Sancțiuni

Scopul sancțiunilor este de a pedepsi încălcările în curs sau anterioare comise de o entitate supravegheată și de a descuraja încălcările viitoare la nivelul întregului sistem bancar. Acestea pot fi impuse atât timp cât termenul de prescripție nu a expirat.  

Alocarea competențelor de sancționare

În cadrul Mecanismului unic de supraveghere (MUS), alocarea competențelor de sancționare între Banca Centrală Europeană (BCE) și autoritățile naționale competente (ANC) este determinată de natura presupusei încălcări, de persoana (persoanele) responsabilă(e) și de tipul de sancțiune care urmează să fie impusă.  

BCE poate impune sancțiuni pecuniare băncilor semnificative care încalcă legislația direct aplicabilă a Uniunii Europene (UE), precum Regulamentul privind cerințele de capital sau deciziile de supraveghere ale BCE, ori regulamentele BCE, precum Regulamentul BCE privind taxele de supraveghere.  

Încălcările legislației naționale de punere în aplicare a directivelor UE, precum Directiva privind cerințele de capital, comise de bănci semnificative, pot fi sancționate de ANC numai la cererea BCE. Aceasta se aplică, de asemenea, impunerii de sancțiuni nepecuniare băncilor semnificative, precum și impunerii de sancțiuni pecuniare sau nepecuniare persoanelor fizice (de exemplu, persoanelor fizice din cadrul unei bănci semnificative considerate răspunzătoare pentru încălcarea comisă de entitatea supravegheată). În urma solicitării BCE, ANC desfășoară procedurile de sancționare în conformitate cu legislația națională aplicabilă.  

ANC își mențin integral competența de a impune sancțiuni băncilor mai puțin semnificative, cu excepția încălcărilor deciziilor sau regulamentelor de supraveghere ale BCE care impun obligații față de BCE instituțiilor respective, caz în care competența de a impune sancțiuni revine BCE. 

Cadrul de sancționare al BCE

Nivelul maxim al sancțiunilor

BCE poate impune sancțiuni pecuniare de până la 10% din cifra de afaceri anuală totală aferentă exercițiului financiar precedent sau până la de două ori valoarea profiturilor obținute sau a pierderilor evitate ca urmare a încălcării, acolo unde acestea pot fi determinate.  

Sancțiuni eficace, proporționale și disuasive

BCE asigură că sancțiunile pe care le impune sunt eficace, proporționale și disuasive. La determinarea nivelului sancțiunilor, BCE ia în considerare toate circumstanțele relevante aferente cazului și evaluează gravitatea încălcării pe baza impactului său și a abaterii băncii. De asemenea, BCE ia în considerare atât circumstanțele atenuante, cât și pe cele agravante. Printre circumstanțele atenuante se numără cooperarea cu BCE (de exemplu, autoraportarea încălcării și furnizarea în timp util a tuturor informațiilor relevante), precum și punerea în aplicare a unor măsuri de remediere care să atenueze în mod eficace efectele încălcării sau care să fie adecvate pentru a preveni încălcări similare în viitor. În schimb, circumstanțele agravante pot implica reticența de a coopera cu BCE în timpul investigațiilor, furnizarea de informații contradictorii sau impunerea de sancțiuni anterioare. În plus, BCE evaluează dacă decurg mai multe încălcări din același set de fapte.  

Află mai multe despre principiile pe care le aplică BCE în Ghidul privind metoda de stabilire a unor sancțiuni administrative pecuniare.

Investigații și proceduri de sancționare

Unitatea independentă de investigare a BCE este responsabilă de investigarea presupuselor încălcări ale cerințelor prudențiale de către băncile semnificative, de desfășurarea procedurilor de sancționare și de prezentarea propunerilor de sancțiuni Consiliului de supraveghere.  

Investigații

Unitatea de investigare poate exercita prerogativele acordate BCE de Regulamentul privind MUS (de exemplu, solicitarea prezentării de documente, examinarea registrelor și evidențelor, solicitarea de explicații, interviuri și inspecții la fața locului). Unitatea de investigare poate solicita, de asemenea, informații pe plan intern și de la ANC. În plus, aceasta poate invita ANC să facă uz de prerogativele de investigare în conformitate cu legislația națională.  

Procedura de sancționare

După încheierea investigației, unitatea de investigare poate iniția procedurile de sancționare, transmițând băncii supravegheate respective o comunicare privind obiecțiunile. Banca va avea posibilitatea de a formula observații cu privire la faptele și obiecțiunile semnalate de unitatea de investigare și, de asemenea, cu privire la valoarea propusă a sancțiunii.  

Dacă, pe baza analizei inițiale a faptelor, a probelor colectate și a documentelor scrise transmise de banca vizată, unitatea de investigare consideră că ar trebui impusă o sancțiune, aceasta înaintează Consiliului de supraveghere o propunere de proiect complet de decizie.