea solicitării Croației de a iniția o cooperare strânsă

Ca răspuns la solicitarea înaintată de Croația, BCE a adoptat, la 8 iulie 2019, un aviz[71] cu privire la proiectul de legislație elaborat de autoritățile din Croația. Legislația a fost necesară pentru instituirea mecanismelor de funcționare a unei cooperări strânse și de furnizare a oricăror informații pe care BCE le-ar putea solicita în scopul efectuării unei evaluări cuprinzătoare a instituțiilor de credit din Croația. La 7 august 2019, BCE a anunțat că cinci bănci cu sediul în Croația vor face obiectul unei evaluări cuprinzătoare obligatorii.[72] Exercițiul a început în septembrie 2019 și se bazează pe datele disponibile la 30 iunie 2019. La fel ca în cazul Bulgariei, se poate anticipa că BCE își va încheia evaluarea cuprinzătoare în termen de aproximativ un an de la înaintarea solicitării oficiale din partea Croației.

Nu s-au primit solicitări oficiale de cooperare strânsă în 2019, deși au avut loc unele schimburi informale la nivel tehnic cu state membre în vederea clarificării unor aspecte relevante ale cooperării strânse.


4.2 Cooperarea europeană și internațională

Întrucât băncile din zona euro sunt prezente în peste 90 de jurisdicții din afara Uniunii Europene (Figura 4), MUS cooperează pe larg cu alte autorități de supraveghere atât din afara, cât și din interiorul UE. În consecință, BCE se angajează să faciliteze cooperarea, fie aducându-și contribuția la colegiile de supraveghere, fie elaborând instrumente de cooperare, precum memorandumurile de înțelegere. Au fost negociate memorandumuri de înțelegere cu contrapartide precum autorități de supraveghere ale statelor membre ale UE din afara zonei euro, autorități de supraveghere din țări terțe și autorități naționale de supraveghere a piețelor.

Figura 4

Băncile din zona euro cu sucursale și filiale în țări din afara UE în 2019

Sursa: BCE.

Supravegherea bancară a BCE cooperează, în general, cu alte autorități de supraveghere prudențială prin intermediul memorandumurilor de înțelegere, al participării în cadrul colegiilor de supraveghere și al acordurilor încheiate de la caz la caz (Figura 5).

Figura 5

Prezentarea generală a activităților de cooperare desfășurate de BCE pe plan european și internațional

Sursa: BCE.

Cooperarea cu alte autorități de supraveghere din UE

BCE cooperează periodic cu ANC din țări ale UE din afara zonei euro, conform dispozițiilor CRD IV privind deciziile comune, cooperarea și schimbul de informații între autoritățile competente din UE.

Până în prezent, Supravegherea bancară a BCE a încheiat, de asemenea, memorandumuri de înțelegere cu 15 autorități de supraveghere din UE, inclusiv cu autorități naționale de supraveghere a piețelor. În plus, aceasta a semnat un memorandum de înțelegere multilateral care stabilește modalitățile practice privind schimbul de informații cu 48 de autorități de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului care supraveghează instituții de credit și instituții financiare în Spațiul Economic European (a se vedea și Caseta 4). Prin urmare, Supravegherea bancară a BCE a încheiat, în total, nouă memorandumuri de înțelegere bilaterale și multilaterale cu peste 60 de autorități din UE.

Având în vedere retragerea planificată a Regatului Unit din UE, BCE a încheiat, de asemenea, un cadru de cooperare cu Autoritatea de Reglementare Prudențială (Prudential Regulation Authority) și cu Autoritatea de Conduită Financiară (Financial Conduct Authority) din Regatul Unit, care îi va permite continuarea fără sincope a cooperării și a schimbului de informații în materie de supraveghere.

Caseta 4
BCE și combaterea spălării banilor

În momentul creării cadrului MUS, legiuitorii UE au ales să mențină la nivel național responsabilitatea combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului. Autoritățile naționale de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului sunt responsabile de conformitatea supravegherii instituțiilor de credit cu obligațiile privind combaterea spălării banilor și de implementarea eficace a acestora.

Cu toate acestea, este important ca BCE să ia în considerare rezultatele supravegherii în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului în îndeplinirea atribuțiilor sale de supraveghere în conformitate cu articolul 127 alineatul (6) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și cu Regulamentul privind MUS[73]. Acest aspect este confirmat în continuare în Directiva revizuită privind cerințele de capital (CRD V), care a fost adoptată de Parlamentul European în aprilie 2019. Considerentul 20 prevede că „(...) [Împreună cu autoritățile de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului], autoritățile competente însărcinate cu autorizarea și cu supravegherea prudențială au un rol important de jucat în identificarea și corectarea deficiențelor [în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului]. Prin urmare, aceste autorități competente ar trebui să integreze în mod consecvent preocupările legate de spălarea banilor și finanțarea terorismului în activitățile lor de supraveghere relevante (...)”.

În paralel cu introducerea CRD V, care aduce clarificări suplimentare în legătură cu rolul autorităților de supraveghere prudențială în privința combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului, în ultimii doi ani au existat inițiative importante de consolidare a cadrului pentru combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului la nivelul UE. Cea de-a cincea directivă privind combaterea spălării banilor[74] a intrat în vigoare la 9 iulie 2018 și, în prezent, urmează să fie transpusă în legislația națională. În luna decembrie 2018, Consiliul Afaceri Economice și Financiare a aprobat un plan de acțiune ambițios în materie de combatere a spălării banilor, care va fi pus în aplicare de cele trei autorități europene de supraveghere, împreună cu BCE și autoritățile naționale de supraveghere prudențială și cele de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului. Scopul acestor inițiative este de a stimula cooperarea între autoritățile de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului și autoritățile de supraveghere prudențială, precum și de a spori convergența în materie de supraveghere, printre altele, prin furnizarea de orientări comune cu privire la modul de integrare în procesul de supraveghere prudențială a aspectelor referitoare la combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului.

Cea de-a cincea directivă privind combaterea spălării banilor a introdus două noi elemente importante referitoare la rolul BCE în combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului. În primul rând, prin modificarea articolului 56 din CRD IV, a permis BCE să facă schimb de informații confidențiale cu autoritățile naționale de supraveghere responsabile de combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului. În al doilea rând, a impus BCE să semneze un acord de stabilire a modalităților practice privind schimbul de informații cu autoritățile naționale de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului care supraveghează instituțiile de credit și instituțiile financiare în Spațiul Economic European. BCE realizează schimburi de informații în limitele acestui cadru de la semnarea acordului în luna ianuarie 2019.

Se așteaptă ca schimbul de informații consolidat dintre BCE și autoritățile de supraveghere responsabile de combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului din UE să influențeze în mod favorabil desfășurarea la nivelul UE atât a activității de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, cât și a celei de supraveghere prudențială. Ca parte a abordării BCE, un set de informații în materie de supraveghere creat, ca procedură de rutină, în scopul îndeplinirii sarcinilor prudențiale este trimis periodic autorităților de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului din UE. De exemplu, informațiile în materie de supraveghere colectate prin intermediul misiunilor la fața locului sunt transmise ad-hoc în momentul în care constatările aferente sunt considerate relevante pentru autoritatea competentă responsabilă de combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului care supraveghează entitatea în cauză. La rândul lor, autoritățile de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului transmit BCE informațiile pe care le consideră relevante și necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor prevăzute în Regulamentul privind MUS. În plus, Supravegherea bancară a BCE și-a consolidat, de asemenea, angajamentul în domeniul combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului prin crearea unei noi funcții orizontale de coordonare în materie de combatere a spălării banilor, care constă într-o echipă mică având trei responsabilități principale:

  • să acționeze ca „punct central de contact” pentru aspectele referitoare la combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului în legătură cu instituțiile semnificative și pentru facilitarea schimbului de informații cu autoritățile de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului (inclusiv prin semnarea unor memorandumuri de înțelegere suplimentare cu autoritățile din afara UE);
  • să înființeze, în cooperare cu autoritățile naționale competente (ANC), o rețea de combatere a spălării banilor a autorităților de supraveghere prudențială în scopul realizării unei abordări coerente la nivel de sistem pentru o mai bună integrare a riscului de spălare a banilor și de finanțare a terorismului în supravegherea prudențială;
  • să acționeze ca centru intern de expertiză privind aspectele prudențiale referitoare la combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului.

Pe această bază, noua funcție de coordonare în materie de combatere a spălării banilor din cadrul Supravegherii bancare a BCE a coordonat activitatea din cadrul supravegherii bancare europene privind consolidarea abordărilor metodologice în domeniul autorizațiilor și al supravegherii la distanță și la fața locului pentru a se asigura că aspectele referitoare la combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului sunt integrate cu consecvență în procesul de supraveghere prudențială. Aceasta cooperează cu grupul operativ intern al BCE de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, care reunește toate compartimentele relevante ale BCE.

Cooperarea cu autorități din țări terțe

BCE depune eforturi pentru a avea o cooperare constructivă cu autoritățile de supraveghere din țări terțe și pentru a facilita supravegherea transfrontalieră continuă. Până în prezent, BCE a încheiat memorandumuri de înțelegere cu 13 autorități de supraveghere din țări terțe. Acolo unde este fezabil, Supravegherea bancară a BCE se bazează în continuare pe memorandumurile de înțelegere convenite între ANC din zona euro și autoritățile de supraveghere din țări terțe înainte de înființarea MUS. De asemenea, BCE încheie, de la caz la caz, numeroase acorduri de cooperare acolo unde sunt necesare soluții adaptate.

Pentru a asigura consecvența la nivelul UE, Supravegherea bancară a BCE cooperează îndeaproape cu Rețeaua privind echivalența, înființată de Autoritatea bancară europeană (ABE), care efectuează evaluări ale echivalenței cu privire la regimurile de confidențialitate ale autorităților de supraveghere din țări terțe. Memorandumurile de înțelegere referitoare la cooperarea în materie de supraveghere pot fi încheiate numai în cazul în care sunt îndeplinite cerințele privind echivalența secretului profesional.

Programele FMI de evaluare a sectorului financiar

Programele FMI de evaluare a sectorului financiar (Financial Sector Assessment Programme – FSAP) reprezintă evaluări cuprinzătoare și aprofundate ale sectorului financiar al unei țări. Acestea includ: (i) identificarea principalelor vulnerabilități și evaluarea rezilienței sectorului financiar; (ii) evaluarea cadrului de politică privind stabilitatea financiară a unei țări, precum și a cadrului și practicilor de supraveghere ale acesteia; și (iii) evaluarea rețelelor de securitate financiară și a capacității sistemului financiar de a gestiona și a soluționa o criză financiară.

Supravegherea bancară a BCE adoptă măsuri în urma programului FMI de evaluare a sectorului financiar pentru zona euro

FSAP derulat de FMI cu privire la zona euro în anul 2018 a examinat noua arhitectură de supraveghere și rezoluție bancară a zonei euro. În urma acestui FSAP, Supravegherea bancară a BCE a întocmit un plan de acțiune pentru a răspunde recomandărilor care intră sub incidența atribuțiilor de supraveghere ale BCE. Supravegherea bancară a BCE continuă să pună în aplicare aceste recomandări, care vizează sporirea eficacității sale în materie de supraveghere, în timp ce colegiuitorii UE analizează recomandările care necesită modificarea legislației UE.

FSAP naționale nu includ evaluări ale supravegherii bancare europene

În cadrul FSAP naționale pentru statele membre din zona euro, FMI adoptă în continuare o viziune holistică asupra sistemului bancar analizat, evitând astfel suprapunerea cu FSAP pentru zona euro. Prin analogie cu tratamentul aplicat politicii monetare în rapoartele naționale întocmite în conformitate cu articolul IV din Statutul FMI, FSAP naționale nu ar trebui să includă evaluări ale eficacității activității de supraveghere a MUS. Această abordare generală permite FMI să alinieze domeniul de aplicare al FSAP naționale și al FSAP pentru zona euro cu noua arhitectură de supraveghere și rezoluție bancară europeană. Aceasta contribuie la asigurarea faptului că supravegherea și consultanța furnizate de FMI sunt în continuare eficace și relevante pentru toate autoritățile vizate.

În anul 2019, FMI a încheiat FSAP naționale pentru Franța și Malta, și-a continuat activitatea în legătură cu FSAP pentru Italia și a demarat FSAP pentru Austria și Letonia. Aceste FSAP naționale evaluează toate aspectele nebancare relevante (de exemplu, activitățile în materie de asigurare, de titluri de valoare și de fonduri de pensii) și presupun o evaluare holistică a aspectelor bancare, îndeosebi a celor care se află în sfera de competență a autorităților naționale care supraveghează instituțiile mai puțin semnificative sau a aspectelor referitoare la combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului.

Implicarea BCE în consultările naționale destinate statelor membre din zona euro în conformitate cu articolul IV din Statutul FMI se referă la aspecte microprudențiale și macroprudențiale, în concordanță cu responsabilitățile care îi revin în aceste domenii.


4.3 Contribuția la elaborarea cadrului de reglementare european și internațional

4.3.1 Contribuția la activitatea Consiliului pentru Stabilitate Financiară

În anul 2019, Supravegherea bancară a BCE a contribuit în mod intens la activitatea Consiliului pentru Stabilitate Financiară (CSF), în special în domeniul cooperării în materie de supraveghere și reglementare, al punerii în aplicare a standardelor, precum și al rezoluției. Supravegherea bancară a BCE a contribuit la o serie de rezultate importante ale CSF în 2019, în timpul președinției japoneze a G20, mai exact evaluarea implementării standardului privind capacitatea totală de absorbție a pierderilor (Total Loss-Absorbing Capacity – TLAC); un raport privind progresele înregistrate cu privire la fragmentarea piețelor; finalizarea evaluării efectelor reformelor asupra finanțării întreprinderilor mici și mijlocii (IMM) ; și o evaluare a vulnerabilităților asociate creditelor cu efect de levier și obligațiilor aferente împrumuturilor colateralizate. De asemenea, Supravegherea bancară a BCE a participat la reuniunile grupului consultativ regional pentru Europa al CSF.

Întrucât reprezintă unul dintre cele trei domenii prioritare ale sale, CSF se axează în prezent pe monitorizarea implementării reformelor sectorului financiar la nivel global și pe evaluarea efectelor acestora. Supravegherea bancară a BCE va continua să contribuie la programul de lucru al CSF în mai multe domenii, inclusiv evaluarea efectelor reformelor pentru băncile considerate „prea mari pentru a intra în dificultate“, practicile eficace în legătură cu incidentele cibernetice, aspectele legate de supraveghere asociate tranziției la rate de referință, activitățile de monitorizare privind fragmentarea piețelor, precum și gestionarea crizelor.

4.3.2 Contribuția la procesul Basel

În anul 2019, Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară (Basel Committee on Banking Supervision – BCBS) a continuat să evalueze impactul reformelor post-criză, să își desfășoare programul de evaluare a consecvenței în domeniul reglementării (Regulatory Consistency Assessment Programme – RCAP) și să ofere un forum care să faciliteze schimbul de informații între autoritățile de reglementare și cele de supraveghere bancară din diferite jurisdicții. Supravegherea bancară a BCE și-a adus contribuția prin participarea la dezbaterile privind politicile, furnizarea de cunoștințe de specialitate în cadrul grupurilor de lucru ale BCBS, cooperarea cu membri ai BCBS la nivelul UE și pe plan internațional, precum și prin aportul la analizele de impact relevante. Printre altele, această activitate a inclus (i) revizuirile cadrului de adecvare a capitalului la riscul de piață, care au fost aprobate de organismul de monitorizare al BCBS, Grupul guvernatorilor băncilor centrale și al responsabililor autorităților de supraveghere; (ii) lansarea documentului de consultare referitor la revizuirile cadrului privind riscul de ajustare a evaluării creditului și (iii) revizuirea tratamentului aplicat efectului de levier al instrumentelor financiare derivate compensate de clienți și a cerințelor de publicare pentru a contracara operațiunile de „cosmetizare” (window-dressing) ale entităților supravegheate.

Supravegherea bancară a BCE sprijină implementarea deplină, oportună și consecventă a pachetului Basel III finalizat

Pe parcursul anului, BCBS și-a continuat activitatea în direcția îndeplinirii obiectivului privind asigurarea implementării depline, oportune și consecvente a acordului Basel III și, la un nivel mai general, promovarea unei supravegheri bancare solide. Acesta își va continua activitatea în următorii ani, cu sprijinul Supravegherii bancare a BCE.

Supravegherea bancară a BCE s-a implicat, de asemenea, în programul de lucru cuprinzător al BCBS, destinat evaluării reformelor în domeniul reglementării care au fost adoptate ca răspuns la criză. Programul evaluează eficacitatea standardelor individuale, interacțiunea și coerența dintre standarde, riscul de arbitraj reglementar și impactul macroeconomic mai amplu al reformelor post-criză.

Cinci membri ai personalului Supravegherii bancare a BCE s-au alăturat echipei BCBS de analiză a datelor cu scopul de a contribui la pregătirea rapoartelor privind impactul reformelor Basel. Un alt membru al personalului a contribuit la echipa de evaluare a băncilor de importanță sistemică globală (global systemically important banks – G-SIBs), care determină punctajele utilizate pentru identificarea băncilor de importanță sistemică globală.

4.3.3 Contribuția la activitatea ABE

Personalul Supravegherii bancare a BCE este reprezentat într-un total de 50 de comitete și direcții de activitate ale ABE

Pe parcursul anului 2019, Supravegherea bancară a BCE a colaborat strâns cu ABE în direcția îndeplinirii obiectivelor comune de creștere a stabilității financiare și de promovare a unei supravegheri consecvente la nivelul întregului sector bancar european.

Supravegherea bancară a BCE a contribuit în mod intens la activitatea ABE la toate nivelurile. În 2019, personalul Supravegherii bancare a BCE a fost reprezentat într-un total de 50 de comitete și direcții de activitate ale ABE. În cinci dintre aceste comitete, personalul Supravegherii bancare a BCE a preluat rolul de președinte sau de copreședinte. În cadrul Consiliului supraveghetorilor ABE, Supravegherea bancară a BCE a participat ca membru fără drept de vot.

Activitățile derulate în comun de ABE și Supravegherea bancară a BCE au acoperit mai multe aspecte. Au fost depuse eforturi considerabile în vederea pregătirii pentru testarea la stres la nivelul UE din 2020, iar personalul Supravegherii bancare a BCE a contribuit, printre altele, la elaborarea metodologiei, a cadrelor de guvernanță, a orientărilor și a manualului privind asigurarea calității. De exemplu, BCE a contribuit la răspunsul ABE la solicitarea de consultanță a Comisiei Europene cu privire la implementarea pachetului de finalizare a acordului Basel III. De asemenea, BCE a contribuit la Ghidul ABE privind estimarea pierderii în caz de nerambursare (loss given default – LGD) adecvate unui declin economic, la Ghidul privind inițierea și monitorizarea împrumuturilor, la Ghidul privind TIC și gestionarea riscurilor în materie de securitate, precum și la Ghidul privind gestionarea riscului de rată a dobânzii asociat activităților din afara portofoliului de tranzacționare.

ABE aplică procedura „respectă sau explică” pentru încurajarea armonizării la nivelul reglementării în UE.[75] În temeiul acestei proceduri, BCE, în calitate de autoritate competentă pentru supravegherea directă a instituțiilor semnificative, trebuie să informeze ABE dacă respectă sau intenționează să respecte ghidurile și recomandările emise recent. În anul 2019, Supravegherea bancară a BCE a transmis ABE notificări cu privire la zece ghiduri și o recomandare, astfel cum se indică pe website-ul privind supravegherea bancară al BCE.[76] Până în prezent, Supravegherea bancară a BCE a informat în mod constant ABE că respectă sau intenționează să respecte toate ghidurile aplicabile emise de ABE sau de Comitetul comun al autorităților europene de supraveghere.


5 Structura organizatorică a Supravegherii bancare a BCE

5.1 Îndeplinirea cerințelor privind asumarea responsabilității

În 2019, Supravegherea bancară a BCE a continuat să interacționeze intens cu Parlamentul European și Consiliul UE

Acest raport anual constituie unul dintre principalele canale ale Supravegherii bancare a BCE de asumare a răspunderii în fața Parlamentului European și a Consiliului UE, astfel cum se prevede în Regulamentul privind MUS. Conform acestui regulament, atribuțiile de supraveghere ale BCE fac obiectul unor cerințe corespunzătoare privind transparența și asumarea responsabilității. BCE acordă o importanță deosebită menținerii și aplicării integrale a cadrului de asumare a responsabilității, stabilit în mod mai detaliat în Acordul interinstituțional între Parlamentul European și BCE și în memorandumul de înțelegere între Consiliul UE și BCE.

Principalele aspecte discutate cu Parlamentul European au constat în finalizarea acordului Basel III, combaterea spălării banilor, finanțarea ecologică și viitorul uniunii bancare

În ceea ce privește interacțiunile cu Parlamentul European, în anul 2019 președintele Consiliului de supraveghere a luat cuvântul în fața Comisiei pentru afaceri economice și monetare a Parlamentului (i) pentru a prezenta Raportul anual 2018 al BCE privind activitățile de supraveghere (21 martie); (ii) în cadrul a două audieri publice ordinare (4 septembrie și 12 decembrie) și (iii) în cadrul a trei schimburi de opinii ad-hoc (21 martie, 4 septembrie și 12 decembrie). Printre aspectele principale care au fost discutate s-au numărat finalizarea acordului Basel III, rolul BCE în combaterea spălării banilor, abordarea în materie de supraveghere a finanțării ecologice și viitorul uniunii bancare.

În conformitate cu Regulamentul privind MUS și cu acordul interinstituțional între Parlamentul European și BCE, ca urmare a propunerii BCE privind numirea dlui Yves Mersch în funcția de vicepreședinte al Consiliului de supraveghere al BCE, acesta a fost audiat de Comisia pentru afaceri economice și monetare a Parlamentului European la 4 septembrie. Parlamentul European a aprobat propunerea BCE printr-un vot în plen, organizat la 17 septembrie; ulterior, dl Mersch a fost numit în funcție printr-o decizie de punere în aplicare adoptată de Consiliul UE și intrată în vigoare la 7 octombrie.

În cursul anului 2019, BCE a publicat 22 de răspunsuri la întrebările cu solicitare de răspuns scris adresate de deputați în Parlamentul European cu privire la aspecte ale supravegherii bancare. Scrisorile au inclus întrebări cu privire la o serie de teme, printre care testările la stres, abordarea Supravegherii bancare a BCE cu privire la fuziuni, precum și aspecte privind guvernanța și conduita în sectorul bancar.

În plus, BCE a trimis Parlamentului European procesele-verbale ale ședințelor Consiliului de supraveghere, astfel cum se prevede în Acordul interinstituțional.

În ceea ce privește Consiliul UE, președintele Consiliului de supraveghere a participat la două reuniuni ale Eurogrupului, prima dintre acestea având loc la 5 aprilie. La data respectivă, președintele a prezentat Raportul anual 2018 al BCE privind activitățile de supraveghere. La 9 octombrie, președintele a participat la un schimb de opinii cu privire la îndeplinirea atribuțiilor de supraveghere ale BCE.

În anul 2019, Supravegherea bancară a BCE și-a îndeplinit în continuare obligațiile de raportare față de parlamentele naționale, astfel cum se prevede în Regulamentul privind MUS. Aceasta a publicat cinci răspunsuri la întrebările cu solicitare de răspuns scris adresate de membri ai parlamentelor naționale.

În 2019, BCE a contribuit în continuare la auditarea Autorității bancare europene (ABE) de către Curtea de Conturi Europeană (CCE) în ceea ce privește exercițiul de testare la stres la nivelul UE pentru bănci. În contextul investigațiilor derulate de CCE cu privire la punerea în aplicare de către ABE a cadrului pentru testările la stres, BCE a furnizat informații privind procesele de asigurare a calității testării la stres, de estimare a impacturilor stresului și de raportare a rezultatelor testării la stres către ABE.

BCE a adoptat măsuri pentru a răspunde constatărilor și recomandărilor formulate de CCE în rapoartele sale de audit și a semnat un memorandum de înțelegere cu CCE privind schimbul de informații în domeniul supravegherii microprudențiale

De asemenea, BCE a raportat CCE cu privire la măsurile implementate pentru a răspunde constatărilor și recomandărilor din primul raport al CCE privind funcționarea MUS. Pentru a-și consolida asumarea responsabilității pe plan extern și drept răspuns la una dintre recomandările CCE, BCE a desfășurat activități pregătitoare pentru lansarea unui sondaj în rândul tuturor asociațiilor bancare relevante. Sondajul va contribui la identificarea domeniilor care suscită preocupări, precum și a posibilelor îmbunătățiri și urmează a se desfășura în prima jumătate a anului 2020. În plus, BCE a continuat să depună eforturi pentru a răspunde recomandărilor din raportul CCE privind gestionarea crizelor bancare de către BCE. Nu în ultimul rând, astfel cum se detaliază în Caseta 5, Supravegherea bancară a BCE a semnat un memorandum de înțelegere cu CCE privind mecanismele practice de schimb de informații în domeniul supravegherii microprudențiale.

Caseta 5
Memorandumul de înțelegere între BCE și Curtea de Conturi Europeană

BCE apreciază în mod deosebit auditurile efectuate de Curtea de Conturi Europeană (CCE) și își menține angajamentul de a coopera îndeaproape cu CCE și de a-i oferi toate informațiile necesare pentru facilitarea activității sale. Ca expresie a bunăvoinței care definește relațiile dintre cele două părți și a intenției comune de a coopera constructiv în contextul auditurilor privind Supravegherea bancară a BCE efectuate de CCE, la 9 octombrie 2019, CCE și BCE au semnat un memorandum de înțelegere. Acesta stabilește mecanismele practice de schimb de informații între cele două instituții în domeniul supravegherii microprudențiale. Aceste mecanisme vor permite CCE să solicite și să obțină toate documentele și informațiile necesare pentru auditarea Supravegherii bancare a BCE. Documentele cu grad ridicat de confidențialitate vor fi protejate sub toate aspectele, iar accesul la informații sensibile specifice băncilor va fi acordat numai într-un mediu controlat, la sediul BCE.

Prin memorandumul de înțelegere se urmărește asigurarea unei transparențe și a unei asumări a responsabilității adecvate, reiterându-se în același timp independența BCE și a CCE în exercitarea funcțiilor care le revin. Memorandumul de înțelegere acoperă numai auditurile efectuate de CCE cu privire la atribuțiile de supraveghere conferite BCE prin Regulamentul privind MUS și reflectă mandatul de audit al CCE atribuit de legislația UE.


5.2 Transparență și comunicare

Comunicarea reprezintă un instrument esențial pentru asigurarea înțelegerii adecvate a rolului Supravegherii bancare a BCE atât de către băncile supravegheate, cât și de către o mare diversitate de părți interesate din sistemul bancar. Prin urmare, Supravegherea bancară a BCE diseminează informații periodic. În acest sens, în anul 2019 a continuat să explice activitățile pe care le desfășoară, utilizând numeroase canale de comunicare, inclusiv website-ul privind supravegherea bancară al BCE și diverse rețele de socializare. Supravegherea bancară a BCE și-a asumat angajamentul ferm de a asigura transparența activităților sale de supraveghere, informând periodic publicul cu privire la cele mai recente evoluții și principalele concepte în materie de supraveghere. În 2019, președintele și vicepreședintele au susținut 25 de discursuri, iar reprezentanții BCE în Consiliul de supraveghere, 14; împreună, au acordat mass-mediei 15 interviuri. Supravegherea bancară a BCE a publicat 28 de comunicate de presă și nouă scrisori adresate băncilor supravegheate direct. Tot în 2019 au fost publicate patru ediții suplimentare ale Supervision Newsletter, o publicație digitală trimestrială care numără peste 6 300 de abonați. Supravegherea bancară a BCE a publicat, de asemenea, rezultatele activităților sale de bază, precum rezultatele agregate ale procesului de supraveghere și evaluare (Supervisory Review and Evaluation Process – SREP), testarea la stres privind lichiditatea, evaluările cuprinzătoare privind Nordea și șase bănci bulgare, precum și deciziile de sancționare. BCE a continuat să utilizeze întreaga serie de canale de comunicare socială pentru a informa publicul cu privire la cele mai recente evoluții și a explica conceptele esențiale.

În plus, Supravegherea bancară a BCE a găzduit și a transmis online în direct cea de-a treia ediție a Forum on Banking Supervision, la care au participat 180 de reprezentanți ai băncilor, ai autorităților naționale competente (ANC), ai instituțiilor UE, ai auditorilor, ai grupurilor de reflecție și ai mass-media. În continuarea eforturilor depuse de Supravegherea bancară a BCE de a interacționa cu publicul mai tânăr, președintele a participat la două ediții ale inițiativei ECB Youth Dialogue. La prima dintre acestea, organizată la sediul Banco de Portugal din Lisabona, a participat un grup de 50 de tineri profesioniști din sectorul financiar, iar la a doua, circa 350 de studenți și absolvenți ai Universității „La Sapienza” din Roma. Supravegherea bancară a BCE a lansat, de asemenea, o consultare publică pe tema cadrului privind taxele de supraveghere[77], care s-a încheiat cu un pachet de comunicare conținând detalii privind procesul și rezultatul acesteia. În anul 2019, BCE a răspuns la peste 1 500 de întrebări din partea publicului pe teme legate de supravegherea bancară, care au vizat băncile individuale, autorizațiile și FinTech. De asemenea, a găzduit, pentru mai mult de 1 300 de participanți, 32 de prelegeri pe teme referitoare, în mod specific, la responsabilitățile BCE în materie de supraveghere.


5.3 Procesul decizional

5.3.1 Reuniunile și deciziile Consiliului de supraveghere și ale Comitetului director

Consiliul de supraveghere al BCE este alcătuit dintr-un președinte (numit pentru un mandat de cinci ani, care nu poate fi reînnoit), un vicepreședinte (ales dintre membrii Comitetului executiv al BCE), patru reprezentanți ai BCE și reprezentanți ai ANC. Dacă ANC nu este o bancă centrală națională, reprezentantul ANC poate fi însoțit de un reprezentant din cadrul băncii centrale naționale din țara respectivă. În acest caz, cei doi reprezentanți sunt considerați un singur membru în cadrul procedurii de votare.

În luna aprilie 2019, Consiliul guvernatorilor BCE a propus numirea dlui Yves Mersch, membru al Comitetului executiv al BCE, în funcția de vicepreședinte al Consiliului de supraveghere al BCE. În urma unei audieri în fața Comisiei pentru afaceri economice și monetare a Parlamentului European, în septembrie 2019 Parlamentul European a aprobat în ședință plenară raportul în care se recomanda numirea sa, confirmată de Consiliul European în luna octombrie 2019.

În 2019, Edouard Fernandez-Bollo, Kerstin af Jochnick și Elizabeth McCaul au fost numiți reprezentanți ai BCE în Consiliul de supraveghere, alături de Pentti Hakkarainen, care a fost numit în 2016.

Consiliul de supraveghere

Rândul din față (de la stânga la dreapta): Gottfried Haber, Eric Cadilhac, Jekaterina Govina, Ana Paula Serra, Liga Kleinberga (membră supleantă pentru Kristīne Černaja-Mežmale), Andrea Enria, Yves Mersch, Catherine Galea, Anneli Tuominen, Margarita Delgado, Stelios Georgakis.
Rândul din mijloc (de la stânga la dreapta): Denis Beau, Vladimír Dvořáček, Zoja Razmusa, Päivi Tissari, Maive Rute, Edouard Fernandez-Bollo, Alessandra Perrazzelli, Kerstin af Jochnick, Elizabeth McCaul, Irena Vodopivec Jean.
Rândul din spate (de la stânga la dreapta): Ed Sibley, Ilias Plaskovitis, Tom Dechaene, Felix Hufeld, Helmut Ettl, Pentti Hakkarainen, Kilvar Kessler, Claude Wampach, Joachim Wuermeling, Thijs van Woerden (membru supleant pentru Frank Elderson), Oliver Bonello.

Consiliul de supraveghere al BCE s-a reunit de 18 ori în 2019. 13 dintre aceste reuniuni s-au desfășurat la Frankfurt pe Main, iar patru, în sistem de teleconferință. O reuniune a avut loc la Lisabona, la invitația Banco de Portugal.

Comitetul director[78] al Consiliului de supraveghere a organizat șapte reuniuni în 2019, toate desfășurate la Frankfurt pe Main. În luna aprilie, a avut loc rotația obișnuită a celor cinci membri ai ANC, care sunt numiți în Comitetul director pentru un mandat de un an.

În anul 2019, BCE a emis 2 356[79] de decizii de supraveghere[80] adresate unor entități supravegheate specifice (Figura 6). Dintre acestea, 961 de decizii au fost adoptate de șefii unităților operative ale BCE, în concordanță cu cadrul general privind delegarea competențelor decizionale pentru instrumentele juridice referitoare la atribuțiile de supraveghere. Celelalte 1 395 de decizii au fost adoptate de Consiliul guvernatorilor, în conformitate cu procedura aplicabilă în cazul absenței unei obiecții, pe baza unui proiect de propunere al Consiliului de supraveghere. Majoritatea deciziilor de supraveghere s-au referit la procedurile privind evaluările competenței și onorabilității (47,3%), procesul de supraveghere și evaluare (8,6%), modelele interne (7,5%), fondurile proprii (7,0%) și participațiile calificate (5,5%).

Pe lângă proiectele finale de decizii specifice băncilor transmise Consiliului guvernatorilor în vederea procedurii aplicabile în cazul absenței unei obiecții, Consiliul de supraveghere a decis cu privire la mai multe aspecte orizontale, îndeosebi aplicarea unor metodologii și cadre comune în anumite domenii ale supravegherii. Elaborarea unora dintre aceste decizii a fost încredințată de Consiliul de supraveghere unor structuri temporare. Aceste structuri, alcătuite din cadre de conducere de nivel superior de la BCE și de la ANC, au efectuat preparative pe teme precum metodologia SREP și simplificarea proceselor în cadrul MUS.

Consiliul de supraveghere a adoptat majoritatea deciziilor prin procedură scrisă[81].

34 dintre cele 117 grupuri bancare supravegheate direct de BCE în 2019 au solicitat să primească deciziile oficiale ale BCE în altă limbă oficială a UE decât limba engleză (comparativ cu 35 în anul 2018).

Figura 6

Decizii ale Consiliului de supraveghere în 2019

Notă:
1) Această cifră include procedurile scrise privind deciziile de supraveghere individuale și alte aspecte, precum metodologiile comune și consultările Consiliului de supraveghere. O procedură scrisă poate conține mai multe decizii de supraveghere.
2) Acesta este numărul deciziilor de supraveghere individuale transmise entităților supravegheate sau potențialilor lor achizitori și al instrucțiunilor adresate autorităților naționale competente cu privire la instituțiile semnificative sau instituțiile mai puțin semnificative. O decizie poate conține mai multe aprobări de supraveghere. Ca urmare a aplicării cadrului de delegare, nu toate deciziile de supraveghere incluse în acest număr au fost aprobate de Consiliul de supraveghere și adoptate de Consiliul guvernatorilor. În plus, Consiliul de supraveghere a adoptat alte decizii cu privire la o serie de aspecte orizontale (de exemplu, metodologii comune) și aspecte instituționale.
3) Cele 1 114 decizii privind evaluările competenței și onorabilității acoperă 2 967 de proceduri individuale (Secțiunea 2.1.2).

5.3.2 Măsuri suplimentare pentru eficientizarea procesului decizional

Cadrul de delegare a fost extins în continuare în 2019

Una dintre măsurile care au sporit semnificativ eficiența procesului decizional a constat în extinderea de către Comitetul executiv a cadrului de delegare[82] pentru a include tipuri suplimentare de decizii de supraveghere de rutină ale BCE, în concordanță cu propunerea Grupului de simplificare al MUS. Mai exact, cadrul de delegare a fost extins în luna martie 2019 pentru a include deciziile privind competențele de supraveghere acordate în temeiul dreptului național. În august 2019, cadrul a fost extins în continuare pentru a include și competențele decizionale privind procedura de „pașaport”, achiziția de participații calificate și retragerea autorizațiilor instituțiilor de credit.

De asemenea, fluxul de informații către Consiliul de supraveghere a fost eficientizat, automatizat și îmbunătățit din punctul de vedere al calității. În mod similar, activitățile Consiliului de supraveghere au fost optimizate și simplificate prin aplicarea unor instrumente de trasabilitate ameliorate.

5.3.3 Activitățile Comitetului administrativ de control

Comitetul administrativ de control[83] este un organism al BCE format din membri care sunt independenți în mod individual și colectiv față de BCE și cărora le este încredințată misiunea controlării deciziilor adoptate de Consiliul guvernatorilor cu privire la aspecte legate de supraveghere, în cazul unei solicitări de control admisibile. Mai multe informații generale despre Comitetul administrativ de control pot fi găsite pe website-ul BCE[84].

În anul 2019, patru noi solicitări de control administrativ al unei decizii de supraveghere a BCE au fost depuse la Comitetul administrativ de control (Tabelul 4). În același an, Comitetul administrativ de control a adoptat cinci avize, unul dintre acestea având legătură cu o solicitare de control înaintată în 2018. În două avize, acesta a considerat că solicitările nu erau admisibile. Într-un aviz, a propus ca deciziile inițiale ale BCE să fie abrogate și înlocuite cu decizii noi. Într-un alt aviz, a propus ca decizia inițială să fie înlocuită cu o decizie modificată. În ultimul aviz, a propus înlocuirea deciziei cu o altă decizie având un conținut identic. În două dintre cazuri, Comitetul administrativ de control a organizat o audiere ca parte a etapei sale de investigare, ceea ce a oferit solicitantului și BCE o ocazie în plus de a prezenta observații cu privire la decizia contestată.

Tabelul 4

Numărul de controale efectuate de Comitetul administrativ de control

Sursa: BCE.
* Un aviz a făcut referire la două decizii ale BCE.

Aspecte care fac obiectul unui control și chestiuni relevante

Avizele finalizate de Comitetul administrativ de control în 2019 au abordat mai multe tipuri de decizii în materie de supraveghere și au vizat următoarele aspecte:

  • posibilitatea de a anonimiza decizia BCE de a impune o sancțiune administrativă în ceea ce privește încălcarea cerințelor prevăzute în Regulamentul privind cerințele de capital. Publicarea deciziei BCE a fost amânată până la adoptarea de către Consiliul guvernatorilor a deciziei finale în urma examinării avizului Comitetului administrativ de control;
  • măsuri provizorii cu caracter procedural care au fost aplicate în cadrul unei proceduri de retragere a autorizației;
  • interpretarea Orientărilor comune ale ABE, ESMA și EIOPA cu privire la evaluarea prudențială a achizițiilor și a majorărilor participațiilor calificate în sectorul financiar, în special cu privire la integritatea unui potențial achizitor;
  • caracterul admisibil al unei solicitări de control cu privire la o decizie a BCE prin care se stabilește, în conformitate cu Regulamentul privind MUR, că o instituție este în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate;
  • evaluarea respectării cerințelor privind un proces echitabil, în special dreptul de a fi audiat, și limitele marjei de apreciere acordate BCE în contextul anumitor decizii privind modelele interne legate de proiectul TRIM al BCE, având în vedere, de asemenea, ghidul privind TRIM.

5.4 Dotarea cu personal a Supravegherii bancare a BCE

Strategia de stabilizare pe termen mediu pentru Supravegherea bancară a BCE va demara în 2020

În anul 2019, numărul total de posturi echivalente celor cu normă întreagă aprobate pentru cele cinci compartimente de bază ale Supravegherii bancare a BCE s-a ridicat la 1 189, comparativ cu 1 099 în 2018.

În 2019, Consiliul guvernatorilor BCE a aprobat o creștere a numărului de membri ai personalului cu 90 de posturi echivalente celor cu normă întreagă pentru compartimentele de bază ale Supravegherii bancare a BCE și cu 18 posturi echivalente celor cu normă întreagă pentru compartimentele care oferă servicii comune pentru atribuțiile legate de MUS. Dintre cele dintâi, aproape o jumătate au corespuns necesarului de personal aferent Brexit. Restul majorării numărului de posturi echivalente celor cu normă întreagă destinate compartimentelor de bază ale Supravegherii bancare a BCE în 2019 a fost asociat îndeosebi internalizării resurselor alocate activităților legate de testarea la stres, care fuseseră asigurate anterior prin utilizarea de asistență constând în consultanță externă.

În ceea ce privește anul 2020, principiul asigurării unui buget stabil este în curs de aplicare la nivelul Supravegherii bancare a BCE. Acesta include identificarea unor posibili factori generatori de resurse pe plan intern și extern în viitor și specificarea domeniilor concrete în care eficiența poate fi optimizată în continuare. Potrivit acestui angajament, bugetul Supravegherii bancare a BCE se va stabiliza începând cu anul 2023 și nu se preconizează că vor fi necesare majorări sistematice ale resurselor; această cifră nu ia în calcul posibila internalizare a consultanților sau fluxurile de lucru viitoare legate de supravegherea bancară europeană. Necesarul total de resurse suplimentare la nivelul Supravegherii bancare a BCE în ansamblu și al serviciilor interne comune conexe pentru 2020 este de 112,5 posturi echivalente celor cu normă întreagă.

Reorganizarea internă a Supravegherii bancare a BCE

Printre modificările organizatorice din cadrul Supravegherii bancare a BCE, care au fost aprobate de Comitetul executiv, se numără crearea unui nou serviciu (Serviciul XVI) și a unei noi secții în cadrul Direcției generale supraveghere microprudențială I. Scopul acestora a fost realinierea structurii de organizare a serviciilor cu modelul-țintă stabilit la începutul supravegherii bancare europene. Crearea noului serviciu a soluționat două aspecte: problema numărului de subordonați și necesitatea de a dispune de autoritatea corespunzătoare în relațiile cu instituțiile semnificative.

Diversitate

În ceea ce privește diversitatea de gen, ponderea personalului de gen feminin în totalul personalului cu contracte pe durată nedeterminată și contracte pe durată determinată din compartimentele de bază ale Supravegherii bancare a BCE a crescut de la 40% la 41% în anul 2019. Ponderea personalului de gen feminin în posturi de conducere a înregistrat un ușor avans, de la 31% în 2018 la 32% în 2019. În alte posturi decât cele de conducere, ponderea personalului de gen feminin a consemnat, de asemenea, o creștere anuală de la 42% la 43%.

Colaborarea în cadrul Mecanismului unic de supraveghere

Îndeplinirea cu succes a atribuțiilor și obiectivelor supravegherii bancare europene se bazează pe colaborarea strânsă între BCE și ANC. În acest context, ANC contribuie cu resurse nu numai la echipele comune de lucru (ECS), ci și la supravegherea la fața locului, proiectele orizontale și grupurile de lucru.

Cu privire la ECS și în conformitate cu noua metodologie privind dotarea cu personal, astfel cum a fost aplicată în anul 2019, ponderea supraveghetorilor provenind de la BCE în cadrul ECS este de 37%, restul de 63% constând în supraveghetori de la ANC (Tabelul 5).

Tabelul 5

Dotarea ECS cu personal din cadrul ANC și al BCE

Sursa: BCE.
Notă: Cifre valabile în luna decembrie 2019. Tabelul de mai sus exclude ECS ale băncilor care nu mai sunt clasificate ca instituții semnificative în anul 2020, precum și ECS ale băncilor care au devenit instituții semnificative după transferul activităților în zona euro ca urmare a Brexit.

În anul 2019, programa de formare profesională a MUS a continuat să se extindă, pentru a răspunde nevoilor de instruire și dezvoltare, a promova o cultură comună în domeniul supravegherii și a asigura că supravegherea bancară europeană poate face față dificultăților actuale. În acest sens, pe lângă alte aspecte importante, la programa de formare profesională a fost adăugat un portofoliu de seminarii pe tema riscului informatic, care abordează aspecte precum guvernanța IT, strategia și funcționarea IT, precum și externalizarea serviciilor IT. Totodată, programa de formare profesională pentru coordonatori în contextul ECS (precum coordonatorii ECS, coordonatorii locali sau liderii grupurilor din domeniul riscurilor) a fost revizuită pentru a răspunde mai bine nevoilor acestora. Obiectivele pentru anul 2020 constau în promovarea colaborării, optimizarea administrării și extinderea programei de formare actuale prin punerea la dispoziție a mai multor cursuri, a unor cursuri noi bazate pe studii de caz, precum și a unor oportunități de învățare online (e-learning).

Programa de formare profesională pentru personalul MUS implicat în inspecții a fost, de asemenea, îmbunătățită în continuare prin asigurarea unor sesiuni de formare cu durata de patru săptămâni la diferite date și în diferite locații. Au fost oferite, în total, 25 de sesiuni de formare, care acoperă toate tipurile majore de riscuri aferente SREP, precum și competențele interpersonale și procesele relevante pentru inspecții. Dintre cei aproximativ 1 200 de inspectori la fața locului care lucrează în domeniul supravegherii bancare europene, peste 30% au beneficiat de acest program de formare.

În luna iunie 2019, a fost introdus un nou proces de feedback pentru ECS, denumit „JST Share and Connect”. Procesul are ca fundament juridic principiile pentru definirea obiectivelor și comunicarea de feedback în cadrul ECS[85]. Obiectivul primordial al acestui proces constă în facilitarea dialogului pe marginea rezultatelor și a modului de obținere a acestora, precum și a manierei în care colaborează echipele pentru a-și atinge obiectivele anuale. Procesul este rezultatul a două proiecte-pilot, al unei colaborări ample între BCE și reprezentanți ai ANC, precum și al discuțiilor purtate pe plan intern între Direcția generală resurse umane, Direcția generală supraveghere microprudențială I și Direcția generală supraveghere microprudențială II.

Nu în ultimul rând, au fost introduse două programe pentru sporirea mobilității intra-ECS. Primul dintre acestea este un proiect-pilot de schimb de personal intra-ECS, care permite membrilor ECS să se deplaseze fizic de la BCE sau de la o ANC la o altă instituție pe o perioadă de două săptămâni, rămânând însă în cadrul aceleiași ECS și desfășurând aceleași activități. Costurile sunt acoperite conform normelor locale privind deplasările profesionale. Al doilea program este un program de detașare intra-ECS, prin care membrii personalului ANC se alătură BCE în baza unui contract ESCB/IO pe o perioadă de trei luni. Ambele programe au avut un efect pozitiv asupra participanților din perspectiva (i) unei mai bune înțelegeri a culturii profesionale a instituției-gazdă și a dinamicii existente între BCE și ANC, (ii) a promovării unei culturi comune la nivelul MUS și (iii) a dobândirii unor competențe benefice pentru rolurile pe care le vor deține în viitor în cadrul ECS.

Dotarea cu personal a misiunilor la fața locului

Inspecțiile la fața locului sunt planificate și dotate cu personal în strânsă cooperare cu ANC, din cadrul cărora sunt selectați majoritatea șefilor de misiune și a membrilor echipelor.

Pentru a răspunde unei recomandări formulate de CCE, supravegherea bancară europeană întreprinde un efort multianual pentru majorarea ponderii misiunilor la fața locului transfrontaliere[86] și cu echipă mixtă[87]. Inițiativa urmărește mai multe obiective în vederea:

  • armonizării aplicării metodologiei pentru derularea inspecțiilor la fața locului și diseminării expertizei la fața locului la nivelul supravegherii bancare europene;
  • protejării calității misiunii și a tratamentului egal aplicat instituțiilor semnificative, recunoscând totodată particularitățile locale;
  • oferirii unei imagini suplimentare asupra situației unei bănci, din perspectiva membrilor personalului unei ANC dintr-o altă țară;
  • încurajării spiritului de echipă în rândul personalului care se ocupă de inspecțiile la fața locului și edificării unei culturi comune a acestor inspecții;
  • consolidării reputației și a credibilității supravegherii bancare europene.

Pentru a promova misiunile transfrontaliere și cu echipe mixte, au fost puse la dispoziția inspectorilor ANC mai multe opțiuni. Mai exact, aceștia pot alege să fie detașați la BCE pe durata misiunilor transfrontaliere sau a celor cu echipe mixte. În acest caz, inspectorii ANC încheie un contract ESCB/IO cu BCE (în locul regimului de lucru care li se aplică în cadrul ANC de la care provin), iar costurile salariale, de deplasare și de cazare sunt acoperite de BCE. Această opțiune a fost introdusă în 2018 și a fost amplu utilizată: în 2019, au fost emise 186 de contracte ESCB/IO pentru inspectori de la ANC în vederea unor misiuni transfrontaliere și cu echipe mixte, care au încurajat schimbul de personal în cadrul supravegherii bancare europene. Prin intermediul acestor contracte, ANC au furnizat acestor misiuni un sprijin constând în 61,3 posturi echivalente celor cu normă întreagă. Datorită acestor măsuri, în anul 2019 BCE și ANC au putut dota cu personal un total de 73 de misiuni transfrontaliere și 19 misiuni cu echipe mixte la nivelul supravegherii bancare europene.

Membrii echipelor de inspecție cu contracte ESCB/IO își desfășoară activitatea în condiții egale de angajare. Aceasta facilitează crearea unui spirit de echipă favorabil incluziunii și a unei culturi comune a inspecțiilor la fața locului, ameliorând, de asemenea, interșanjabilitatea resurselor aferente inspecțiilor la fața locului la nivelul supravegherii bancare europene. Spre exemplu, un deficit de expertiză specifică într-un anumit domeniu poate fi soluționat prin alocarea de experți din cadrul unei alte autorități de supraveghere.


5.5 Implementarea Codului de conduită

În conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din Regulamentul privind MUS, BCE trebuie să dispună de un Cod de conduită care se aplică personalului executiv și de conducere al BCE implicat în supravegherea bancară și care abordează preocupările legate de conflictele de interese. Dispozițiile relevante sunt incluse în Cadrul etic al BCE, care este implementat de Biroul de conformitate și guvernanță (BCG).

Pe parcursul întregului an 2019, BCG a depus în continuare eforturi pentru a edifica o cultură solidă a eticii la nivelul SEBC și al supravegherii bancare europene și pentru a sprijini armonizarea continuă a standardelor etice și a practicilor de implementare prin intermediul grupului operativ al responsabililor pe probleme de etică și conformitate. În cadrul BCE, toți membrii noi ai personalului Supravegherii bancare a BCE au parcurs un program obligatoriu de învățare online și au fost invitați să conștientizeze și mai mult dilemele etice prin intermediul unor workshopuri specifice. În plus, BCG a răspuns la circa 1 850 de cereri în legătură cu numeroase teme, aproape jumătate dintre acestea fiind transmise de personalul Supravegherii bancare a BCE. Mai mult de 40% dintre aceste cereri au vizat tranzacții financiare private ale membrilor personalului, acestea fiind urmate de cereri privind restricțiile postangajare și aspecte legate de conflictele de interese (Graficul 26).

Graficul 26

Prezentare generală a cererilor primite din partea personalului Supravegherii bancare a BCE în cursul anului 2019

Sursa: BCE.

Pe lângă consilierea oferită întregului personal al BCE cu privire la aspecte legate de etică, BCG a organizat și exerciții de monitorizare a conformității referitoare la tranzacțiile financiare private ale membrilor personalului. Deși exercițiul a identificat un număr limitat de situații de neconformitate, aproximativ 25% dintre acestea având legătură cu personalul Supravegherii bancare a BCE, niciuna nu a implicat abateri intenționate sau alte cazuri grave de neconformitate.

În ceea ce privește membrii personalului implicați în supravegherea bancară care au demisionat în anul 2019, două cazuri au necesitat respectarea unei perioade de așteptare (cooling-off period), conform Cadrului etic.

Odată cu intrarea în vigoare a Codului unic de conduită pentru înalții funcționari ai BCE la 1 ianuarie 2019, Comitetul de etică al BCE a evaluat Declarațiile de interese nou-introduse, transmise de toți membrii Consiliului de supraveghere, care au fost publicate ulterior pe website-ul privind supravegherea bancară al BCE. În plus, Comitetul a emis 17 avize referitoare la înalți funcționari ai BCE implicați în supravegherea bancară, majoritatea acestora fiind legate de conflicte de interese.

Cooperarea între autoritățile de supraveghere și edificarea unei culturi corporative și etice la nivelul supravegherii bancare europene au continuat să fie stimulate prin intermediul Grupului operativ al responsabililor pe probleme de etică și conformitate. Acesta a devenit un punct central pentru schimbul de informații și un forum de susținere a implementării coerente a Codului unic la nivelul Mecanismului unic de supraveghere în ansamblu.


5.6 Aplicarea principiului separării atribuțiilor de politică monetară de cele de supraveghere

În anul 2019, principiul separării atribuțiilor de politică monetară de cele de supraveghere a fost aplicat, în principal, cu privire la schimbul de informații între diferite domenii de activitate.[88]

În conformitate cu Decizia BCE/2014/39 privind punerea în aplicare a separării dintre funcțiile de politică monetară și de supraveghere ale BCE[89], acest schimb de informații a făcut obiectul unei cerințe privind dezvăluirea informațiilor numai în măsura în care cunoașterea lor este necesară, respectiv fiecare domeniu de activitate a trebuit să demonstreze că informațiile solicitate erau necesare pentru îndeplinirea obiectivelor sale de politică. În majoritatea cazurilor, accesul la informații confidențiale a fost acordat direct de către funcția BCE care deținea informațiile respective, în conformitate cu Decizia BCE/2014/39, care permite ca accesul la informații legate de date anonimizate sau informații care nu sunt sensibile din perspectiva politicilor să fie acordat direct de către funcțiile respective ale BCE. Nu a fost necesară intervenția Comitetului executiv pentru a soluționa posibile conflicte de interese.

În conformitate cu Decizia BCE/2014/39, implicarea Comitetului executiv a fost totuși necesară în câteva situații pentru a permite schimbul de informații neanonimizate referitoare la bănci individuale sau la evaluări sensibile cu privire la politici. Accesul la date a fost acordat în măsura în care cunoașterea lor era necesară, după analizarea situației de fond și pe o perioadă limitată, pentru a asigura îndeplinirea cerinței privind necesitatea de a cunoaște în toate momentele relevante.

Separarea atribuțiilor la nivel decizional nu a generat preocupări și nu a fost necesară intervenția Grupului de mediere.


5.7 Cadrul de raportare a datelor și gestionarea informațiilor

5.7.1 Evoluții la nivelul cadrului de raportare a datelor

În conformitate cu articolul 140 alineatul (4) din Regulamentul-cadru privind MUS, BCE este responsabilă de organizarea proceselor referitoare la colectarea și evaluarea calității datelor raportate de entitățile supravegheate.[90] Obiectivul principal este acela de a asigura că supraveghetorii bancari utilizează date de supraveghere fiabile și oportune.

Pe website-ul privind supravegherea bancară al BCE sunt publicate verificări suplimentare ale calității datelor. Ca parte a evaluării calității datelor, BCE a actualizat în anul 2019 lista verificărilor suplimentare ale calității datelor, elaborată împreună cu ANC și disponibilă pe website-ul privind supravegherea bancară al BCE. Scopul acestor verificări este de a completa normele de validare publicate de ABE și de a îmbunătăți calitatea datelor de supraveghere. Tot în anul 2019, BCE a început să publice rezultatele evaluării calității datelor de supraveghere, care sunt transmise în conformitate cu Standardele tehnice de punere în aplicare ale ABE. Rezultatele sunt publicate trimestrial și sunt puse la dispoziția publicului, în formă agregată, în secțiunea referitoare la datele de supraveghere de pe website-ul privind supravegherea bancară al BCE.

Datele de supraveghere agregate și raportările selectate aferente Pilonului 3 se publică pe website-ul privind supravegherea bancară al BCE

În anul 2019, BCE a sporit nivelul de transparență și disponibilitate a datelor de supraveghere publicate pe website-ul privind supravegherea bancară al BCE. Inițial, BCE a introdus un comunicat de presă trimestrial care evidențiază trendurile unor indicatori-cheie privind adecvarea capitalului, calitatea activelor și lichiditatea. În plus, BCE încarcă acum datele de supraveghere agregate în baza de date statistice (ECB statistical data warehouse – SDW) a BCE, permițând utilizatorilor să descarce cu ușurință serii temporale. Nu ultimul rând, BCE a continuat publicarea extinsă a informațiilor aferente Pilonului 3 la nivel de bancă: pe lângă trei indicatori de solvabilitate și ai efectului de levier raportați de instituțiile semnificative la cel mai înalt nivel de consolidare în cele 19 țări din zona euro, publicarea aferentă anului 2019 a inclus, de asemenea, pentru toate instituțiile de importanță sistemică globală (G-SII) și alte instituții de importanță sistemică (O-SII), formularul de raportare a indicatorului de acoperire a necesarului de lichiditate (EU-LIQ1), care acoperă valoarea activelor lichide de calitate ridicată, ieșirile și intrările de numerar, precum și defalcările lor respective.

În anul 2019 s-au desfășurat în continuare activități privind integrarea datelor

Au fost înregistrate progrese și cu privire la sporirea eficienței raportării și reducerea sarcinii de raportare pentru bănci. În primul rând, Dicționarul de raportare integrată pentru bănci (Banks’ Integrated Reporting Dictionary – BIRD)[91] a fost optimizat în continuare pentru a include în baza sa de date cerințele privind grevarea cu sarcini a activelor, planificarea rezoluțiilor și FINREP versiunea 2.8. Includerea riscului de credit din COREP conform abordării bazate pe ratinguri interne și abordării standard, a securitizărilor și a creditelor neperformante din FINREP este în curs de finalizare. Utilizarea componentei de introducere a datelor a BIRD în scopul obținerii diferitelor cerințe de raportare, astfel cum sunt descrise în dicționar, este în curs de testare, în vederea corectării posibilelor inconsecvențe, precum și a verificării valabilității și operabilității BIRD.

BCE sprijină, de asemenea, ABE în îndeplinirea mandatului acesteia, care decurge din dispozițiile articolului 430 litera (c) din Regulamentul revizuit privind cerințele de capital (CRR II), privind evaluarea fezabilității unui sistem integrat de colectare de date statistice, de rezoluție și prudențiale. Un astfel de sistem integrat ar trebui să aibă drept scop sporirea eficienței raportării prin utilizarea unor definiții comune și evitarea suprapunerilor, o mai bună partajare a datelor la nivelul autorităților și ameliorarea calității datelor.

5.7.2 Sistemul de gestionare a informațiilor al MUS

Supraveghetorii utilizează Sistemul de gestionare a informațiilor (Information Management System – IMAS) al MUS ca sprijin în activitățile lor zilnice. IMAS este o platformă IT comună, care le oferă supraveghetorilor posibilitatea de a partaja informații, indiferent dacă se află la BCE sau la o ANC și dacă fac parte dintr-o ECS sau dintr-o funcție specializată. Prin urmare, IMAS facilitează implementarea abordării bazate pe funcționarea ca o singură echipă și ajută la asigurarea respectării politicii privind drepturile relevante de acces. IMAS contribuie la eficientizarea și armonizarea activităților de supraveghere prin implementarea, într-o manieră precisă și eficace, a unor procese precum SREP, inspecțiile la fața locului și procedurile de autorizare cu ajutorul unor fluxuri de lucru automatizate care urmăresc și înregistrează toate informațiile relevante. Aceasta asigură comparabilitatea între bănci și sprijină analizele orizontale.

O nouă bază de date, denumită IDRA (IMAS Data Reporting and Analysis), permite un acces flexibil la datele de supraveghere și a introdus noi funcții de gestionare a datelor pentru toți utilizatorii IMAS, sprijinind astfel utilizarea unor tehnici de analiză avansate.

5.7.3 Platforma de testare la stres și aplicația OSI Credit

Exercițiile de testare la stres și evaluările dosarelor de credit efectuate de autoritățile de supraveghere europene sunt sprijinite de un sistem IT specific, denumit STAR (Stress Test Account Reporting). Platforma STAR oferă sprijin de la început până la sfârșit proceselor de testare la stres, de la colectarea și analiza datelor din cadrul testării la stres până la furnizarea de feedback instituțiilor participante. Aceasta oferă un plus de eficiență prin automatizarea proceselor și asistarea analizei rezultatelor testărilor la stres și permite utilizatorilor din cadrul BCE, al ANC și al instituțiilor participante să lucreze pe o platformă online centralizată, care este sigură și conformă cu politica MUS privind drepturile de acces.

De asemenea, infrastructura STAR suportă aplicația OSICredit, care a fost concepută pentru a spori eficiența și armonizarea misiunilor având ca obiect riscul de credit. Aplicația contribuie la diversele etape ale misiunilor referitoare la riscul de credit, automatizează fluxurile de lucru, generează rapoarte și asigură o platformă pentru analiza ulterioară a portofoliilor de împrumuturi.


6 Raportări referitoare la utilizarea resurselor prevăzute în buget

6.1 Cheltuieli aferente anului 2019

Regulamentul privind MUS impune ca BCE să dispună de resurse adecvate pentru a-și îndeplini cu eficacitate atribuțiile de supraveghere. Aceste resurse sunt finanțate printr-o taxă de supraveghere, suportată de entitățile care fac obiectul supravegherii BCE.

Cheltuielile suportate pentru atribuțiile de supraveghere sunt evidențiate separat în bugetul BCE. Rolul de autoritate bugetară a BCE îi revine Consiliului guvernatorilor. Acesta adoptă bugetul anual al BCE, în urma unei propuneri a Comitetului executiv, după consultarea președintelui și a vicepreședintelui Consiliului de supraveghere în chestiuni legate de supravegherea bancară. Consiliul guvernatorilor este asistat de Comitetul pentru buget (Budget Committee – BUCOM), format din membri ai tuturor BCN din Eurosistem și ai BCE. BUCOM asistă Consiliul guvernatorilor, furnizându-i evaluări ale rapoartelor BCE privind planificarea și monitorizarea bugetară.

În anul 2019, cheltuielile au fost, în linii mari, în concordanță cu estimările

Cheltuielile suportate de BCE pentru îndeplinirea atribuțiilor de supraveghere constau, în principal, în cheltuielile directe ale direcțiilor generale din cadrul Supravegherii bancare a BCE. Funcția de supraveghere se bazează, de asemenea, pe serviciile comune furnizate de departamentele de suport existente ale BCE, inclusiv serviciile privind sediul, administrarea resurselor umane, servicii administrative, buget și control, servicii contabile, juridice, de comunicare și de traducere, audit intern, servicii statistice și de tehnologia informației.

În luna aprilie 2019, Consiliul guvernatorilor a adoptat decizia BCE privind suma de recuperat prin taxele de supraveghere în anul 2019. Această decizie a stabilit cheltuielile anuale estimate legate de atribuțiile de supraveghere bancară la 559,0 milioane EUR.[92] La sfârșitul anului 2019, cheltuielile BCE pentru atribuțiile de supraveghere s-au ridicat la 537,0 milioane EUR (Tabelul 6). Cheltuielile suportate au fost cu 4% inferioare estimărilor comunicate în aprilie 2019, semnalând evoluția către o stabilitate mai mare în ceea ce privește planificarea cheltuielilor. Excedentul rezultat, de 22,0 milioane EUR, va fi dedus integral din suma totală care urmează să fie percepută pentru perioada de taxare 2020 care, conform cadrului revizuit privind taxele, va fi facturată ex post[93] în 2021.

Tabelul 6

Costul atribuțiilor de supraveghere ale BCE, pe funcție

(milioane EUR)

Sursa: BCE.
Notă: Datorită rotunjirilor, este posibil ca totalurile și subtotalurile din tabel să nu corespundă sumei componentelor.

BCE își grupează costurile utilizând o clasificare pe funcții pentru a permite separarea costurilor. Pentru atribuțiile sale de supraveghere, grupările principale bazate pe activitate sunt următoarele:

  • supravegherea directă a băncilor sau a grupurilor bancare semnificative;
  • monitorizarea supravegherii băncilor sau a grupurilor bancare mai puțin semnificative (supraveghere indirectă);
  • îndeplinirea atribuțiilor orizontale și a serviciilor specializate.

Clasificarea se determină pe baza costurilor suportate de compartimentele BCE responsabile de atribuțiile de supraveghere respective. Pentru fiecare grupare, costurile raportate includ alocarea serviciilor comune furnizate de departamentele de suport ale BCE. De asemenea, BCE utilizează aceste clasificări pentru a identifica repartizarea costurilor anuale de recuperat prin taxe anuale de supraveghere de la entitățile supravegheate, în funcție de statutul lor de supraveghere (semnificative sau mai puțin semnificative). Metodologia definită la articolul 8 din Regulamentul privind taxele pentru repartizarea taxelor anuale de supraveghere prevede alocarea proporțională a costurilor asociate atribuțiilor orizontale și serviciilor specializate, pe baza costului integral aferent supravegherii instituțiilor semnificative și, respectiv, a costului monitorizării supravegherii instituțiilor mai puțin semnificative.

Costurile supravegherii directe a băncilor sau a grupurilor bancare semnificative cuprind, în cea mai mare parte, costurile implicate de participarea BCE în cadrul echipelor comune de supraveghere și de inspecțiile la fața locului. Acestea includ și costurile asociate analizei țintite a modelelor interne. Monitorizarea supravegherii băncilor sau a grupurilor bancare mai puțin semnificative include activitățile de monitorizare și atribuțiile de autorizare. Atribuțiile orizontale și serviciile specializate cuprind activități precum cele desfășurate de Secretariatul Consiliului de supraveghere, atribuții macroprudențiale, inclusiv cele legate de testarea la stres, elaborarea politicilor de supraveghere, servicii statistice și servicii juridice specifice.

Tabelul 7

Costurile suportate de Supravegherea bancară a BCE, pe categorie de cheltuieli

(milioane EUR)

Sursa: BCE.
Notă: Datorită rotunjirilor, este posibil ca totalurile și subtotalurile din tabel să nu corespundă sumei componentelor.

Cea mai însemnată parte a costurilor suportate pentru activitățile de supraveghere se referă la salarii și beneficii, alături de cheltuielile asociate legate de chirie și sedii, precum și de costuri de personal, de exemplu costuri aferente deplasărilor profesionale și formării.

În anul 2019, cheltuielile anuale efective au crescut cu 4%, comparativ cu 2018. Această majorare a fost determinată, în principal, de creșterea numărului de posturi aprobate ale BCE. La rândul său, aceasta a condus la o majorare corespunzătoare a costurilor legate de sedii și de activități precum deplasările profesionale.

Pe lângă resursele sale interne, BCE apelează la servicii de consultanță externă, care furnizează fie cunoștințe de specialitate, fie consultanță integrată, sub îndrumarea personalului intern calificat, pentru a soluționa deficite temporare de resurse. În total, în anul 2019, BCE a cheltuit 68,7 milioane EUR pentru servicii de consultanță aferente atribuțiilor de supraveghere principale, cu 7,1 milioane EUR mai puțin decât în 2018. Singura și cea mai amplă activitate care a necesitat sprijin asigurat de consultanți a fost analiza țintită a modelelor interne, ale cărei costuri cu asistența externă s-au ridicat la 34,9 milioane EUR în anul 2019. Proiectul TRIM se va încheia în curând, unele activități urmând să devină atribuții periodice începând cu anul 2020. Tot în 2019, suma de 21,4 milioane EUR a fost cheltuită pentru resurse externe destinate evaluărilor cuprinzătoare, alte 2,1 milioane EUR fiind alocate preparativelor pentru Brexit. Restul cheltuielilor de consultanță au fost utilizate, în principal, pentru îndeplinirea unor atribuții „periodice” de supraveghere la fața locului, inclusiv a misiunilor transfrontaliere. Mai multe informații privind aceste activități sunt oferite în Capitolul 1.

Perspectivele taxelor de supraveghere bancară în 2020

BCE se angajează să asigure gestionarea sustenabilă a costurilor în îndeplinirea atribuțiilor sale de supraveghere

După cinci ani de funcționare, supravegherea bancară europeană trece de la o fază incipientă la una de maturitate, iar costurile supravegherii bancare au evoluat în consecință. În etapa următoare, BCE se va axa pe gestionarea sustenabilă a costurilor. În această privință, BCE se angajează să urmărească cu rigurozitate și în permanență sporirea eficienței prin măsuri de internalizare, acolo unde este posibil, prin menținerea disciplinei în materie de resurse și prin îmbunătățirea continuă a productivității, aspecte care, ar trebui menționat, pot necesita investiții inițiale. BCE și-a asumat acest angajament în vederea atingerii stabilității costurilor pe termen mediu.

În 2019, Consiliul guvernatorilor a aprobat pentru 2020 o majorare netă cu 112,5 posturi echivalente celor cu normă întreagă, dintre care 59,5 pentru compartimentele de bază ale supravegherii bancare și 53 pentru serviciile comune conexe. În conformitate cu strategia de stabilizare, aceste cifre includ 44 de posturi echivalente celor cu normă întreagă aprobate pentru internalizarea resurselor care, în caz contrar, ar trebui furnizate prin utilizarea de asistență constând în consultanță (în special pentru serviciile IT care sprijină raportarea datelor și gestionarea informațiilor). Alte măsuri de internalizare sunt încă în curs de evaluare și pot avea drept rezultat majorări ulterioare ale numărului de posturi echivalente celor cu normă întreagă.

În consecință, creșterea controlată a cheltuielilor pentru atribuțiile de supraveghere va continua în 2020, consemnând un avans de 12% față de anul 2019. Această majorare a costurilor se datorează parțial (i) creșterii preconizate a numărului de bănci care vor fi supravegheate ca urmare a încheierii unor acorduri de cooperare strânsă cu BCE de către unele țări și (ii) Brexit. În același timp, la cel mai înalt nivel de consolidare se va înregistra o creștere a numărului și/sau a dimensiunii băncilor și grupurilor bancare supravegheate. Prin urmare, ceteris paribus, este posibil ca taxa pentru fiecare bancă sau grup bancar să nu se majoreze în același ritm cu cheltuielile suportate de BCE.

Tabelul 8

Costurile estimate pentru Supravegherea bancară a BCE în 2020, pe funcție

(milioane EUR)

Sursa: BCE.
Notă: Datorită rotunjirilor, este posibil ca totalurile și subtotalurile din tabel să nu corespundă sumei componentelor.

Începând cu perioada de taxare 2020, taxele de supraveghere ale BCE vor fi calculate utilizând costurile anuale efective ale supravegherii bancare, respectiv după încheierea perioadei de taxare.

Valoarea taxei anuale de supraveghere pentru anul 2020, care va fi percepută în 2021, va fi cunoscută numai la sfârșitul perioadei de taxare și va cuprinde cheltuielile efective pentru întregul exercițiu financiar, ajustate în funcție de: (i) surplusul în valoare de 22,0 milioane EUR reportat din perioada de taxare 2019 și (ii) sumele rambursate băncilor individuale sau colectate de la acestea pentru perioadele de taxare anterioare, dobânzile încasate pentru plăți efectuate cu întârziere și taxele necolectabile. Valoarea netă a acestor ajustări aferente exercițiului financiar 2019, care nu se reflectă în calcularea ex ante a taxelor pentru anul 2019, s-a ridicat la 0,1 milioane EUR. Valorile aferente exercițiului financiar 2020 vor fi cunoscute numai la sfârșitul perioadei de taxare.

Pe baza informațiilor disponibile în prezent, se anticipează că suma totală care va fi percepută în 2021 se va menține la un nivel similar celei percepute în 2019. Se estimează că ponderea sumei totale care va fi percepută fiecărei categorii de instituții va fi de 90% pentru instituțiile semnificative și de 10% pentru instituțiile mai puțin semnificative, corespunzător alocării cheltuielilor efective în 2019.

Tabelul 9

Suma totală percepută estimată pentru 2020, pe categorii

(milioane EUR)

Sursa: BCE.
Notă: Datorită rotunjirilor, este posibil ca totalurile și subtotalurile din tabel să nu corespundă sumei componentelor.


6.2 Cadrul privind taxarea în 2019

Alături de Regulamentul privind MUS, Regulamentul privind taxele prevede cadrul juridic în temeiul căruia BCE aplică o taxă anuală de supraveghere pentru cheltuielile suportate în îndeplinirea atribuțiilor sale de supraveghere. Regulamentul privind taxele stabilește metodologia pentru: (i) determinarea valorii totale a taxei anuale de supraveghere; (ii) calcularea sumei de plătit de către fiecare instituție supravegheată; și (iii) colectarea taxei anuale de supraveghere.

Încheierea reexaminării cadrului BCE privind taxele de supraveghere

Cadrul modificat privind taxele se aplică începând cu perioada de taxare 2020

Rezultatele reexaminării cadrului BCE privind taxele de supraveghere au fost publicate la 17 decembrie 2019. BCE a lansat reexaminarea în luna iunie 2017, organizând o consultare publică prin care a solicitat feedback și sugestii privind posibilele îmbunătățiri ale cadrului. După încheierea consultării publice, BCE a analizat toate observațiile primite din partea publicului și a efectuat, de asemenea, propria reexaminare internă a cadrului. Rezultatele au fost prezentate sub forma unor propuneri de îmbunătățire a cadrului, cu ocazia celei de-a doua consultări publice, lansată în aprilie 2019. Prin organizarea a două consultări publice, BCE s-a angajat într-un dialog pertinent cu publicul în ceea ce privește metodologia taxelor de supraveghere. BCE apreciază feedbackul primit și a încercat, acolo unde a fost posibil, să răspundă preocupărilor părților interesate individuale, asigurând, în același timp, menținerea transparenței și a echității cadrului privind taxele de supraveghere.

Regulamentul modificat și decizia asociată se aplică calculării taxelor anuale de supraveghere pentru perioada de taxare 2020.[94] Principalele modificări aduse cadrului sunt sintetizate mai jos.

Perceperea taxelor de supraveghere ex post: taxele de supraveghere nu mai sunt percepute pe baza costurilor de supraveghere estimate. În schimb, taxele se calculează utilizând costurile anuale efective ale supravegherii bancare, respectiv după încheierea perioadei de taxare.

Aplicarea unei deduceri la componenta minimă a taxei pentru instituțiile mai puțin semnificative mai mici: componenta minimă a taxei a fost înjumătățită pentru instituțiile mai puțin semnificative cu active totale în valoare de 1 miliard EUR sau mai puțin. Conform datelor din 2019, circa 60% dintre instituțiile mai puțin semnificative beneficiază de această deducere, reducându-și efectiv taxele cu între 3% și 50%. Taxele de supraveghere pentru instituțiile mai puțin semnificative care nu beneficiază de deducere s-au majorat moderat cu aproximativ 3%.

Reutilizarea datelor de supraveghere disponibile la BCE: eliminarea furnizării separate a factorilor taxei conduce la o sporire a eficienței în cazul a peste 90% dintre entitățile și grupurile supravegheate. Factorii taxei nu pot fi derivați din datele de supraveghere pentru (i) grupurile supravegheate care exclud activele filialelor din state membre neparticipante și țări terțe la calcularea taxei lor sau (ii) sucursalele care nu au obligația de a raporta informații financiare în materie de supraveghere în conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/534[95]. Prin urmare, aceste instituții trebuie să furnizeze în continuare factorii taxei printr-un proces specific.

Modificarea cerinței de a transmite verificările efectuate de către auditor asupra datelor privind activele totale ale sucursalelor: pentru majoritatea sucursalelor plătitoare de taxă, obligația de a furniza verificarea de către un auditor a datelor privind activele totale ale unei sucursale în scopul taxei de supraveghere a BCE a fost disproporționată în raport cu taxa de supraveghere de plătit. Prin urmare, sucursalelor plătitoare de taxă li se permite acum să trimită, în locul unei declarații a auditorului, o scrisoare de gestiune prin care se aprobă factorul taxei.

Versiunile lingvistice ale comunicării taxei: BCE va emite comunicările taxei în toate limbile oficiale ale UE.

Întrucât 2020 este un an de tranziție, nu se vor factura taxe de supraveghere pentru anul respectiv până în 2021. Taxele pentru costurile efective suportate pentru atribuțiile de supraveghere bancară aferente exercițiului financiar 2020 vor fi facturate în semestrul I 2021. În vederea tranziției de la o colectare ex ante la o colectare ex post a taxelor, surplusul pentru perioada 2019 și ajustările generate de activitățile relevante în materie de taxe în 2019, care nu au fost incluse în calcularea taxei din 2019, vor fi incluse în taxa care urmează a fi percepută în 2021.

BCE va trimite comunicări periodice instituțiilor plătitoare de taxă pe parcursul întregii perioade de tranziție pentru a le oferi consiliere cu privire la ceea ce înseamnă aceste modificări în termeni practici, precum și orientări privind noile procese.


Suma totală percepută în 2019

Taxe în valoare de 576,0 milioane EUR au fost percepute de BCE pentru îndeplinirea atribuțiilor de supraveghere

În aprilie 2019, BCE a decis că suma totală care urmează să fie recuperată prin taxele de supraveghere în 2019 va fi de 576,0 milioane EUR. Aceasta s-a bazat pe cheltuielile estimate pentru întregul an 2019, în valoare de 559,0 milioane EUR, ajustate cu: (i) deficitul de 15,3 milioane EUR reportat din perioada de taxare 2018 și (ii) suma de 1,7 milioane EUR (net) rambursată băncilor individuale pentru perioade de taxare anterioare.

Suma care urmează să fie recuperată prin taxele anuale de supraveghere este divizată în două părți, în funcție de statutul entităților supravegheate (semnificative sau mai puțin semnificative), reflectând diversele grade ale controlului în scopuri de supraveghere efectuat de BCE.

Tabelul 10

Total venituri din atribuțiile de supraveghere bancară

(milioane EUR)

Sursa: BCE.
Notă: Datorită rotunjirilor, este posibil ca totalurile și subtotalurile din tabel să nu corespundă sumei componentelor.

După cum s-a explicat în Secțiunea 6.1, a fost înregistrat un surplus general de 22,0 milioane EUR între cheltuielile efective suportate pentru atribuțiile de supraveghere bancară în 2019 și suma estimată pentru același an. Acest surplus va conduce la reducerea taxelor care urmează să fie percepute pentru perioada de taxare 2020.

În urma publicării sumei totale de perceput pentru 2019, a reieșit că a existat o neconcordanță referitoare la sumele alocate fiecărei categorii de bănci din deficitul reportat din perioada de taxare 2018. Aceasta a condus la subtaxarea cu 0,7 milioane EUR a instituțiilor semnificative și suprataxarea cu 0,7 milioane EUR a instituțiilor mai puțin semnificative în cadrul taxei totale pentru 2019. Această neconcordanță a fost luată în considerare în cadrul surplusului care va conduce la reducerea taxelor în 2020.

Tabelul 11

Sume de reportat în perioada de taxare 2020, pe categorii

(milioane EUR)

Sursa: BCE.


Taxe de supraveghere individuale

La nivel de bancă, taxele sunt calculate în funcție de importanța băncii și de profilul de risc al acesteia, utilizând factorii taxei anuale pentru băncile supravegheate la data de referință de 31 decembrie a anului precedent. Taxa de supraveghere calculată pentru fiecare bancă este ulterior colectată prin intermediul unor plăți anuale (Figura 7).

Figura 7

Componenta variabilă a taxei este determinată de importanța băncii și de profilul de risc al acesteia

Taxa de supraveghere se stabilește la cel mai înalt nivel de consolidare în statele membre participante la MUS și conține o componentă variabilă și o componentă minimă. Aceasta din urmă se aplică în mod egal tuturor băncilor și se bazează pe un procent de 10% din suma totală de recuperat.[96]

Articolul 7 din Regulamentul privind taxele prevede că următoarele schimbări la nivelul situației unei bănci individuale necesită o modificare a taxei de supraveghere corespunzătoare: (i) o schimbare a statutului de supraveghere al entității supravegheate, respectiv entitatea este reclasificată de la semnificativă la mai puțin semnificativă sau invers; (ii) o nouă entitate supravegheată este autorizată; sau (iii) o autorizație existentă este retrasă. Modificările legate de perioadele de taxare anterioare, care au condus la noi decizii ale BCE privind taxele de supraveghere, au însumat 1,8 milioane EUR în 2019, din care 1,7 milioane EUR au fost incluse în taxele anuale de supraveghere facturate în 2019.

Mai multe informații privind taxele de supraveghere sunt disponibile pe website-ul privind supravegherea bancară al BCE. Aceste pagini sunt actualizate periodic și sunt publicate în toate limbile oficiale ale UE.


Alte venituri legate de atribuțiile de supraveghere bancară

BCE este abilitată să impună entităților supravegheate sancțiuni administrative pentru neîndeplinirea obligațiilor în conformitate cu reglementarea prudențială a băncilor din UE (inclusiv în conformitate cu deciziile BCE în materie de supraveghere).[97] Veniturile aferente nu sunt luate în considerare la calcularea taxelor anuale de supraveghere. Regulamentul privind taxele asigură că nici daunele de achitat terților, nici sancțiunile administrative de achitat BCE de către entitățile supravegheate nu au vreo influență asupra taxei de supraveghere. Sancțiunile administrative impuse entităților supravegheate sunt înregistrate ca venituri în contul de profit și pierdere al BCE. În anul 2019, veniturile rezultate din sancțiunile impuse entităților supravegheate s-au ridicat la 7,0 milioane EUR.[98]


7 Instrumente juridice adoptate de BCE

Această secțiune conține lista instrumentelor juridice referitoare la supravegherea bancară care au fost adoptate de BCE în 2019 și publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și/sau pe website-ul BCE. Acesta acoperă instrumentele juridice adoptate în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 și alte instrumente juridice relevante.


7.1 Regulamentele BCE

BCE/2019/37
Regulamentul (UE) 2019/2155 al Băncii Centrale Europene din 5 decembrie 2019 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1163/2014 privind taxele de supraveghere (JO L 327, 17.12.2019, p. 70)

Rectificare la Regulamentul (UE) 2019/2155 al Băncii Centrale Europene din 5 decembrie 2019 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1163/2014 privind taxele de supraveghere (JO L 330, 20.12.2019, p. 106)


7.2 Instrumente juridice ale BCE, altele decât regulamentele

BCE/2019/1
Recomandarea Băncii Centrale Europene din 7 ianuarie 2019 privind politicile de distribuire a dividendelor (JO C 11, 11.1.2019, p. 1)

BCE/2019/4
Decizia (UE) 2019/322 a Băncii Centrale Europene din 31 ianuarie 2019 privind delegarea competenței de a adopta decizii privind prerogativele de supraveghere acordate în temeiul dreptului național (JO L 55, 25.2.2019, p. 7)

BCE/2019/5
Decizia (UE) 2019/323 a Băncii Centrale Europene din 12 februarie 2019 privind desemnarea șefilor de unități operative pentru adoptarea deciziilor delegate privind prerogativele de supraveghere acordate în temeiul dreptului intern (JO L 55, 25.2.2019, p. 16)

BCE/2019/10
Decizia (UE) 2019/685 a Băncii Centrale Europene din 18 aprilie 2019 privind valoarea totală a taxelor anuale de supraveghere pentru 2019 (JO L 115, 2.5.2019, p. 16)

BCE/2019/14
Decizia (UE) 2019/976 a Băncii Centrale Europene din 29 mai 2019 de stabilire a principiilor pentru definirea obiectivelor și comunicarea de feedback în echipele comune de supraveghere și de abrogare a Deciziei (UE) 2017/274 (JO L 157, 14.6.2019, p. 61)

BCE/2019/23
Decizia (UE) 2019/1376 a Băncii Centrale Europene din 23 iulie 2019 privind delegarea competenței de a adopta decizii privind procedura de „pașaport”, privind achiziția de participații calificate și privind retragerea autorizațiilor instituțiilor de credit (JO L 224, 28.8.2019, p. 1)

BCE/2019/26
Decizia (UE) 2019/1377 a Băncii Centrale Europene din 31 iulie 2019 privind desemnarea șefilor de unități operative pentru adoptarea deciziilor delegate privind procedura de „pașaport”, privind achiziția de participații calificate și privind retragerea autorizațiilor instituțiilor de credit (JO L 224, 28.8.2019, p. 6)

BCE/2019/27
Decizia (UE) 2019/1378 a Băncii Centrale Europene din 9 august 2019 de modificare a Deciziei BCE/2014/16 privind instituirea unui comitet administrativ de control și normele de funcționare ale acestuia (JO L 224, 28.8.2019, p. 9)

BCE/2019/38
Decizia (UE) 2019/2158 a Băncii Centrale Europene din 5 decembrie 2019 privind metodologia și procedurile pentru determinarea și colectarea datelor referitoare la factorii taxei utilizați pentru calcularea taxelor anuale de supraveghere (JO L 327, 17.12.2019, p. 99)

Rectificare la Decizia (UE) 2019/2158 a Băncii Centrale Europene din 5 decembrie 2019 privind metodologia și procedurile pentru determinarea și colectarea datelor referitoare la factorii taxei utilizați pentru calcularea taxelor anuale de supraveghere (JO L 330, 20.12.2019, p. 105)

Codul de conduită pentru înalții funcționari ai Băncii Centrale Europene (JO C 89, 8.3.2019, p. 2)

Memorandum de înțelegere între Curtea de Conturi Europeană și Banca Centrală Europeană în ceea ce privește auditurile referitoare la atribuțiile de supraveghere ale BCE (9.10.2019)

© Banca Centrală Europeană, 2020

Adresa poștală 60640 Frankfurt am Main, Germany
Telefon +49 69 1344 0
Website www.bankingsupervision.europa.eu

Toate drepturile rezervate. Reproducerea informațiilor în scopuri educative și necomerciale este permisă numai cu indicarea sursei.

Termenul-limită pentru datele incluse în această publicație a fost 31 decembrie 2019.

Pentru terminologia specifică, vă rugăm să consultați glosarul MUS (disponibil numai în limba engleză).

HTML ISBN 978-92-899-4139-6, ISSN 2443-6003, doi:10.2866/87291, QB-BU-20-001-RO-Q


[1]Pentru o discuție privind rezultatele instituțiilor semnificative în 2018, a se vedea Profitability numbers are looking up, but not enough, SSM Supervision Newsletter, BCE, august 2019, iar pentru o analiză prospectivă, a se vedea Profitability: banks expect to remain under pressure, SSM Supervision Newsletter, BCE, noiembrie 2019.
[2]O prezentare generală a rezultatelor instituțiilor mai puțin semnificative în 2018 este pusă la dispoziție în Risk report on less significant institutions.
[3]Pentru informații suplimentare, a se vedea sondajul privind creditul bancar în zona euro.
[4]Regulamentul (UE) 2019/630 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2019 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește acoperirea minimă a pierderilor pentru expunerile neperformante (JO L 111, 25.4.2019, p. 4).
[5]Intervalele de vechime/calculul vechimii se referă la durata de timp în care o expunere a fost clasificată ca neperformantă (mai exact, „vechimea” acesteia). Vechimea unei expuneri neperformante este definită ca numărul de zile (convertit în ani) de la data la care o expunere a fost clasificată ca neperformantă până la data de raportare sau de referință relevantă. Perioadele de 2/7 și 3/7/9 ani se referă la intervalele de vechime pentru care se așteaptă o implementare integrală (respectiv o acoperire de 100%). Mai exact, se previzionează o acoperire de 100% după trei ani pentru expunerile neperformante negarantate, după șapte ani pentru expunerile neperformante garantate cu alte garanții decât bunurile imobile și după nouă ani pentru expunerile neperformante garantate cu bunuri imobile. De asemenea, există așteptări în ceea ce privește acoperirea pentru intervalele de vechime mai reduse. Pentru mai multe informații, a se vedea Tabelul 3 din Communication on supervisory coverage expectations for NPEs.
[6]Pentru unele părți din expunerile neperformante garantate sau asigurate de o agenție oficială a creditelor de export, traiectoria liniară anticipată pentru implementarea integrală a fost eliminată, mai exact în cadrul tratamentului expunerilor neperformante în baza Pilonului 1 nu există nicio așteptare în ceea ce privește acoperirea până la o vechime de 7 ani, iar așteptarea în ceea ce privește acoperirea de 100% se aplică expunerilor la credite de export după mai mult de 7 ani de clasificare ca expunere neperformantă.
[7]Pentru mai multe detalii, a se vedea Secțiunea 4 din Communication on supervisory coverage expectations for NPEs.
[8]În conformitate cu tratamentul expunerilor neperformante în baza Pilonului 1, „în cazul în care clauzele și condițiile aferente unei expuneri inițiate înainte de 26 aprilie 2019 sunt modificate de instituție în așa fel încât crește expunerea instituției față de debitor, se consideră că expunerea a fost inițiată la data la care se aplică modificarea” (a se vedea articolul 469a din Regulamentul (UE) 2019/630).
[9]Pentru mai multe detalii, a se vedea Secțiunea 2 din Communication on supervisory coverage expectations for NPEs.
[10]Este important de remarcat faptul că termenii „expunere neperformantă” și „credit neperformant” sunt utilizați în mod interschimbabil în prezentul document, motivul fiind explicat în nota de subsol 1 din Communication on supervisory coverage expectations for NPEs.
[11]Analiza acoperă vânzările definitive de credite neperformante, securitizările creditelor neperformante care conduc la deconsolidare și vânzările de active executate silit.
[12]A se vedea La Torre, M., Vento, G., Chiappini, H. și Lia, G., „NPL sales and market reactions: who is left empty-handed?”, Bancaria, nr. 3, martie 2019, și Gasbarro et al. „The Response of Bank Share Prices to Securitization Announcements”, Quarterly Journal of Business and Economics, vol. 44, nr. 1, ianuarie 2005, p. 89-105. La Torre, M. et al. observă că vânzările de credite neperformante au avut un impact pozitiv asupra vânzătorilor italieni în perioada 2015-2017. Studiul acestora arată, de asemenea, că piața nu reacționează negativ la pierderea de valoare rezultată din diferența dintre prețul de vânzare și valoarea contabilă netă a creditelor neperformante. Gasbarro et al. arată că au fost generate efecte de avuție foarte pozitive ca urmare a anunțurilor privind securitizările efectuate de un eșantion de bănci din SUA cu ratinguri mari ale obligațiunilor, cu un grad ridicat de îndatorare financiară, cu niveluri scăzute ale cheltuielilor, altele decât cele cu dobânzile, și cu o frecvență ridicată a emisiunilor.
[13]Metodologia privind studiile de eveniment se bazează pe modelul publicat de Fama et al. în 1969 (a se vedea Fama E. F., Fisher L., Jensen M. C. și Roll R., „The Adjustment of Stock Prices to New Information”, International Economic Review, vol. 10, nr. 1, 1969, p. 1-21). În primul rând, au fost identificate „evenimentele”. În al doilea rând, randamentele anormale au fost calculate prin scăderea randamentelor normale anticipate, în cazul în care nu ar fi existat niciun anunț privind o eliminare de credite neperformante, din randamentele efective ale stocurilor băncilor. În al treilea rând, randamentul anormal cumulat (cumulative abnormal return – CAR) a fost calculat prin adunarea randamentelor anormale individuale pentru a măsura impactul total al unei eliminări într-o anumită perioadă de timp, denumită „fereastra evenimentului”. Nu în ultimul rând, au fost calculate randamentele anormale medii cumulate (cumulative average abnormal returns – CAAR). Acestea reprezintă valorile medii ale tuturor evenimentelor din eșantion, respectiv răspunsurile medii ale pieței bursiere (în procente) la comunicatele de presă. Pentru a verifica semnificația statistică a CAAR, au fost utilizate două teste parametrice statistice: (i) testul t parametric transversal și (ii) testul introdus de Boehmer, Musumeci și Poulsen în 1991, cel din urmă fiind robust la varianța indusă de eveniment (a se vedea Boehmer, E., Musumeci, J și Poulsen, A. B., „Event-study methodology under conditions of event-induced variance”, Journal of Financial Economics, vol. 30, nr. 2, 1991, p. 253-272).
[14]Eșantionul total include 135 de evenimente legate de comunicate de presă referitoare la eliminări de credite neperformante, publicate în perioada 2015-2019 de 31 de instituții semnificative și instituții mai puțin semnificative din cadrul MUS cotate la o bursă de valori.
[15]Eliminări la scară largă înseamnă eliminări de active neperformante cu o valoare contabilă brută de peste 320 de milioane EUR, respectiv mediana tuturor eliminărilor efectuate de instituțiile semnificative și instituțiile mai puțin semnificative din cadrul MUS în perioada 2015-2019.
[16]Garanția privind securitizarea creditelor neperformante ale băncilor (Garanzia Cartolarizzazione Sofferenze – GACS) reprezintă o garanție de stat care asigură obligațiile de plată ale vehiculelor de securitizare (SPV) din Italia în ceea ce privește tranșele de rang superior ale titlurilor garantate cu active emise de SPV (în contextul operațiunilor de securitizare a creditelor neperformante).
[17]70% dintre comunicatele de presă referitoare la eliminările de credite neperformante, publicate de instituțiile de credit irlandeze din cadrul eșantionului vizat de studiul de eveniment, au menționat un impact favorabil asupra cotelor de capital. Acesta este cel mai ridicat procent în rândul țărilor din eșantion.
[18]A se vedea Avizul Băncii Centrale Europene din 6 decembrie 2019 cu privire la o schemă de garantare pentru securitizările împrumuturilor inițiate de instituțiile de credit (CON/2019/42) și legea elenă 4649/2019 (Monitorul Oficial al Republicii Elene, vol. A 2016 din 16 decembrie 2019).
[19]În conformitate cu datele interne ale BCE și cu statisticile BCE privind supravegherea bancară, atunci când se iau în considerare numai instituțiile semnificative din cadrul MUS, între trimestrul IV 2014 și trimestrul II 2019, rata creditelor neperformante a scăzut de la 17,1% la 8,0% pentru instituțiile semnificative italiene, de la 23,9% la 4,1% pentru instituțiile semnificative irlandeze, de la 8,0% la 3,5% pentru instituțiile semnificative spaniole, de la 39,68% la 39,24% pentru instituțiile semnificative grecești, de la 50,8% la 18,6% pentru instituțiile semnificative cipriote și de la 17,15% la 10,59% pentru instituțiile semnificative portugheze.
[20]Pentru mai multe detalii cu privire la diferitele niveluri de asigurare a calității incluse în TRIM, a se vedea TRIM: reviewing internal models, SSM Supervision Newsletter, BCE, noiembrie 2018.
[21]Mai multe informații cu privire la deciziile de supraveghere emise în urma investigațiilor la fața locului efectuate în cadrul TRIM vor fi furnizate în cadrul comunicării referitoare la finalizarea proiectului.
[22]Sunt excluse investigațiile la fața locului care au fost anulate.
[23]Sunt excluse deciziile de monitorizare privind dispozițiile auxiliare.
[24]BCE a definit praguri pentru a asigura că sunt raportate numai incidentele cibernetice relevante și semnificative.
[26]Distincția între pozițiile de nivel 1, 2 și 3 se realizează pe baza datelor utilizate pentru stabilirea valorii lor juste (IFRS 13). Pozițiile tranzacționate pe piețele active sunt clasificate ca poziții de nivel 1, deoarece pot fi utilizate prețuri cotate (neajustate) pentru a le evalua. Prețul pozițiilor de nivel 2 este stabilit cu ajutorul datelor observabile direct sau indirect, altele decât prețurile cotate utilizate pentru pozițiile de nivel 1. Prețul pozițiilor de nivel 3 este stabilit cu ajutorul datelor neobservabile (mai exact, date de piață care nu sunt disponibile sau suficient de fiabile). Astfel, aceste poziții trebuie evaluate utilizând cele mai bune informații disponibile cu privire la ipotezele pe care participanții pe piață le-ar utiliza pentru stabilirea prețurilor acestor poziții.
[27]Pozițiile de nivel 2 și de nivel 3 deținute în portofoliile de tranzacționare ale celor 13 instituții semnificative incluse în eșantion reprezintă aproximativ 61% din totalul pozițiilor de nivel 2 și de nivel 3 deținute în portofoliile de tranzacționare și în cele bancare ale tuturor instituțiilor semnificative.
[28]Mai multe informații privind inițiativele la fața locului sunt prezentate în Secțiunea 1.3.2.
[29]Pentru mai multe detalii referitoare la testarea la stres privind lichiditatea, a se vedea Secțiunea 1.1.1.
[30]Pentru mai multe detalii, a se vedea Secțiunea 1.2.3.
[31]Au existat două motive principale pentru această scădere: (i) nu au fost finalizate analize tematice în 2019, una dintre sursele constatărilor fiind astfel eliminată; și (ii) constatările din investigațiile privind modelele interne sunt acum incluse într-o etapă ulterioară a procesului, ceea ce conduce la o reducere punctuală a numărului de constatări în 2019.
[32]Mai multe informații privind rezultatele și metodologia SREP din 2019 pot fi consultate pe website-ul privind supravegherea bancară al BCE.
[33]Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (JO L 287, 29.10.2013, p. 63).
[34]Termenul „hibrid” este utilizat aici cu referire atât la instituțiile semnificative, cât și la cele mai puțin semnificative.
[35]Metodologia SREP pentru instituțiile mai puțin semnificative se bazează pe ghidurile SREP elaborate de ABE, precum și pe abordarea BCE privind instituțiile semnificative și metodologiile naționale existente.
[36]Instituțiile mai puțin semnificative cu prioritate redusă reprezintă o amenințare foarte limitată la adresa stabilității financiare și au un grad de risc intrinsec gestionabil, în timp ce instituțiile mai puțin semnificative cu prioritate medie au fie (i) un grad de risc intrinsec ridicat cu impact scăzut sau mediu, fie (ii) un grad de risc intrinsec scăzut, dar cu impact mediu sau ridicat, fie (iii) un grad de risc mediu și un impact mediu. Instituțiile mai puțin semnificative de înaltă prioritate sunt considerate ca prezentând un risc mediu sau ridicat cu un impact ridicat sau mediu.
[37]Orientarea (UE) 2017/697 a Băncii Centrale Europene din 4 aprilie 2017 privind exercitarea opțiunilor și marjelor de apreciere prevăzute în dreptul Uniunii de către autoritățile naționale competente în legătură cu instituțiile mai puțin semnificative (JO L 101, 13.4.2017, p. 156).
[38]Regulamentul (UE) 2019/876 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2019 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește indicatorul efectului de levier, indicatorul de finanțare stabilă netă, cerințele privind fondurile proprii și pasivele eligibile, riscul de credit al contrapărții, riscul de piață, expunerile față de contrapărți centrale, expunerile față de organisme de plasament colectiv, expunerile mari și cerințele referitoare la raportare și la publicarea informațiilor, și a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 150, 7.6.2019, p. 1).
[39]Directiva (UE) 2019/878 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2019 de modificare a Directivei 2013/36/UE în ceea ce privește entitățile exceptate, societățile financiare holding, societățile financiare holding mixte, remunerarea, măsurile și competențele de supraveghere și măsurile de conservare a capitalului (JO L 150, 7.6.2019, p. 253).
[40]Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).
[41]G-SII identificate sunt BNP Paribas, Deutsche Bank, Groupe BPCE, Groupe Crédit Agricole, ING Bank, Santander, Société Générale și UniCredit.
[42]A se vedea Banking in a changing climate – preparing for what lies ahead, SSM Supervision Newsletter, BCE, mai 2019, și Climate change and financial stability, Special Feature A, Financial Stability Review, BCE, mai 2019.
[43]ABE i-au fost prelungite mai multe mandate pe o perioadă care se va încheia în anul 2025 pentru a evalua posibila includere a riscurilor ecologice, sociale și de guvernanță în cei trei piloni ai supravegherii prudențiale.
[44]Regulamentul (UE) nr. 468/2014 al Băncii Centrale Europene din 16 aprilie 2014 de instituire a cadrului de cooperare la nivelul Mecanismului unic de supraveghere între Banca Centrală Europeană și autoritățile naționale competente și cu autoritățile naționale desemnate (Regulamentul-cadru privind MUS) (JO L 141, 14.5.2014, p. 1).
[45]Aceste criterii sunt prevăzute la articolul 6 alineatul (4) din Regulamentul privind MUS.
[46]Lista instituțiilor semnificative și mai puțin semnificative publicată în luna decembrie 2019 reflectă (i) deciziile privind caracterul semnificativ notificate instituțiilor supravegheate înainte de 1 noiembrie 2019 și (ii) alte modificări și evoluții ale structurilor de grup, intrate în vigoare înainte de 1 noiembrie 2019.
[47]Aceste proceduri se referă la procedurile care au fost notificate BCE în mod oficial în perioada de raportare (respectiv proceduri de notificare primite). Numărul procedurilor de autorizare nu corespunde numărului de decizii de supraveghere finalizate sau adoptate în perioada de raportare (respectiv decizii transmise).
[48]Expirarea unei autorizații înseamnă că, în cazul în care legislația națională prevede acest lucru, autorizația încetează să existe fără a fi necesară o decizie oficială în acest sens; acest efect juridic se produce odată cu manifestarea unui factor declanșator specific, bine definit, cum ar fi renunțarea în mod expres la o autorizație de către entitate sau faptul că instituția în sine încetează să existe, de exemplu ca urmare a fuziunii cu o altă companie.
[49]De asemenea, este inclus un număr restrâns de cereri pentru funcții de conducere neexecutive suplimentare.
[50]Unele decizii acoperă mai mult decât o evaluare a autorizației (de exemplu, evaluări ale competenței și onorabilității mai multor membri ai consiliilor de administrație ale aceleiași instituții semnificative sau achiziții de participații calificate la diferite filiale rezultate dintr-o tranzacție unică). Unele proceduri de autorizare nu necesită o decizie oficială a BCE, incluzând în special procedurile de „pașaport” și procedurile de expirare a autorizației.
[51]Aceste proceduri se referă la proceduri care fac obiectul cadrelor de delegare aprobate în temeiul Deciziei (UE) 2017/935 a Băncii Centrale Europene din 16 noiembrie 2016 privind delegarea competenței de a adopta decizii privind competența și onorabilitatea și privind evaluarea cerințelor de competență și onorabilitate (BCE/2016/42) și al Deciziei (UE) 2019/1376 a Băncii Centrale Europene din 23 iulie 2019 privind delegarea competenței de a adopta decizii privind procedura de „pașaport”, privind achiziția de participații calificate și privind retragerea autorizațiilor instituțiilor de credit (BCE/2019/23).
[52]Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).
[53]„Gestionarea riscurilor și controalele interne” include mecanismele sau procesele pe care o entitate trebuie să le introducă pentru identificarea, gestionarea și raportarea corespunzătoare a riscurilor la care este sau ar putea fi expusă. „Structura organizatorică” se referă la nivelul dotării unei instituții cu domenii de responsabilitate bine definite, transparente și consecvente.
[54]În urma unei solicitări din partea Comisiei pentru piețe financiare și de capital din Letonia, BCE a preluat supravegherea directă a AS PNB Banka la 4 aprilie 2019. Prin urmare, AS PNB Banka a fost reclasificată ca instituție semnificativă (a se vedea ECB takes over direct supervision of AS PNB Banka in Latvia, comunicat de presă al BCE, 11 martie 2019).
[55]Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO L 225, 30.7.2014, p. 1).
[56]Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).
[57]Directiva 2014/49/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind schemele de garantare a depozitelor (JO L 173, 12.6.2014, p. 149).
[58]FCMC files an application for insolvency to the court against JSC ‘PNB Banka’, comunicat de presă al Comisiei pentru piețe financiare și de capital din Letonia, 22 august 2019.
[59]ECB has assessed that AS PNB Banka in Latvia was failing or likely to fail, comunicat de presă al BCE, 15 august 2019.
[60]AS PNB Banka: SRB Decides No Resolution Required, comunicat de presă al Comitetului unic de rezoluție, 15 august 2019.
[62]Pachetul bancar cuprinde CRD V, CRR II, BRRD II și RMUR II.
[64]„Capacitatea generală de redresare” reprezintă măsura în care opțiunile de redresare ar permite unei bănci să se redreseze în urma unei situații de criză.
[66]Ghidurile sunt concise și se referă la implementare, permițând băncilor să își pună rapid în aplicare planurile de redresare, în timp ce testele sunt exerciții de simulare utilizate pentru a testa părțile principale ale planurilor de redresare ale băncilor.
[67]Deciziile respective privind retragerea unei autorizații au fost notificate entităților supravegheate în noiembrie 2019 și ianuarie 2020.
[68]Decizia Băncii Centrale Europene din 31 ianuarie 2014 privind cooperarea strânsă cu autoritățile naționale competente din statele membre participante a căror monedă nu este euro (BCE/2014/5) (JO L 198, 5.7.2014, p. 7).
[69]Băncile selectate sunt alese astfel încât să asigure o acoperire care este în concordanță cu articolul 6 alineatul (4) din Regulamentul privind MUS și este, în linii mari, comparabilă cu cea a evaluărilor cuprinzătoare efectuate (i) în 2014, în momentul instituirii MUS, și (ii) în ianuarie 2015, în momentul adoptării monedei euro de către Lituania. Instituțiile sunt identificate pe baza dimensiunii, a profilului de risc și a caracterului semnificativ general al acestora pentru economia națională. Acest proces presupune luarea în considerare a mai multor elemente, precum modelul de afaceri al instituției, guvernanța sa internă și gestionarea riscurilor, riscurile de capital, riscurile de lichiditate și de finanțare, dar și interconectarea sa cu restul sistemului financiar.
[70]A se vedea ECB updates manual for Asset Quality Review of banks, comunicat de presă al BCE, 20 iunie 2018.
[71]Avizul Băncii Centrale Europene din 8 iulie 2019 cu privire la legislația națională care urmează a fi adoptată în scopul stabilirii unei cooperări strânse între Banca Centrală Europeană și Hrvatska narodna (CON/2019/25).
[72]A se vedea ECB to conduct comprehensive assessment of five Croatian banks, comunicat de presă al BCE, 7 august 2019. Pentru informații suplimentare privind evaluarea cuprinzătoare din Croația, a se vedea Secțiunea 2.1.1.
[73]Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (JO L 287, 29.10.2013, p. 63).
[74]Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, precum și de modificare a Directivei 2009/138/CE și a Directivei 2013/36/UE (JO L 156, 19.6.2018, p. 43).
[75]Articolul 16 din Regulamentul nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12).
[77]În Capitolul 6 sunt disponibile mai multe informații despre cadrul privind taxele.
[78]Comitetul director sprijină activitățile Consiliului de supraveghere și pregătește ședințele acestuia. Acesta este alcătuit din președintele Consiliului de supraveghere, vicepreședintele Consiliului de supraveghere, un reprezentant al BCE și cinci reprezentanți ai autorităților naționale de supraveghere. Cei cinci reprezentanți ai autorităților naționale de supraveghere sunt desemnați de Consiliul de supraveghere pentru un mandat de un an, prin rotație, asigurându-se astfel o reprezentare echitabilă a țărilor.
[79]Pe lângă aceste decizii de supraveghere, BCE a aprobat implicit 205 operațiuni (precum înființarea de sucursale), prin faptul că nu a prezentat obiecții în termenul legal. Dintre acestea, 103 au fost aprobate de cadrele de conducere de nivel superior, în baza cadrului de delegare.
[80]Aceste decizii se referă la decizii finalizate sau adoptate în perioada de raportare (respectiv decizii transmise). Numărul de decizii de supraveghere nu corespunde numărului de proceduri autorizate care au fost notificate BCE în mod oficial în perioada de raportare (respectiv proceduri de notificare primite).
[81]În conformitate cu articolul 6.7 din Regulamentul de procedură al Consiliului de supraveghere, deciziile pot fi luate și prin intermediul unei proceduri scrise, în cazul în care cel puțin trei membri cu drept de vot ai Consiliului de supraveghere nu se opun. În aceste cazuri, punctul este adăugat pe ordinea de zi a următoarei ședințe a Consiliului de supraveghere. O procedură scrisă necesită, de regulă, cel puțin cinci zile lucrătoare pentru a fi examinată de Consiliul de supraveghere.
[82]Pentru informații suplimentare, a se vedea Raportul anual 2017 al BCE privind activitățile de supraveghere.
[83]Comitetul administrativ de control este alcătuit din cinci membri: Jean-Paul Redouin (președinte), Concetta Brescia Morra (vicepreședintă), Javier Arístegui, André Camilleri, Edgar Meister (până la 7 septembrie 2019), Gerd Häusler (începând de la 18 decembrie 2019) și doi membri supleanți: René Smits și Ivan Šramko. Consiliul guvernatorilor a reînnoit mandatele membrilor Jean-Paul Redouin, Concetta Brescia Morra, Javier Arístegui, André Camilleri și René Smits în septembrie 2019. Comitetul administrativ de control a fost înființat în conformitate cu Decizia BCE/2014/16 privind instituirea unui comitet administrativ de control și normele de funcționare ale acestuia. Aceasta a fost modificată prin Decizia (UE) 2019/1378 a Băncii Centrale Europene din 9 august 2019 (BCE/2019/27) cu scopul de a clarifica rolul membrilor supleanți și metodologia de repartizare a costurilor suportate de solicitanți și de BCE.
[84]Mai multe informații generale despre Comitetul administrativ de control pot fi găsite pe website-ul privind supravegherea bancară al BCE.
[85]Decizia (UE) 2019/276 a Băncii Centrale Europene din 29 mai 2019 de stabilire a principiilor pentru definirea obiectivelor și comunicarea de feedback în echipele comune de supraveghere și de abrogare a Deciziei (UE) 2017/274 (BCE/2019/14) (JO L 157, 14.6.2019, p. 61).
[86]În cazul unei misiuni la fața locului transfrontaliere, șeful de misiune și cel puțin unul dintre membrii echipei nu provin de la ANC relevantă din țara de origine/gazdă.
[87]În cazul unei misiuni la fața locului cu echipă mixtă, șeful de misiune provine de la ANC relevantă din țara de origine/gazdă, iar cel puțin doi membri ai echipei nu provin de la ANC relevantă din țara de origine/gazdă.
[88]Decizia BCE/2014/39 conține, de asemenea, dispoziții referitoare la aspecte organizaționale.
[89]Decizia Băncii Centrale Europene din 17 septembrie 2014 privind punerea în aplicare a separării dintre funcțiile de politică monetară și de supraveghere ale Băncii Centrale Europene (BCE/2014/39) (JO L 300, 18.10.2014, p. 57).
[90]Regulamentul privind cerințele de capital specifică obligațiile de raportare ale instituțiilor de credit conform cadrelor privind raportarea financiară (FINancial REPorting – FINREP) și raportarea comună (COmmon REPorting – COREP). Aceste obligații de raportare sunt detaliate în continuare în Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 680/2014 al Comisiei de stabilire a unor standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la raportarea în scopuri de supraveghere a instituțiilor în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului. FINREP constituie cadrul de colectare a informațiilor financiare de la instituțiile bancare, în timp ce COREP reprezintă cadrul de colectare a informațiilor referitoare la calculul pentru Pilonul 1.
[91]Dicționarul de raportare integrată pentru bănci (BIRD) reprezintă o inițiativă a BCE și a băncilor centrale naționale din SEBC, în strânsă cooperare cu sectorul bancar european. BIRD a fost conceput pentru a ușura sarcina de raportare a băncilor. Conținutul acestui dicționar, publicat pe website-ul BCE, include o descriere exactă a datelor care trebuie extrase din sistemele informatice interne ale băncilor pentru a genera rapoartele, precum și norme clar definite pentru transformarea acestor date astfel cum se solicită de către autorități.
[92]Decizia (UE) 2019/685 a BCE din 18 aprilie 2019 privind valoarea totală a taxelor anuale de supraveghere pentru 2019 (BCE/2019/10) (JO L 115, 2.5.2019, p. 16).
[93]Începând cu perioada de taxare 2020, taxele de supraveghere ale BCE vor fi calculate utilizând costurile anuale efective, respectiv după încheierea perioadei de taxare. Mai multe informații despre modificările aduse cadrului privind taxele sunt disponibile în Secțiunea 6.2.
[94]Regulamentul (UE) 2019/2155 al BCE de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1163/2014 privind taxele de supraveghere (BCE/2019/37) (JO L 327, 17.12.2019, p. 70). Decizia (UE) 2019/2158 a Băncii Centrale Europene privind metodologia și procedurile pentru determinarea și colectarea datelor referitoare la factorii taxei utilizați pentru calcularea taxelor anuale de supraveghere (BCE/2019/38)(JO L 327, 17.12.2019, p. 99).
[95]Regulamentul (UE) nr. 2015/534 al Băncii Centrale Europene din 17 martie 2015 privind raportarea de informații financiare în materie de supraveghere (BCE/2015/13) (JO L 86, 31.3.2015, p. 13).
[96]Pentru instituțiile semnificative cele mai mici, cu active totale în valoare de 10 miliarde EUR sau mai puțin, componenta minimă a taxei este înjumătățită. Începând cu anul 2020, componenta minimă a taxei este, de asemenea, înjumătățită pentru instituțiile mai puțin semnificative mici, cu active totale în valoare de 1 miliard EUR sau mai puțin.
[97]Informații suplimentare privind activitățile de executare și sancționare sunt oferite în Secțiunea 2.2.
[98]Veniturile rezultate din sancțiuni menționate aici (7,0 milioane EUR) și cele prezentate în Secțiunea 2.2 (7,6 milioane EUR) sunt diferite, întrucât există diferențe între calendarele de evidențiere a veniturilor în contabilitate.