Abordarea și metodologiile în materie de supraveghere

Abordarea și metodologiile utilizate de BCE în procesul de supraveghere și monitorizare a instituțiilor mai puțin semnificative trebuie să asigure un echilibru între armonizare și luarea în considerare a particularităților locale și a proporționalității.

În fiecare an, Supravegherea bancară a BCE, alături de autoritățile naționale competente (ANC), efectuează o evaluare riguroasă a principalelor riscuri și vulnerabilități cu care se confruntă instituțiile semnificative aflate sub supravegherea sa directă și își stabilește prioritățile strategice pentru următorii trei ani. Aceste priorități sunt direct aplicabile instituțiilor semnificative, dar oferă, de asemenea, orientări pentru ANC atunci când acestea își analizează prioritățile pentru supravegherea instituțiilor mai puțin semnificative din jurisdicțiile lor, ținând cont și de particularitățile locale și de proporționalitate.

• Prioritățile în materie de supraveghere și evaluarea riscurilor și vulnerabilităților
• Raportul 2022 privind supravegherea instituțiilor mai puțin semnificative

Principiul proporționalității asigură că așteptările și cerințele autorității de supraveghere corespund dimensiunii, importanței sistemice și profilului de risc al băncilor supravegheate și că resursele în materie de supraveghere sunt alocate în mod eficient.

Aceasta se traduce, în esență, prin adaptarea naturii și intensității supravegherii la fiecare bancă, luând în considerare profilul său de risc, modelul său de afaceri sau dimensiunea sa, fără a-i compromite poziția prudențială. Mijloacele și caracteristicile generale la care se face referire atunci când se ia în considerare proporționalitatea sunt enumerate în ghidul publicat de Autoritatea Bancară Europeană (ABE) cu privire la guvernanța internă.

Mecanismul unic de supraveghere (MUS) încorporează proporționalitatea în mai multe moduri în procesul de supraveghere și monitorizare.

Regimul de clasificare reprezintă un punct de pornire esențial pentru aplicarea proporționalității. În primul rând, diferențierea între instituțiile semnificative și cele mai puțin semnificative oferă o scală pentru adaptarea intensității supravegherii. În plus, s-au format noi clustere în rândul instituțiilor mai puțin semnificative, odată cu introducerea instituțiilor de credit mici și cu grad ridicat de complexitate prin Regulamentul privind cerințele de capital (CRR) II, precum și cu clasificarea instituțiilor mai puțin semnificative cu grad înalt de risc și cu impact ridicat, care se bazează pe metodologia definită în Regulamentul-cadru privind MUS. Regimul de clasificare transpune profilul de risc, modelul de afaceri sau dimensiunea băncilor în mai multe niveluri de implicare în materie de supraveghere (în ceea ce privește frecvența, sfera de aplicare și rigurozitatea controalelor de supraveghere) și atribuții, de exemplu în ceea ce privește raportarea în scopuri de supraveghere. 

În conformitate cu cadrul de raportare în scopuri de supraveghere, proporționalitatea se aplică prin reducerea sferei de aplicare a raportării financiare pentru instituțiile mai mici, care ar fi mai avantajate de o raportare mai selectivă a punctelor de date decât de o raportare integrală. Pentru mai multe detalii, a se vedea secțiunea privind raportarea.

Metodologiile de evaluare aferente procesului de supraveghere și evaluare (Supervisory Review and Evaluation Process – SREP) reprezintă un element esențial al procesului de supraveghere, întrucât stabilesc niveluri diferite de intensitate a supravegherii și plasează instituțiile mai puțin semnificative în diferite categorii de priorități, în principal în ceea ce privește frecvența și granularitatea evaluărilor în scopuri de supraveghere. Comparativ cu metodologiile SREP aplicate instituțiilor semnificative, cadrul metodologiilor SREP pentru instituțiile mai puțin semnificative cuprinde așteptările, nivelurile de detaliere a evaluărilor și frecvența acestora, care este, în general, mai puțin intensă.

Nu în ultimul rând, proporționalitatea se reflectă și în multe alte metodologii de evaluare în scopul supravegherii, de exemplu în evaluările competenței și onorabilității ale BCE.

Discurs susținut de Pentti Hakkarainen cu privire la proporționalitatea în procesul de supraveghere bancară, Basel, 9 mai 2019

CRR II a introdus conceptul de instituție mică și cu grad redus de complexitate. Pentru a fi calificată astfel, o instituție trebuie să îndeplinească nouă criterii enumerate la articolul relevant din CRR.

Este cu precădere la latitudinea băncilor să stabilească dacă sunt instituții mici și cu grad redus de complexitate și, în principiu, acestea fac acest lucru în mod continuu. Se așteaptă ca instituțiile mai puțin semnificative să informeze ANC atunci când are loc o modificare a statutului lor, respectiv atunci când încep să se califice ca instituții mici și cu grad redus de complexitate sau atunci când acestea nu mai îndeplinesc toate criteriile prevăzute în CRR. Aceasta nu împiedică ANC să stabilească dacă băncile aflate sub supravegherea lor ar trebui considerate instituții mici și cu grad redus de complexitate, în conformitate cu criteriile relevante din CRR, și să comunice rezultatul acestor decizii băncilor în cauză. Statutul de instituție mică și cu grad redus de complexitate are implicații, de exemplu în ceea ce privește raportarea financiară cu privire la standardele tehnice de punere în aplicare.

În ceea ce privește monitorizarea de către BCE a supravegherii instituțiilor mai puțin semnificative, Regulamentul-cadru privind MUS prevede că „BCE definește criterii generale, în special ținând seama de situația de risc și impactul potențial asupra sistemului financiar național al entității supravegheate mai puțin semnificative în cauză, pentru a stabili ce informații sunt notificate pentru care entități supravegheate mai puțin semnificative.”

BCE face diferența între instituțiile mai puțin semnificative cu impact ridicat și instituțiile mai puțin semnificative cu grad înalt de risc.

Lista instituțiilor mai puțin semnificative cu grad înalt de risc este actualizată trimestrial, dar rezultatul nu este pus la dispoziția publicului.

Clasificarea nu este utilizată de BCE și ANC numai în contextul cadrului de notificare, ci are implicații și asupra intensității supravegherii, de exemplu în ceea ce privește frecvența evaluărilor SREP.

Lista instituțiilor mai puțin semnificative cu impact ridicat

Obiectivul SREP este promovarea unui sistem bancar rezilient și a unei furnizări robuste de servicii financiare pentru economie. Aceasta presupune o evaluare cuprinzătoare a strategiilor, proceselor și riscurilor băncilor și adoptă o abordare anticipativă pentru stabilirea volumului de capital de care fiecare bancă are nevoie pentru a-și acoperi riscurile.

BCE și ANC colaborează, din 2015, pentru a elabora o metodologie SREP comună pentru instituțiile mai puțin semnificative, care se bazează pe ghidul ABE privind SREP și pornește atât de la metodologia SREP utilizată pentru instituțiile semnificative, cât și de la metodologiile SREP naționale existente.

SREP pentru instituțiile mai puțin semnificative vizează promovarea convergenței în materie de supraveghere în sectorul instituțiilor mai puțin semnificative, sprijinind totodată un nivel minim de armonizare, precum și asigurarea continuității în evaluarea instituțiilor semnificative și a celor mai puțin semnificative. În calitate de autorități de supraveghere directă a instituțiilor mai puțin semnificative, ANC continuă să fie pe deplin responsabile de efectuarea evaluărilor și de adoptarea deciziilor privind măsurile corespunzătoare de luat cu privire la capital, lichiditate și aspectele calitative.

Metodologia SREP reflectă principiul proporționalității prin faptul că stabilește gradul minim de interacțiune a autorităților de supraveghere cu instituțiile mai puțin semnificative. Nivelul de interacțiune în materie de supraveghere depinde de prioritatea atribuită unei anumite instituții mai puțin semnificative și de natura activității acesteia, ceea ce reprezintă un „model minim de interacțiune în materie de supraveghere”. Prin urmare, SREP este diferit de la o instituție mai puțin semnificativă la alta, în ceea ce privește, de exemplu, gradul de intensitate a evaluării, informațiile pe care instituțiile mai puțin semnificative trebuie să le transmită autorităților de supraveghere și așteptările acestora din urmă de la aceste instituții.

Începând din 2022, implementarea metodologiei SREP comune se aplică tuturor instituțiilor mai puțin semnificative. Acestea fiind spuse, metodologia reflectă principiul proporționalității pe baza complexității instituției și oferă ANC un anumit grad de flexibilitate, care deține un rol important în cadrul SREP în ceea ce privește examinarea procesului intern de evaluare a adecvării capitalului unei bănci, a procesului său intern de evaluare a adecvării lichidității și a testărilor la stres pentru instituțiile mai puțin semnificative.

SREP pentru instituțiile mai puțin semnificative este un proces continuu, iar metodologia sa va continua să evolueze în timp.

Metodologia SREP privind instituțiile mai puțin semnificative

În luna aprilie 2017, în urma unei consultări publice, BCE a publicat o orientare și o recomandare vizând armonizarea modului în care supraveghetorii MUS exercită opțiunile și marjele de apreciere disponibile în dreptul UE.

S-a anticipat că ANC vor aplica recomandarea de la data adoptării acesteia, 4 aprilie 2017, și vor respecta orientarea începând cu 1 ianuarie 2018. În funcția sa de monitorizare, BCE urmărește implementarea de către ANC a opțiunilor și marjelor de apreciere convenite.

În luna martie 2022, atât orientarea, cât și recomandarea au fost actualizate pentru a ține seama de modificările legislative care au fost adoptate de la publicarea lor inițială, în special prin introducerea pachetului bancar CRR II/CRD V, care conține normele revizuite privind cerințele de capital. Se așteaptă ca ANC să respecte orientarea revizuită începând cu 1 octombrie 2022, acestora recomandându-li-se să aplice recomandarea revizuită de la data adoptării acesteia, 25 martie 2022.

• Orientarea (UE) 2017/697 a Băncii Centrale Europene din 4 aprilie 2017 privind exercitarea opțiunilor și marjelor de apreciere prevăzute în dreptul Uniunii de către autoritățile naționale competente în legătură cu instituțiile mai puțin semnificative
• Orientarea (UE) 2022/508 a BCE din 25 martie 2022 de modificare a Orientării (UE) 2017/697
• Recomandarea BCE/2017/10 privind specificațiile comune pentru exercitarea anumitor opțiuni și marje de apreciere prevăzute în dreptul Uniunii de către autoritățile naționale competente în legătură cu instituțiile mai puțin semnificative
• Recomandarea BCE din 25 martie 2022 de modificare a Recomandării BCE/2017/10
• Consultare publică privind proiectele de revizuire a politicilor privind opțiunile și marjele de apreciere