Autorizațiile
Pe această pagină, termenii „bancă” și „instituție de credit” sunt utilizați în mod interschimbabil.
În cadrul supravegherii bancare europene, BCE este autoritatea responsabilă de autorizațiile bancare, inclusiv de aspectele următoare:
- „procedurile comune”: acordarea autorizațiilor bancare, retragerea autorizațiilor bancare și autorizarea achizițiilor de participații calificate la bănci. Aceste decizii sunt adoptate de BCE pentru toate băncile și firmele de investiții autorizate ca bănci aflate sub supraveghere bancară europeană (atât instituții semnificative, cât și instituții mai puțin semnificative);
- aprobarea de către autoritățile de supraveghere sau exceptarea de la aprobare a societăților financiare holding (mixte) care dețin bănci aflate sub supravegherea directă a BCE;
- evaluările „competenței și onorabilității”, care analizează dacă membrii organului de conducere al unei bănci (sau al unei firme de investiții autorizate ca bancă) sau al unei societăți financiare holding (mixte) sunt adecvați pentru rolurile pe care trebuie să le îndeplinească. În afara contextului autorizării sau al participațiilor calificate, BCE adoptă decizii privind competența și onorabilitatea numai pentru băncile semnificative.
În momentul în care adoptă decizii cu privire la autorizații, BCE pune în aplicare cadrul unic de reglementare al Autorității Bancare Europene (ABE) și, după caz, legislația națională.
Cadrul unic de reglementare al ABEAutoritățile naționale de supraveghere dețin un rol important în cadrul acestor procese de autorizare: acestea reprezintă punctul de intrare pentru solicitările asociate și cooperează strâns cu BCE în evaluarea acestora. BCE colaborează, de asemenea, cu autoritățile naționale de supraveghere pentru a asigura o abordare consecventă și standarde ridicate la nivelul tuturor țărilor. Așteptările în materie de supraveghere sunt prevăzute în ghiduri publice.
Autorizarea
Autorizarea băncilor
Procesul de autorizare conferă încredere în sistemul financiar, deoarece asigură că băncile care intră pe piață corespund criteriilor de funcționare: numai băncile robuste, care respectă toate cerințele juridice, pot obține o autorizație. Același proces și aceleași criterii se aplică tuturor băncilor: atât celor cu modele de afaceri mai tradiționale, cât și celor ale căror modele de afaceri se bazează pe inovația tehnologică. Autorizarea nu ar trebui să împiedice concurența sau inovarea.
Autorizarea firmelor de investiții
Ca urmare a intrării în vigoare a cadrului juridic pentru firmele de investiții (regulamentul și directiva privind firmele de investiții), definiția termenului „instituție de credit” din Regulamentul privind cerințele de capital (Capital Requirements Regulation – CRR) a fost modificată pentru a include firmele de investiții clasificate drept sistemice. Aceasta include firmele de investiții:
- care sunt autorizate să tranzacționeze în nume propriu și/sau să subscrie/să plaseze instrumente financiare pe baza unui angajament ferm [activitățile menționate la punctele (3) și (6) din secțiunea A a anexei I la Directiva 2014/65/UE];
- a căror valoare totală a activelor la nivel individual sau la nivel de grup este de cel puțin 30 de miliarde EUR (sau care fac obiectul unei marje de apreciere în materie de supraveghere, dacă această valoare este mai mică de 30 de miliarde EUR).
Aceste firme de investiții care se califică drept sistemice trebuie să solicite o autorizație bancară cel târziu la data la care îndeplinesc criteriile. Data-limită pentru aplicarea Regulamentului privind firmele de investiții și transpunerea în legislația națională a Directivei privind firmele de investiții este 26 iunie 2021. Începând cu această dată, firmele de investiții pot fi autorizate ca instituții de credit și fac obiectul supravegherii bancare europene. Cele care se califică drept instituții semnificative vor fi supravegheate direct de BCE, iar cele clasificate drept instituții mai puțin semnificative vor fi supravegheate de autoritățile naționale de supraveghere, sub monitorizarea BCE. În această funcție de monitorizare, BCE urmărește să asigure că standardele comune de supraveghere sunt aplicate în mod consecvent la nivelul întregului sistem și colaborează îndeaproape cu autoritățile naționale de supraveghere pentru a armoniza în continuare punerea în aplicare a normelor care reglementează supravegherea bancară.
BCE ia în considerare patru domenii principale atunci când evaluează cererea de autorizare a unei bănci:
- volumul, calitatea, originea și structura capitalului instituției de credit solicitante, precum și alte cerințe de reglementare;
- programul de activități, organizarea structurală și planul de afaceri al instituției de credit solicitante;
- evaluările competenței și onorabilității organului de conducere al instituției de credit solicitante;
- o evaluare privind caracterul adecvat al acționarilor direcți și indirecți ai instituției de credit solicitante.
BCE evaluează cererile în cooperare cu autoritățile naționale de supraveghere relevante.
De regulă, este nevoie de șase până la douăsprezece luni pentru luarea unei decizii. Legislația UE prevede adoptarea unei decizii în termen de șase luni de la primirea unei cereri complete, dar nu mai târziu de 12 luni de la primirea cererii. Unele termene legale naționale sunt mai scurte.
* după caz
** sau respingere de către autoritatea națională de supraveghere
Achiziția de participații calificate
Este necesară aprobarea BCE pentru achiziționarea sau majorarea unei „participații calificate” la o bancă existentă. O participație este considerată „calificată” dacă reprezintă 10% sau mai mult din capitalul sau drepturile de vot ale băncii sau dacă permite exercitarea unei influențe semnificative asupra băncii. Legislația aplicabilă prevede praguri suplimentare (de exemplu, 20, 30 sau 50% din acțiuni și/sau drepturile de vot sau banca devine o filială). Procesul de aprobare urmărește să garanteze că participațiile semnificative la bănci pot fi achiziționate numai de către acționari adecvați. Aceasta contribuie la asigurarea bunei funcționări a sistemului bancar.
Supravegherea explicată: Ce sunt participațiile calificate? Supravegherea explicată: Care este rolul BCE în achizițiile și fuziunile bancare?Criteriile evaluate de BCE sunt următoarele:
- reputația achizitorului potențial;
- competența și onorabilitatea membrilor consiliului de administrație care urmează să fie numiți de achizitorul potențial;
- soliditatea financiară a achizitorului potențial;
- capacitatea instituției-țintă de a respecta în continuare cerințele prudențiale după achiziție;
- posibilitatea ca tranzacția să implice sau să sporească riscul de spălare de bani sau de finanțare a terorismului.
BCE evaluează cererile în cooperare cu autoritățile naționale de supraveghere relevante.
O participație calificată trebuie să fie autorizată sau contestată în termen de 60 de zile lucrătoare de la primirea unei cereri complete. Calendarul poate fi prelungit cu cel mult 30 de zile lucrătoare, până la maximum 90 de zile lucrătoare. În cazul în care o cerere referitoare la achiziția unei participații calificate coincide cu aprobarea unei societăți financiare holding (mixte), poate avea loc o suspendare suplimentară a perioadei de evaluare a participației calificate până la aprobarea societății financiare holding (mixte).
* după caz
** sau cadre de conducere de nivel superior, dacă sunt delegate
Retragerea autorizației
Atât BCE, cât și autoritatea națională de supraveghere relevantă au dreptul de a iniția retragerea unei autorizații bancare în anumite circumstanțe. O autorizație poate fi retrasă în cazul în care o instituție de credit își încetează activitatea sau nu mai îndeplinește cerințele stabilite.
Legislația UE nu prevede un termen pentru luarea unei decizii. Calendarul unei decizii depinde de circumstanțele fiecărui caz și de orice cerințe juridice sau procedurale în temeiul legislației aplicabile.
Retragere inițiată de BCE
* după caz
Retragere inițiată de autoritatea națională de supraveghere
* deseori la solicitarea băncii
** după caz
*** sau cadre de conducere de nivel superior, dacă sunt delegate
Evaluarea competenței și onorabilității
Organul de conducere al unei instituții de credit trebuie să fie în măsură să își îndeplinească responsabilitățile. De asemenea, acesta trebuie să fie alcătuit astfel încât să asigure o gestionare eficace și un proces decizional echilibrat. În acest scop, BCE evaluează adecvarea individuală și colectivă a membrilor organelor de conducere ale băncilor.
Asigurarea competenței și onorabilității organelor de conducere ale băncilor sporește siguranța și soliditatea băncilor individuale și consolidează sectorul bancar în ansamblu. De asemenea, contribuie la îmbunătățirea încrederii publicului în cei care gestionează sectorul financiar al zonei euro.
BCE are în vedere cinci criterii în cadrul evaluării competenței și onorabilității:
- reputație;
- experiență;
- conflicte de interese și independență de spirit;
- timpul alocat pentru îndeplinirea corespunzătoare a funcțiilor;
- caracterul adecvat colectiv al consiliului de administrație.
Atunci când numirile sunt parte a unei proceduri de autorizare sau de achiziție a unei participații calificate, evaluarea competenței și onorabilității este inclusă în evaluarea generală efectuată în vederea acordării autorizației sau a achiziției participației calificate.
Se aplică termenele legale naționale.
* sau cadre de conducere de nivel superior, dacă sunt delegate
Aprobarea societăților financiare holding (mixte)-mamă
Multe bănci supravegheate sunt controlate de o societate-mamă. Este important ca autoritățile de supraveghere să monitorizeze, de asemenea, această societate-mamă, în special dacă se califică drept societate financiară holding (financial holding company – FHC) sau societate financiară holding mixtă (mixed financial holding company – MFHC) de sine stătătoare. O societate-mamă se califică drept societate financiară holding dacă peste 50% din capitalul propriu, activele consolidate, veniturile, personalul sau alt indicator considerat relevant de autoritatea de supraveghere bancară sunt asociate cu filiale care sunt bănci sau instituții financiare.
Aceasta asigură supravegherea eficace a băncilor controlate de o altă societate, precum și o imagine de ansamblu coordonată a întregului grup (grupul supravegheat).
Așadar, în urma introducerii Directivei privind cerințele de capital (Capital Requirements Directive – CRD), (M)FHC-mamă fac, de asemenea, obiectul unui proces de aprobare. Odată aprobată, societatea-mamă își asumă responsabilitatea de a asigura respectarea cerințelor prudențiale consolidate la nivelul întregului grup supravegheat. În trecut, filiala instituției de credit era responsabilă de asigurarea respectării cerințelor prudențiale pe bază consolidată. (M)FHC-mamă poate fi, de asemenea, exceptată de la autorizare în cazul în care sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de lege și o altă societate își asumă această responsabilitate în cadrul grupului.
Ori de câte ori BCE este autoritatea de supraveghere a unui grup bancar semnificativ, aceasta este responsabilă de aprobarea sau exceptarea acestor (M)FHC-mamă. În unele cazuri, BCE va adopta o decizie comună împreună cu o altă autoritate competentă din afara MUS. Aprobarea sau exceptarea societăților-mamă ale grupurilor bancare mai puțin semnificative este responsabilitatea autorităților naționale de supraveghere care supraveghează aceste grupuri.
Informații privind rolul BCE în aprobarea societăților financiare holding (mixte) (engleză)
Criteriile pe care trebuie să le îndeplinească (M)FHC-mamă pentru a obține o aprobare sunt următoarele:
- mecanisme interne adecvate și repartizarea sarcinilor în cadrul grupului supravegheat, care să permită grupului să coordoneze în mod eficace toate filialele, să prevină sau să gestioneze conflictele în cadrul grupului și să aplice politicile la nivelul întregului grup;
- structura grupului nu împiedică supravegherea eficace a băncilor filiale sau a societății-mamă. Rolul și poziția societății-mamă în cadrul grupului supravegheat și structura generală a acționariatului sunt factori importanți în acest sens;
- sunt îndeplinite cerințele privind caracterul adecvat al acționarilor și competența și onorabilitatea directorilor.
În cazul în care aceste criterii sunt îndeplinite, BCE acordă aprobarea și monitorizează îndeplinirea criteriilor în mod continuu. În cazul în care constată că acestea nu sunt îndeplinite sau nu mai sunt îndeplinite, BCE poate impune societății-mamă măsuri de supraveghere pentru a asigura sau a restabili supravegherea eficace și conformitatea cu cerințele.
Pentru a obține o exceptare, (M)FHC-mamă trebuie să îndeplinească toate criteriile de mai jos:
- activitatea principală a societății-mamă constă în achiziționarea de participații;
- societatea-mamă nu a fost desemnată ca entitate de rezoluție;
- o altă filială a grupului supravegheat a fost desemnată ca fiind responsabilă de asigurarea conformității grupului cu cerințele prudențiale pe bază consolidată;
- societatea-mamă nu adoptă decizii care afectează întregul grup supravegheat;
- nu există niciun impediment în calea supravegherii eficace a grupului.
Evaluăm cu atenție dacă aceste criterii sunt îndeplinite și acordăm exceptări numai atunci când sunt îndeplinite toate criteriile de mai sus.
În cazul în care BCE intenționează să refuze aprobarea sau exceptarea, aceasta va notifica entitatea solicitantă în termen de patru luni de la primirea unei cereri complete. În orice caz, BCE va lua o decizie în termen de șase luni de la primirea cererii.
Întreprindere-mamă din UE intermediară
Atunci când două bănci din Uniunea Europeană aparțin aceluiași grup dintr-o țară terță, acestea trebuie să înființeze o entitate-mamă unică în UE. Această poartă denumirea „întreprindere-mamă din UE intermediară” (intermediate EU parent undertaking – IPU).
Entitatea-mamă poate fi o bancă, o societate financiară holding, o societate financiară holding mixtă sau, în unele cazuri, o firmă de investiții.
Cerința de a avea o entitate-mamă unică în UE se aplică grupurilor din țări terțe cu active totale în UE în valoare de cel puțin 40 de miliarde EUR. Aceasta include activele sucursalelor din UE ale grupului dintr-o țară terță.
Înființarea unei entități-mamă unice în UE permite supravegherea pe bază consolidată a unor entități altfel de sine stătătoare. Supraveghetorii pot avea astfel o imagine completă a riscurilor generate de toate activitățile din UE ale grupului dintr-o țară terță.
Consultă răspunsurile la întrebări frecvente pentru mai multe informații pe această temă