Cuvânt înainte al președintelui BCE, Mario Draghi

Acum, după cinci ani, avantajele supravegherii bancare europene sunt evidente. Practicile de supraveghere au atins convergența, cele 19 modele naționale transformându-se într-un model unic european. Totodată, normele mai armonizate și transparența sporită au asigurat condiții de concurență mai echitabile pentru băncile din zona euro.

Supraveghetorii au acum o perspectivă mai cuprinzătoare asupra sistemului bancar. Băncile din zona euro sunt acum evaluate în raport cu un număr mare de instituții omoloage, ceea ce asigură o analiză comparativă eficace a modelelor de afaceri și a profilurilor de risc. În același timp, legăturile și efectele de contagiune transfrontaliere pot fi, la rândul lor, monitorizate cu mai multă ușurință, aspect care ne-a ajutat să înțelegem mai bine nu numai riscul la nivel de bancă, ci și riscul sistemic provenit din sectorul bancar.

Aceste avantaje au fost esențiale pentru creșterea rezilienței sectorului bancar european. Băncile și-au majorat rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază de la 11,3% la sfârșitul anului 2014 la 14,1% în 2018. Au fost înregistrate progrese în reducerea activelor reziduale, creditele neperformante diminuându-se cu aproximativ 300 de miliarde EUR în aceeași perioadă. Finanțarea și lichiditatea sunt, de asemenea, mai stabile decât înainte.

Băncile continuă să se confrunte cu o serie de dificultăți majore. Profitabilitatea a rămas scăzută în anul 2018, ceea ce afectează capacitatea băncilor de creditare a economiei. În perioada 2016-2018, băncile cu rezultate mai bune din zona euro au compensat marjele mai scăzute de dobândă prin dinamizarea activității de creditare, în timp ce băncile cu rezultate mai slabe și-au redus, în schimb, gradul de îndatorare.

Diminuarea capacității excedentare și a costurilor ridicate îmbunătățește profitabilitatea. În același scop, este necesar să se reducă în continuare stocul rămas de credite neperformante, precum și pierderile ascunse și incertitudinile asociate evaluării anumitor active financiare complexe, inclusiv, dar fără a se limita la, activele de nivel 3. Privind în perspectivă, băncile, autoritățile de supraveghere și cele de reglementare trebuie să colaboreze în continuare în vederea soluționării acestor probleme, asigurând aderarea băncilor la standarde înalte de gestionare a riscurilor.

Este la fel de important să se instituie un cadru instituțional și de reglementare consecvent pentru o integrare robustă la nivel transfrontalier. Un sector bancar mai integrat ar încuraja consolidarea transfrontalieră și ar intensifica partajarea riscurilor în sectorul privat în zona euro, creând un mediu macroeconomic mai stabil. Autoritățile de reglementare și cele de supraveghere ar trebui să depună în continuare eforturi în direcția unui cadru prudențial mai unificat, care să împiedice îngrădirea capitalului reglementat și a lichidității.

Aceste eforturi se corelează cu procesul necesar de finalizare a uniunii bancare. Supravegherea bancară europeană ar trebui susținută de un cadru de rezoluție puternic și de un sistem eficace de asigurare a depozitelor pentru a garanta că integritatea pieței bancare unice rămâne neafectată.

Interviu introductiv cu Andrea Enria, președintele Consiliului de supraveghere

Ați preluat funcția de președinte al Consiliului de supraveghere al BCE în luna ianuarie 2019. Cum veți aborda această misiune importantă?

În primul rând, Danièle Nouy, Sabine Lautenschläger și toți colegii noștri – atât cei de aici, de la BCE, cât și cei de la autoritățile naționale competente (ANC) – au reușit în mod remarcabil să creeze o instituție funcțională. Prin urmare, nu trebuie să reinventez roata. Standardele înalte de supraveghere vor trebui menținute, urmând abordarea riguroasă și exigentă definită în etapa de constituire.

Crearea unui mecanism unic de supraveghere a reprezentat un important pas înainte, dar trebuie să admitem că încă nu dispunem de o piață bancară europeană realmente integrată. Progresele în acest domeniu sunt condiționate de eliminarea barierelor legislative, misiune care nu ne aparține, desigur. Cu toate acestea, consider că trebuie să depunem toate eforturile posibile pentru a înregistra progrese în direcția realizării uniunii bancare ca unică jurisdicție, mai exact o jurisdicție unică în ceea ce privește reglementarea și supravegherea bancară. Aceasta ar constitui baza unei adevărate piețe interne pentru băncile europene.

Nu trebuie să uităm de un singur aspect, și anume de cei pentru care lucrăm: cetățenii europeni, deponenții, investitorii, debitorii și economia în ansamblu. Trebuie să ne desfășurăm activitatea în beneficiul acestora și suntem responsabili în fața lor. Tratez cu maximă seriozitate acest aspect și consider că există motive întemeiate pentru a da dovadă de cât mai multă transparență posibil. Cetățenii trebuie să poată înțelege acțiunile noastre și modul în care pot beneficia de pe urma acestora. Băncile trebuie să ne poată înțelege și anticipa politicile și acțiunile. Același lucru este valabil și pentru investitori. Trăim într-o „lume a recapitalizării interne” (bail-in world); dacă o bancă se confruntă cu dificultăți, investitorii acesteia vor trebui să suporte pierderile. Din acest motiv, investitorii trebui să înțeleagă mai bine riscurile pe care și le asumă.

Chiar la începutul mandatului dumneavoastră, a trebuit să vă ocupați de o bancă aflată în dificultate. Cum a fost prima experiență cu noul cadru european de gestionare a crizelor?

Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost angajamentul de care au dat dovadă membrii personalului nostru. Toată lumea a muncit din greu pe întreaga durată a perioadei Crăciunului și a Anului Nou. Toți știau ce era în joc și cât de mult dificultățile băncilor pot afecta viețile cetățenilor. Acesta este aspectul care contează într-o situație de criză. Toate procesele s-au desfășurat fără sincope și toate autoritățile implicate au colaborat bine.

Acestea fiind spuse, mai sunt încă necesare îmbunătățiri. Atunci când noi, supraveghetorii, tratăm o situație de criză, trebuie să acționăm în limitele stabilite de reglementările existente. Iar acestea diferă încă de la o țară la alta. Directiva privind redresarea și rezoluția bancară (Bank Recovery and Resolution Directive – BRRD), de exemplu, nu a fost transpusă în mod uniform în legislația națională. În mod similar, fiecare țară dispune de propria legislație privind insolvența. Aceasta înseamnă că instrumentele pe care le putem utiliza într-o situație de criză nu sunt aceleași în toate țările. Și nu putem avea întotdeauna certitudinea că se poate asigura o ieșire fără probleme de pe piață în toate cazurile. Aceasta reprezintă o problemă, nu în ultimul rând pentru băncile transfrontaliere. Absența unor măsuri privind lichiditatea în situațiile de rezoluție constituie un alt aspect care a fost evidențiat recent. Prin urmare, mai sunt încă necesare eforturi în vederea pregătirii pentru crizele viitoare.

Privind în perspectivă, următoarea schimbare majoră care se profilează este retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană. Care este opinia dumneavoastră în această privință?

Pentru mine, Brexit reprezintă un eveniment foarte trist – nu în ultimul rând pentru că mi-am făcut studiile în Regatul Unit, iar apoi am locuit la Londra timp de 12 ani. Din perspectiva acestei experiențe, pot afirma și că imaginea Uniunii Europene nu este întotdeauna redată cu acuratețe în Regatul Unit. Mulți cetățeni par să supraestimeze costurile – și să subestimeze avantajele – unei Europe unite.

În ceea ce privește sectorul bancar, Brexit va aduce o mulțime de schimbări. Un număr destul de mare de bănci se vor muta în zona euro, ceea ce va transforma peisajul bancar. Aceasta ridică semne de întrebare cu privire la numeroase aspecte: reglementarea și supravegherea sucursalelor sau a firmelor de investiții din țări terțe reprezintă numai unul dintre ele. Băncile, autoritățile de reglementare și cele de supraveghere au avut multe de pregătit în vederea Brexit, iar noi va trebui să depunem multe eforturi și după Brexit. Cu toate acestea, sunt încrezător că ne vom ridica la înălțimea provocării, inclusiv datorită cooperării eficace cu autoritățile de supraveghere din Regatul Unit.

Cu ce alte dificultăți se confruntă băncile?

În mod cert, băncile nu duc lipsă de dificultăți. Este necesar ca acestea să își asaneze în continuare bilanțurile, să își regândească modelele de afaceri, să își îmbunătățească guvernanța și să asigure identificarea posibilităților de rezoluție. Acestea sunt doar dificultățile trecutului și ale prezentului.

Privind în perspectivă, băncile ar trebui, de asemenea, să monitorizeze cu atenție ceea ce se întâmplă pe piețe. Lichiditatea s-a menținut abundentă și ieftină o perioadă destul de îndelungată deja. Alături de profiturile scăzute, aceasta a încurajat băncile să își asume riscuri mai mari. Băncile ar trebui să fie însă atente; evaluările ridicate ale activelor și primele scăzute de risc nu ar trebui considerate ca fiind sigure. La un moment dat, lucrurile se pot schimba, iar o astfel de schimbare se poate produce intempestiv. Primele de risc și cele de maturitate s-ar putea majora brusc, ceea ce ar dăuna băncilor în multe privințe, putând afecta profiturile, lichiditatea și capitalul acestora. Este probabil ca riscul de piață și cel de finanțare să devină mai semnificative în perioada următoare. În calitate de autoritate de supraveghere, tratăm aceste riscuri cu deosebită seriozitate, iar băncile ar trebui să procedeze la fel.

Ați menționat că guvernanța reprezintă unul dintre aspectele la care băncile trebuie să mai lucreze. Care este relevanța acesteia?

Băncile dețin acum mai mult capital, de o calitate superioară, precum și un volum mai mare de lichiditate și au revenit la surse de finanțare mai stabile. Toate acestea au însă puțină valoare în cazul în care banca are de suferit din cauza unei guvernanțe necorespunzătoare, a unei conduceri obtuze și a unei culturi problematice. Există două aspecte pe care bancherii trebuie să le aibă în vedere. Profiturile pe termen scurt nu ar trebui să reprezinte motorul operațiunilor bancare; menținerea funcționării băncilor pe termen lung este ceea ce contează. Sustenabilitatea este esențială. Pe lângă faptul că sunt inacceptabile din perspectivă societală, profiturile pe termen scurt generate prin cauzarea unor prejudicii pe termen lung clienților, acționarilor și contribuabililor nu sunt în interesul băncilor în sine. Seria recentă de scandaluri și cazuri de spălare de bani reprezintă un exemplu în acest sens.

Faptul că băncile traversează o perioadă dificilă a devenit general acceptat. Ce se poate învăța de la acele bănci care prosperă încă?

În zona euro, există, într-adevăr, mai multe bănci care înregistrează rezultate mai bune decât omoloagele lor. Ce au în comun aceste bănci? La prima vedere, mai nimic: toate sunt foarte diferite unele de altele. Se pare că nu există o strategie „de aur” pentru a deveni profitabil. Dar a avea o strategie reprezintă un aspect esențial. Singurul lucru care unește aceste bănci de succes este faptul că excelează la capitolul „conducere strategică”. Sunt capabile să formuleze o strategie și să o ducă la bun sfârșit. Nu numai acțiunile lor prezintă importanță, ci și modul în care acționează. Aceasta este lecția pe care o oferă.

Trebuie să recunoaștem, de asemenea, că există încă o problemă structurală pe piețele bancare europene: multe bănci au fost salvate cu sprijin financiar public, dar nu la fel de multe au ieșit, de fapt, de pe piață. Ca urmare, Europa pare să aibă încă un sector bancar supradimensionat, ceea ce se reflectă în profitabilitate. În alte sectoare, consolidarea a deținut un rol fundamental în eliminarea capacității excedentare acumulate în perioada pre-criză.

Referitor la modificările apărute la nivelul structurii pieței, cum considerați digitalizarea? O dificultate, o oportunitate sau ambele opțiuni?

Schimbările tehnologice implică întotdeauna un proces complex și dificil de prevăzut. Dar văd unele oportunități. Digitalizarea poate ajuta băncile să devină mai eficiente și să deblocheze noi surse de venituri; aceasta face procesele mai simple și mai rapide și permite băncilor să ofere clienților servicii mai bune și produse noi. Dacă băncile reușesc să valorifice aceste oportunități, vor avea de câștigat. Dar, dacă nu acționează, o vor face alții în locul lor: fie firme FinTech nou-înființate, de mici dimensiuni și agile, fie giganți tehnologici deja consacrați. Aceasta este dificultatea cu care se confruntă băncile.

Desigur, nu autorităților de reglementare și celor de supraveghere le revine sarcina de a proteja băncile existente de concurenții mai eficienți. Acestea fiind spuse, încă trebuie să facem față unor riscuri noi, riscul cibernetic fiind exemplul cel mai evident. Trebuie să monitorizăm cu atenție aceste riscuri noi și să evaluăm dacă acestea ne impun adaptarea normelor. Totodată, digitalizarea poate ajuta autoritățile de reglementare și pe cele de supraveghere să devină mai eficiente și să reducă costurile de conformitate, în special pentru firmele mai mici și mai simple. Cu alte cuvinte, există oportunități și pentru noi.

Adaptarea normelor a fost tema principală încă din perioada crizei. Ce credeți despre reforma în materie de reglementare: s-a mers prea departe, după cum pretind unii, sau nu suficient de departe?

Reforma a fost necesară. Criza evidențiase numeroase lacune ale cadrului de reglementare, pe care a trebuit să le eliminăm. Consider că pachetul elaborat la nivelul G20 este unul echilibrat: acesta a sporit semnificativ siguranța și soliditatea băncilor, prin cerințe calibrate și introduse treptat pentru a evita efectele nedorite asupra creditării și creșterii reale. Unele jurisdicții au mers dincolo de cerințele stabilite de standardele internaționale în unele domenii și reconsideră, în prezent, aceste opțiuni. În general, consider că ar trebui să rezistăm presiunilor de a reduce cerințele în perioadele favorabile. După cum am menționat anterior, băncile trebuie să reziste impulsului de a gândi pe termen scurt și același lucru ar trebui să se aplice și autorităților de reglementare. Trebuie să ne gândim la stabilitatea pe termen lung a sistemului și să evităm abordările prociclice în elaborarea normelor.

Acestea fiind spuse, cadrul de reglementare revizuit este, într-adevăr, relativ complex. Așadar, trebuie să îi monitorizăm efectele și să îl ajustăm, dacă este necesar. Prioritatea trebuie să fie însă, în prezent, finalizarea implementării consecvente a reformelor în întreaga lume.

În Europa, pachetul bancar este aproape de finalizare și va contura peisajul reglementării în anii următori. Sunteți mulțumit de rezultat?

Pachetul bancar constituie un act legislativ foarte important, nu în ultimul rând pentru că implementează standardele de la Basel în dreptul european. Deși evaluarea generală este pozitivă, există unele domenii în care legislația propusă deviază de la standardele internaționale. Este cazul unor detalii tehnice ale indicatorului efectului de levier, ale indicatorului de finanțare stabilă netă și ale noilor norme privind portofoliile de tranzacționare ale băncilor. Prin urmare, condițiile de concurență la nivel mondial nu vor fi la fel de echitabile cum ar fi putut fi.

În ceea ce privește Uniunea Europeană, opinia mea este că pachetul bancar ar fi putut fi mai ambițios în urmărirea obiectivului unui sector bancar cu adevărat integrat, cel puțin în cadrul uniunii bancare. Dacă aspirăm la o jurisdicție unică pentru activitatea bancară, trebuie să depășim instinctul îngrădirii. Grupurile bancare trebuie să își poată aloca liber capitalul reglementat și lichiditatea în zona euro. Din păcate, pachetul bancar promovează în continuare un domeniu de aplicare limitat la nivel național în ceea ce privește derogările de la cerințele de capital și de lichiditate în cadrul grupurilor bancare. Sper că legiuitorii își vor reconsidera abordarea în viitorul apropiat, pe măsură ce sunt adoptate noi măsuri în vederea finalizării uniunii bancare.

Ce mai trebuie întreprins în direcția unui sector bancar cu adevărat european?

Este evident că, în absența unui dispozitiv de siguranță european autentic, autoritățile naționale vor fi la fel de reticente în a permite gestionarea integrată a capitalului și lichidității în cadrul grupurilor transfrontaliere care funcționează în uniunea bancară. Au fost înregistrate unele progrese în crearea unui mecanism de sprijin al Fondului unic de rezoluție, însă dezbaterile politice privind înființarea unui al treilea pilon al uniunii bancare, respectiv sistemul european de asigurare a depozitelor, rămâne grevat de dificultăți. Consider că polarizarea între „tabăra în favoarea reducerii riscurilor”, care argumentează că riscurile ar trebui diminuate înainte de constituirea unor garanții comune, și „tabăra în favoarea partajării riscurilor”, care consideră că a sosit momentul prielnic pentru asigurarea integrată a depozitelor, poate induce în eroare. Cele două obiective sunt interconectate. Prin urmare, Uniunea Europeană ar trebui să își manifeste priceperea prin elaborarea unei foi de parcurs clare. Această foaie de parcurs ar trebui să admită conexiunile strânse între elementele restante ale reformei. Aceasta ne-ar permite să înregistrăm progrese cu privire la toate aceste elemente interdependente.

1 Implementarea modelului de supraveghere al MUS

1.1 Instituțiile de credit: riscuri principale și rezultate generale

Riscurile principale din sectorul bancar

Supravegherea bancară a BCE, în strânsă colaborare cu autoritățile naționale de supraveghere, a efectuat exercițiul anual de identificare și evaluare a riscurilor și a actualizat Harta riscurilor la nivelul MUS, care prezintă riscurile principale la adresa băncilor din zona euro pe un orizont de doi-trei ani, în consecință. În perioada analizată, expansiunea generalizată a activității economice în zona euro a sprijinit profitabilitatea și bilanțurile băncilor. Aceasta a contribuit la ameliorarea rezilienței sectorului bancar din zona euro și la reducerea unora dintre riscurile asociate, în special a celor legate de creditele neperformante reziduale și de mediul caracterizat de rate scăzute ale dobânzilor. Cu toate acestea, nivelul agregat actual al creditelor neperformante în zona euro rămâne mult prea ridicat după standardele internaționale.

Totodată, incertitudinile geopolitice și riscul de reevaluare pe piețele financiare s-au intensificat din 2017. Mai mult, gradul tot mai crescut de digitalizare exacerbează riscurile asociate sistemelor informatice (adesea depășite) ale băncilor și securității cibernetice a acestora (Graficul 1).

În perioada de raportare, s-au amplificat incertitudinile geopolitice privind, printre altele, situația politică în unele țări din zona euro, intensificarea politicilor comerciale protecționiste și evoluțiile nefavorabile din unele economii de piață emergente, toate acestea putând avea repercusiuni negative asupra piețelor financiare și a perspectivelor economice pentru zona euro. Cu privire la Brexit, rămâne incert dacă va exista un acord de retragere la data la care Regatul Unit va părăsi Uniunea Europeană și, implicit, dacă se va aplica o perioadă de tranziție, ceea ce înseamnă că băncile și autoritățile de supraveghere trebuie să fie pregătite pentru toate scenariile posibile.

În pofida unei îmbunătățiri semnificative a calității activelor în ultimii ani, nivelurile ridicate ale creditelor neperformante reprezintă în continuare o preocupare pentru numeroase bănci din zona euro. Datorită implementării în continuare a unor strategii de reducere a creditelor neperformante, băncile respective au înregistrat deja progrese considerabile în reducerea volumului de credite neperformante reziduale, rata creditelor neperformante a instituțiilor semnificative scăzând de la 8% în 2014 la 4,2% în trimestrul III 2018. Cu toate acestea, nivelul agregat actual al creditelor neperformante se menține ridicat și sunt necesare eforturi suplimentare pentru a asigura soluționarea corespunzătoare a problemei creditelor neperformante în zona euro.

În plus, interesul continuu al băncilor pentru obținerea de randamente ar putea crește potențialul unei acumulări de credite neperformante în viitor. Băncile din zona euro au raportat o relaxare a standardelor de creditare pe parcursul anului 2018, deși această evoluție a cunoscut o încetinire în trimestrul IV 2018.^[1] De asemenea, acestea par să se îndrepte către sectoare mai riscante și să accepte niveluri de protecție mai scăzute. Emisiunea de credite cu efect de levier în zona euro a atins noi niveluri maxime în anul 2017, împrumuturile cu clauze restrictive limitate (covenant-lite loans) deținând o pondere record în volumul emisiunilor.

Criminalitatea cibernetică și perturbările sistemelor informatice creează dificultăți tot mai mari pentru bănci, pe fondul tendinței de digitalizare. Băncile sunt tot mai presate să investească și să își modernizeze infrastructura informatică de bază pentru a spori eficiența și a optimiza calitatea experienței clienților, precum și pentru a putea concura cu firmele FinTech/BigTech. Mai mult, acestea se confruntă cu un număr tot mai mare de amenințări cibernetice.

Interesul pentru obținerea de randamente manifestat la nivel mondial, volumul mare de lichiditate și primele scăzute de risc au amplificat riscul unei bruște reevaluări pe piețele financiare, acesta fiind exacerbat și de nivelul ridicat al incertitudinilor geopolitice. În medie, sustenabilitatea datoriei sectorului public s-a îmbunătățit în zona euro, sprijinită de dinamica ciclică pozitivă. Cu toate acestea, mai multe țări încă se confruntă cu dezechilibre semnificative la nivelul stocurilor, fiind astfel vulnerabile la o potențială reevaluare a riscului suveran.

Evoluțiile economice pozitive înregistrate în perioada de raportare au susținut nivelurile profitabilității băncilor, deși acestea se mențin reduse. Perioada îndelungată cu rate scăzute ale dobânzilor, deși a sprijinit economia, a exercitat presiuni asupra marjelor de dobândă ale băncilor. În termeni agregați, instituțiile semnificative prognozează o dinamizare a veniturilor nete din dobânzi în anii 2019 și 2020. Totuși, multe dintre acestea anticipează că, în anii viitori, profiturile lor vor rămâne scăzute din perspectiva rentabilității financiare.

Rezultatele exercițiului de testare la stres la nivelul UE din 2018, coordonat de Autoritatea bancară europeană (ABE), arată că cele 33 cele mai mari bănci supravegheate direct de BCE și-au sporit în continuare reziliența în ultimii doi ani. Datorită eforturilor lor privind soluționarea problemei activelor reziduale și acumularea constantă de capital, acestea au intrat în exercițiul de testare la stres cu o bază medie de capital mult mai puternică, rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază (Common Equity Tier 1 – CET1) situându-se la 13,7%, în creștere de la nivelul de 12,2% consemnat înainte de testarea la stres din 2016.

Pentru cele 33 cele mai mari bănci aflate sub supravegherea directă a BCE, scenariul advers a condus la o reducere agregată a CET1 cu 3,8 puncte procentuale în regim de aplicare deplină^[2], nivel cu 0,5 puncte procentuale superior celui consemnat în exercițiul de testare la stres din 2016. Aceasta include impactul de 0,3 puncte procentuale rezultat din aplicarea pentru prima dată a IFRS 9, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2018. De asemenea, aceasta reflectă utilizarea unui scenariu macroeconomic mai sever și a unei metodologii mai sensibile la riscuri decât cea din 2016. Toți acești factori anulează efectele pozitive ale ameliorării calității activelor ca urmare a reducerii cu succes a creditelor neperformante.

În pofida scăderii mai pronunțate a fondurilor proprii, rata agregată a fondurilor proprii ulterioară expunerii la tensiuni a fost superioară celei consemnate în scenariul advers din 2016, situându-se la 9,9%, comparativ cu 8,8%. Aceasta confirmă îmbunătățirea rezilienței băncilor participante la șocuri macroeconomice. Cu toate acestea, exercițiul a evidențiat și vulnerabilități ale unor bănci individuale, pentru care autoritățile de supraveghere vor adopta măsurile necesare în anul 2019.

În afară de cele 33 de bănci incluse în eșantionul ABE, BCE a efectuat propria testare la stres asupra altor 54 de bănci pe care le supraveghează direct și care nu au fost incluse în eșantionul ABE. Rezultatele testării la stres arată că aceste 54 de bănci și-au îmbunătățit, la rândul lor, capitalizarea, mărindu-și capacitatea de a absorbi șocurile financiare. Datorită acumulării continue de capital din ultimii ani, băncile respective au intrat în testarea la stres cu o rată medie a fondurilor proprii de nivel 1 de bază de 16,9%, în creștere de la 14,7% în 2016. La încheierea testării, rata finală medie a fondurilor proprii de nivel 1 de bază a acestora era mai ridicată, situându-se la 11,8%, față de 8,5% în anul 2016.^[3]

Prioritățile în materie de supraveghere ale MUS

Prioritățile în materie de supraveghere ale MUS, care stabilesc domeniile pe care se va axa procesul de supraveghere într-un anumit an, sunt discutate și aprobate de Consiliul de supraveghere al BCE. Acestea au la bază o evaluare a principalelor riscuri cu care se confruntă băncile supravegheate, ținând cont de cele mai recente evoluții din mediul economic, de reglementare și de supraveghere. Prioritățile, care sunt revizuite anual, reprezintă un instrument esențial de coordonare a măsurilor de supraveghere la nivelul băncilor într-un mod corespunzător armonizat, proporțional și eficient, contribuind astfel la asigurarea unor condiții de concurență echitabile și la exercitarea unui impact mai puternic în materie de supraveghere (Figura 1).

Rezultate generale înregistrate de băncile semnificative în anul 2018

Profitabilitatea băncilor din zona euro s-a menținut relativ stabilă în 2018, după îmbunătățirea din anul 2017. Rentabilitatea financiară anualizată a instituțiilor semnificative a înregistrat numai o ușoară variație, situându-se, în medie, la 6,9%, față de 7,0% în 2017 și 5,4% în 2016. Totuși, acest nivel, în general, stabil al profitabilității maschează diferențe considerabile între bănci. În plus, multe bănci cotate la bursă încă tranzacționează la raporturi preț/valoare contabilă subunitare, ceea ce indică necesitatea unor noi îmbunătățiri pentru a veni în întâmpinarea așteptărilor investitorilor.

În anul 2018, doi factori principali au afectat profiturile agregate ale băncilor. După ce au înregistrat o creștere în 2017, profiturile din exploatare înainte de depreciere au scăzut considerabil, cu 7,1% în primele nouă luni ale anului 2018. Această diminuare a fost, în mare parte, anulată de reducerea accentuată a deprecierilor (−31,8% față de anul 2017).

Contracția profiturilor din exploatare înainte de depreciere a fost generată, în principal, de veniturile nete din tranzacționare mai scăzute (−50%)^[5], comparativ cu primele trei trimestre ale anului 2017. În schimb, veniturile nete din taxe și comisioane au continuat să se îmbunătățească, fiind cu 1,4% mai mari decât valoarea înregistrată în primele trei trimestre ale anului 2017, în timp ce, în aceeași perioadă, veniturile nete din dobânzi s-au menținut, în linii mari, stabile (−0,1%).

Evoluția stabilă a veniturilor nete din dobânzi maschează două tendințe de bază, întrucât creșterea volumului de împrumuturi a fost anulată de marjele mai scăzute de dobândă. Volumul împrumuturilor s-a majorat cu 2,8% între trimestrul III 2017 și trimestrul III 2018, segmentul instituțiilor financiare (împrumuturi acordate instituțiilor de credit: +3,7%, împrumuturi acordate altor societăți financiare: +12,1%) și cel al instituțiilor nefinanciare (+3,3%) înregistrând creșterea cea mai dinamică. În primele trei trimestre ale anului 2018, veniturile nete din dobânzi au cunoscut o îmbunătățire în cazul a aproximativ jumătate dintre instituțiile semnificative și s-au redus pentru cealaltă jumătate.

Cheltuielile de exploatare s-au majorat cu 2,0% în primele trei trimestre ale anului 2018, comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent, în pofida măsurilor de restructurare adoptate recent de mai multe bănci din zona euro.

1.2 Activitatea privind creditele neperformante

1.2.1 Situația la nivelul Europei

Volumul creditelor neperformante din bilanțurile instituțiilor semnificative a fost de 628 de miliarde EUR în trimestrul III 2018, în scădere de la 1 000 de miliarde EUR la începutul anului 2015. Între trimestrul III 2017 și trimestrul III 2018, acesta s-a diminuat cu 131 de miliarde EUR, iar rata brută a creditelor neperformante s-a redus cu 1 punct procentual, la 4,2%. Scăderea creditelor neperformante s-a accelerat în ultimii doi ani și a fost deosebit de rapidă în țările cu rate ridicate ale creditelor neperformante.

Cu toate acestea, nivelul agregat al creditelor neperformante în sectorul bancar european rămâne ridicat în raport cu standardele internaționale, iar asanarea bilanțurilor va dura mai mult timp.

Activitatea privind creditele neperformante s-a numărat printre cele mai importante priorități în domeniul supravegherii ale Supravegherii bancare a BCE în 2018 și va continua să reprezinte un domeniu de interes și în anul 2019, pe baza realizărilor obținute până în prezent în urma colaborării cu instituțiile afectate în vederea definirii, într-un cadru armonizat, a așteptărilor în materie de supraveghere specifice fiecărei bănci. Scopul este acela de a înregistra în continuare progrese în reducerea riscurilor reziduale, precum și de a asigura o acoperire consecventă atât a stocului existent de credite neperformante, cât și a creditelor neperformante noi pe termen mediu.

Cu privire la statisticile privind creditele neperformante, BCE publică trimestrial statisticile privind supravegherea bancară^[6], inclusiv datele privind calitatea activelor pentru instituțiile semnificative. Tabelul 1 prezintă scăderea consemnată de nivelurile creditelor neperformante între anii 2017 și 2018.

La nivelul zonei euro, ratele creditelor neperformante continuă să difere semnificativ de la o țară la alta, după cum se arată în Tabelul 2. Instituțiile semnificative din Grecia, Cipru și Portugalia dețin cele mai ridicate rate ale creditelor neperformante (mediile ponderate la nivel de țară situându-se la 43,4%, 20,7% și, respectiv, 14,5% în trimestrul III 2018). Analizând tendința, rata creditelor neperformante a scăzut semnificativ în termeni anuali în cazul instituțiilor semnificative din Cipru (−13,3 puncte procentuale), Slovenia (−5,3 puncte procentuale), Irlanda (−3,7 puncte procentuale), Portugalia (−3,6 puncte procentuale), Grecia (−3,2 puncte procentuale) și Italia (−2,5 puncte procentuale). În trimestrul III 2018, stocul de credite neperformante a deținut cea mai mare pondere în cazul instituțiilor semnificative din Italia (153 de miliarde EUR), urmate de cele din Franța (130 de miliarde EUR), Spania (95 de miliarde EUR) și Grecia (90 de miliarde EUR).

1.2.2 Rolul Supravegherii bancare a BCE în cadrul strategiei cuprinzătoare de soluționare a problemelor legate de creditele neperformante în UE

Contracararea riscurilor asociate stocurilor ridicate de credite neperformante prezintă relevanță pentru economie în ansamblu, întrucât aceste credite afectează profitabilitatea băncilor și absorb resurse prețioase, limitând capacitatea băncilor de a acorda noi împrumuturi. Problemele din sectorul bancar se pot propaga rapid la nivelul altor segmente ale economiei, în detrimentul perspectivelor privind crearea de locuri de muncă și creșterea economică. BCE recomandă, astfel, băncilor să depună mai multe eforturi în vederea soluționării problemei stocurilor de credite neperformante, în concordanță cu mandatul său de a garanta siguranța și soliditatea sistemului bancar european.

Supravegherea bancară a BCE a elaborat un cadru de supraveghere pentru creditele neperformante. Acesta include trei elemente strategice, care fie abordează în mod direct problema creditelor neperformante reziduale, fie vizează prevenirea acumulării de noi credite neperformante în viitor:

• liniile directoare privind creditele neperformante, adresate tuturor instituțiilor semnificative, în care sunt evidențiate așteptările calitative în materie de supraveghere în legătură cu gestionarea și reducerea volumului de credite neperformante;
• un cadru de soluționare a problemei stocurilor de credite neperformante ca parte a dialogului în materie de supraveghere, inclusiv: (i) o evaluare a strategiilor proprii ale băncilor de reducere a creditelor neperformante și (ii) așteptări în materie de supraveghere specifice băncilor în vederea asigurării unei provizionări corespunzătoare a creditelor neperformante reziduale;
• anexa la liniile directoare privind creditele neperformante, care prezintă așteptările cantitative în materie de supraveghere, având drept scop încurajarea aplicării unor practici oportune de provizionare pentru noile credite neperformante.

Cadrul a fost elaborat de un grup operativ specializat, care a inclus reprezentanți ai ANC și BCE. ABE a fost, de asemenea, reprezentată în cadrul grupului în calitate de observator. Un grup la nivel înalt privind creditele neperformante, prezidat de Sharon Donnery (viceguvernatoarea Banc Ceannais na hÉireann/Central Bank of Ireland), a coordonat activitatea grupului operativ. În perioada 2015-2018, grupul la nivel înalt s−a reunit de 16 ori pentru a discuta propuneri privind elaborarea și implementarea unui cadru de supraveghere pentru creditele neperformante. Președinta a prezentat raportări Consiliului de supraveghere de 14 ori și Consiliului guvernatorilor de 5 ori. Întrucât și-a îndeplinit mandatul, grupul operativ a fost desființat la sfârșitul anului 2018, iar aplicarea cadrului de supraveghere pentru creditele neperformante a fost transferată cu succes funcțiilor de bază din cadrul Supravegherii bancare a BCE.

Cu toate acestea, soluționarea problemei creditelor neperformante depășește sfera măsurilor de supraveghere. Autoritățile naționale și instituțiile europene trebuie să își unească forțele pentru a rezolva această problemă. Aceasta a reprezentat, de asemenea, una dintre principalele constatări ale inventarului practicilor naționale referitoare la creditele neperformante realizat de BCE, cea mai recentă versiune a acestuia fiind publicată în iunie 2017. Mai mult, această problemă a fost recunoscută de Consiliul Afaceri Economice și Financiare în luna iulie 2017, când miniștrii finanțelor au convenit asupra unui plan de acțiune pentru soluționarea problemei creditelor neperformante în Europa. Planul stabilește necesitatea adoptării de măsuri în trei domenii: supraveghere bancară, reforme ale cadrelor de insolvență și de recuperare a datoriilor și dezvoltarea piețelor secundare. În luna noiembrie 2018, Comisia a publicat cel de-al treilea raport privind progresele înregistrate referitor la planul de acțiune, care a arătat că au fost înregistrat progrese semnificative în implementarea sa. Supravegherea bancară a BCE a contribuit activ la numeroase inițiative privind creditele neperformante în cele trei domenii menționate anterior, inclusiv cele evidențiate în planul de acțiune, în strânsă colaborare cu părțile interesate responsabile de inițiative.

În acest context, Supravegherea bancară a BCE a colaborat, în strânsă coordonare, cu instituțiile europene relevante, precum Comisia Europeană, cu privire la necesitatea de a asigura caracterul complementar al (i) propunerii de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește acoperirea minimă a pierderilor pentru expunerile neperformante, precum și al (ii) anexei la liniile directoare ale BCE privind creditele neperformante, adresate băncilor.

Totodată, Supravegherea bancară a BCE a sprijinit ABE în elaborarea unui ghid general privind gestionarea expunerilor neperformante și restructurate și a unui ghid privind raportarea expunerilor neperformante și restructurate. Aceste ghiduri trebuie aplicate de toate instituțiile de credit din UE. Cu privire la instituțiile mai puțin semnificative, acestea trebuie să aplice ghidurile într-un mod proporțional, conform prevederilor ghidurilor. În plus, BCE, în strânsă colaborare cu ABE și Comitetul unic de rezoluție (Single Resolution Board – SRB), a asistat serviciile Comisiei Europene în pregătirea unui proiect tehnic privind constituirea societăților naționale de administrare a investițiilor, care a fost publicat în luna martie 2018.

Nu în ultimul rând, Supravegherea bancară a BCE a continuat să lucreze, alături de ABE, la optimizarea standardelor de subscriere pentru creditele noi. De asemenea, a participat la grupul de lucru al CERS care a elaborat raportul privind abordările macroprudențiale referitoare la creditele neperformante, document axat pe rolul pe care îl poate deține politica macroprudențială în prevenirea creșterilor volumului de credite neperformante la nivel de sistem.

1.2.3 Elemente-cheie ale abordării în materie de supraveghere referitoare la creditele neperformante a Supravegherii bancare a BCE

Strategiile băncilor de reducere a creditelor neperformante – progrese și evaluare

În luna martie 2017, BCE a publicat liniile sale directoare privind creditele neperformante, adresate băncilor. Ca urmare a acestora, instituțiilor semnificative cu niveluri mai ridicate de credite neperformante și active executate silit li s-a solicitat să prezinte Supravegherii bancare a BCE strategiile lor de reducere a creditelor neperformante și a activelor executate silit. În acest sens, liniile directoare privind creditele neperformante stau la baza dialogului permanent în materie de supraveghere cu băncile individuale. Băncile însele sunt responsabile de implementarea unor strategii adecvate privind creditele neperformante și de gestionarea propriilor portofolii de credite neperformante utilizând o serie de opțiuni strategice, precum rezoluția și serviciul creditelor neperformante, vânzările de portofolii etc.

Aceste strategii ar trebui să conțină ținte pentru reducerea creditelor neperformante la nivel de portofoliu pe un orizont de trei ani. Aceste ținte sunt stabilite chiar de bănci și sunt prezentate ECS. Capitolul 2 din liniile directoare privind creditele neperformante evidențiază cele mai bune practici pentru formularea strategiilor de reducere a creditelor neperformante și furnizează o listă de instrumente pentru implementarea lor, inclusiv restructurarea, reducerile portofoliilor active, modificarea tipului de expunere și opțiunile juridice. De asemenea, acesta subliniază faptul că băncile ar trebui să se asigure că strategiile lor privind creditele neperformante includ „nu numai o opțiune strategică unică, ci, mai degrabă, combinații de strategii/opțiuni pentru a-și atinge în mod optim obiectivele pe termen scurt, mediu și lung”. Combinația ideală de astfel de instrumente depinde de caracteristicile portofoliului fiecărei bănci și de piața și cadrul juridic în care funcționează. Este important de menționat că structura de conducere a fiecărei bănci ar trebui să recurgă la propria apreciere în alegerea combinației de instrumente pe baza unei evaluări aprofundate. BCE nu a exprimat nicio preferință cu privire la utilizarea unui instrument de reducere a creditelor neperformante sau a altuia.

Rolul echipelor comune de supraveghere (ECS) este acela de a controla, a testa și a monitoriza progresele băncilor în raport cu țintele lor de reducere a creditelor neperformante. Acest rol este în totalitate încorporat în activitatea lor normală de supraveghere și face parte integrantă din SREP. Evaluarea strategiilor realizată de ECS se axează pe trei elemente generale: (i) nivelul de ambiție; (ii) credibilitatea strategiei și (iii) aspecte care țin de guvernanță. Evaluările se bazează pe examinări foarte granulare ale portofoliilor băncilor de expuneri neperformante brute și active executate silit, care pot fi acoperite de termenul „active neperformante”.

Băncilor cu niveluri mai ridicate de credite neperformante li se solicită să raporteze trimestrial ECS date specifice referitoare la creditele neperformante, cu detalierea factorilor determinanți care stau la baza reducerii creditelor neperformante. ECS utilizează aceste raportări trimestriale pentru a monitoriza progresele băncilor și a le măsura în funcție de țintele de reducere din strategiile lor, atât la nivel global, cât și la nivel de portofoliu. În plus, acestea monitorizează progresele băncilor în raport cu țintele, atât prin includerea, cât și prin excluderea provizioanelor, pentru a asigura că analiza urmează o abordare holistică. Ca parte a interacțiunii lor periodice cu ECS, se așteaptă ca băncile să pregătească și să prezinte de două ori pe an un raport de implementare.

Obiectivul acestuia este de a determina dacă rezultatele băncilor sunt în concordanță cu strategiile lor privind creditele neperformante, atât din perspectivă cantitativă, cât și din perspectivă calitativă. Progresele cantitative pot fi măsurate pe baza datelor trimestriale privind creditele neperformante și defalcate în vederea identificării factorilor determinanți specifici ai reducerii creditelor neperformante, precum rambursările în numerar, vânzările, scoaterea în afara bilanțului etc. În consecință, o bancă ar trebui să se axeze nu numai pe analizarea reducerilor creditelor neperformante la nivel general, ci și pe identificarea factorilor determinanți de la nivel de portofoliu și a motivelor aflate la baza performanțelor deosebite sau a celor insuficiente asociate. Raționamentul este acela că există o legătură puternică între istoricul unei bănci și capacitatea sa viitoare de reducere a creditelor neperformante.

Pentru a documenta aceste aspecte cantitative, se recomandă ca băncile să efectueze o analiză și o revizuire țintită a categoriilor sau portofoliilor de active problematice specifice, inclusiv a impactului acestora asupra capitalului la nivel de portofoliu. Acestea ar trebui să se asigure că strategiile lor privind creditele neperformante sunt permanent actualizate, luând în considerare toate aceste contribuții și analize pentru a garanta că sunt credibile, corespund scopului avut în vedere și pot fi puse în practică.

Aspectele calitative ale progreselor unei bănci sunt, de asemenea, foarte importante. Prin urmare, strategia băncii privind creditele neperformante ar trebui să includă, de asemenea, un plan operațional bine-definit care să servească drept bază pentru momentele de referință, acțiunile și obiectivele de natură calitativă ale strategiei. La revizuirea progreselor sale calitative, banca ar trebui să identifice în mod proactiv orice obstacole potențiale în calea implementării cu succes a strategiei. În acest sens, sunt necesare măsuri diferite pentru diverșii factori determinanți ai reducerii creditelor neperformante. Tratamentul creditelor neperformante are nevoie, de exemplu, de un cadru operațional solid, de resurse adecvate și de un cadru de restructurare cuprinzător, în timp ce pentru vânzarea portofoliilor de credite neperformante sunt necesare date de bună calitate, o infrastructură IT sofisticată, o conducere experimentată și consultanți financiari eligibili. La nivel individual, ECS analizează aspectele calitative ale strategiilor băncilor și le oferă acestora feedback cu privire la toate deficiențele identificate.

Liniile directoare privind creditele neperformante pun un accent deosebit pe importanța unităților specializate în rezoluția creditelor neperformante, a unor politici și proceduri clare, precum și a unui ansamblu bine-definit de produse de restructurare. De asemenea, acestea subliniază necesitatea implicării puternice și a participării organelor de conducere cu privire la soluționarea problemei creditelor neperformante. Prin urmare, băncile trebuie să își revizuiască structurile de guvernanță internă și mecanismele operaționale din perspectiva gestionării creditelor neperformante – organele de conducere ar trebui, de exemplu, să își asume această problemă în totalitate.

Acordarea unei atenții sporite tratamentului, rezoluției și restructurării creditelor neperformante poate contribui la încurajarea unor practici mai prudente privind riscul de credit, care ar putea, în timp, ajuta băncile să aplice activităților lor de creditare standarde și cadre de guvernanță mai adecvate riscurilor.

În ultimii ani, băncile au înregistrat, în general, progrese semnificative în ceea ce privește strategiile lor privind creditele neperformante, după cum arată reducerile semnificative ale stocurilor de credite neperformante în multe țări europene și la nivelul multor bănci. Cu toate acestea, stocurile de credite neperformante se mențin la un nivel ridicat. Din acest motiv, ECS continuă să interacționeze cu băncile și să le testeze, atunci când este necesar, pentru a se asigura că acestea înregistrează în continuare progrese. În cazul în care băncile individuale nu își ating țintele stabilite, se așteaptă ca acestea să implementeze cu promptitudine măsuri de remediere suficiente și adecvate.

Băncile utilizează o varietate de factori determinanți pentru a reduce stocurile de credite neperformante, atât la nivel de instituție, cât și de țară. Aceștia includ restructurarea datorată dificultăților financiare, precum și rambursările în numerar, vânzările de portofolii, scoaterea în afara bilanțului și executările silite asociate acesteia. Unele țări utilizează cu precădere anumiți factori determinanți din cauza unor circumstanțe individuale. Cu toate acestea, se pare că există o diversitate de abordări, chiar și la nivel de țară, în funcție de circumstanțele individuale ale băncilor.

Procesul strategiei privind creditele neperformante face acum parte integrantă din procesele băncilor cu niveluri ridicate ale creditelor neperformante, precum și din procesele de supraveghere ale Supravegherii bancare a BCE. În consecință, activitatea privind această prioritate de supraveghere va continua în anul 2019.

Așteptările în materie de supraveghere specifice băncilor pentru provizionarea stocurilor de credite neperformante

La data de 11 iulie 2018, BCE a anunțat adoptarea de măsuri suplimentare cu privire la abordarea în materie de supraveghere a stocului de credite neperformante (respectiv expuneri clasificate ca neperformante în conformitate cu definiția ABE din 31 martie 2018). Abordarea creează un cadru coerent pentru soluționarea acestei probleme, ca parte a dialogului în materie de supraveghere, prin intermediul așteptărilor în materie de supraveghere specifice băncilor, destinate constituirii de provizioane adecvate pentru creditele neperformante reziduale, contribuind astfel la reziliența sistemului bancar din zona euro în ansamblu.

În cadrul acestei abordări, Supravegherea bancară a BCE a interacționat în continuare cu fiecare bancă în vederea definirii așteptărilor în materie de supraveghere ale acesteia. Pentru a asigura un tratament consecvent, această evaluare a avut la bază ratele actuale ale creditelor neperformante ale băncilor individuale, caracteristicile financiare principale și strategia acestora de reducere a creditelor neperformante (dacă este disponibilă), precum și o analiză comparativă a entităților omoloage comparabile. De asemenea, evaluarea a luat în considerare cele mai recente date și capacitatea băncilor de a absorbi provizioane suplimentare.

Toate instituțiile semnificative aflate sub supravegherea directă a BCE au fost evaluate, cu scopul de a stabili așteptări în materie de supraveghere specifice băncilor pentru a asigura continuarea progreselor în reducerea riscurilor reziduale ale băncilor individuale și pentru a se atinge același grad de acoperire a stocului și fluxului de credite neperformante pe termen mediu.

Finalizarea anexei la liniile directoare privind creditele neperformante

La începutul anului 2018, BCE a finalizat anexa la Liniile directoare ale BCE privind creditele neperformante, adresate băncilor. Aceasta a fost precedată de o consultare publică, care s-a desfășurat în perioada 4 octombrie-8 decembrie 2017. La data de 15 martie 2018, BCE a publicat anexa, alături de observațiile detaliate primite în cadrul consultării și o sinteză a reacțiilor conținând răspunsul BCE la observațiile respective.

Anexa completează liniile directoare calitative privind creditele neperformante, publicate la 20 martie 2017, și precizează așteptările în materie de supraveghere ale BCE privind nivelurile prudente ale provizioanelor pentru creditele neperformante noi. Aceasta nu are caracter obligatoriu și servește drept bază pentru dialogul în materie de supraveghere dintre instituțiile semnificative și Supravegherea bancară a BCE. Anexa se referă la împrumuturile clasificate drept credite neperformante după 1 aprilie 2018, în concordanță cu definiția ABE.

Contextul anexei este acela că, în conformitate cu Directiva privind cerințele de capital (CRD IV), supraveghetorii trebuie să evalueze și să contracareze riscurile specifice instituției care nu sunt deja acoperite sau care sunt insuficient acoperite de cerințele prudențiale obligatorii din Regulamentul privind cerințele de capital (CRR) (denumite adesea „normele Pilonului 1”). În special, cadrul prudențial existent impune supraveghetorilor să evalueze și să decidă dacă provizioanele băncilor sunt adecvate și oportune din perspectivă prudențială. Anexa prezintă așteptările Supravegherii bancare a BCE în această privință și, implicit, clarifică punctul de pornire al dialogului în materie de supraveghere. Similar altor așteptări în materie de supraveghere, anexa este complementară oricăror dispoziții legislative obligatorii; acestea includ propunerea de regulament de modificare a CRR în ceea ce privește acoperirea minimă a pierderilor pentru expunerile neperformante. Prin urmare, BCE a cooperat îndeaproape cu instituțiile europene relevante, precum Comisia Europeană, cu privire la anexă.

Așteptările în materie de supraveghere evidențiate în anexă țin seama de nivelul de garantare a creditelor neperformante. Pentru expunerile negarantate în totalitate și pentru părțile negarantate ale expunerilor parțial garantate, se anticipează obținerea unui grad de acoperire de 100% în termen de doi ani de la clasificarea în categoria creditelor neperformante. Pentru expunerile garantate în totalitate și pentru părțile garantate ale expunerilor parțial garantate, se anticipează obținerea unui grad de acoperire de 100% în termen de șapte ani de la clasificarea în categoria creditelor neperformante, urmând o traiectorie progresivă. Anticipațiile privind expunerile garantate respectă principiul prudențial potrivit căruia măsura de protecție împotriva riscului de credit trebuie să fie executorie în timp util.

Punerea în practică a anexei urmează să facă parte din dialogul în materie de supraveghere, în cadrul căruia ECS discută cu fiecare bancă divergențele ce decurg din așteptările referitoare la provizionarea prudențială stabilite în anexă. Ulterior, luând în considerare circumstanțele specifice ale băncii, Supravegherea bancară a BCE va decide, de la caz la caz, dacă măsurile de supraveghere sunt corespunzătoare și care sunt acestea. Rezultatele acestui dialog vor fi, pentru prima dată, incluse în SREP 2021. Băncile ar trebui să utilizeze acest interval pentru a se pregăti și, de asemenea, pentru a-și revizui politicile de subscriere a creditelor și criteriile de reducere a cazurilor de apariție de noi credite neperformante, îndeosebi în contextul economic favorabil actual.

1.3 Noi evoluții ale metodologiei SREP

1.3.1 ICAAP/ILAAP vor deține un rol mai important în evaluările în scopul supravegherii

Șocurile financiare cu care se confruntă sectorul bancar sunt adesea amplificate sau chiar cauzate de cantitatea și calitatea inadecvată a capitalului și lichidității deținute de bănci. Două procese de bază, procesul de evaluare a adecvării capitalului intern (ICAAP) și procesul de evaluare a adecvării lichidității interne (ILAAP), sunt esențiale pentru a consolida reziliența instituțiilor. Cerințele privind ICAAP și ILAAP sunt prevăzute în CRD IV.

Atât ICAAP, cât și ILAAP au scopul de a încuraja instituțiile să își măsoare și să își gestioneze riscurile de capital și de lichiditate într-un mod structurat, utilizând abordări specifice instituției. Acestea nu se referă, pur și simplu, la elaborarea unui raport transmis supraveghetorilor, ci reprezintă procese interne ale băncilor, cuprinzătoare și valoroase, de identificare, evaluare, gestionare, coordonare eficace și acoperire a riscului de capital și de lichiditate în orice moment. Băncile sunt responsabile de implementarea ICAAP și ILAAP într-un mod proporțional, ceea ce înseamnă că aceste procese trebuie să corespundă, printre altele, modelului de afaceri, dimensiunii, complexității și gradului de risc al instituției, precum și așteptărilor pieței.

Astfel cum s-a menționat în prioritățile în materie de supraveghere ale MUS, ICAAP și ILAAP sunt instrumente esențiale pentru gestionarea de către instituții a adecvării capitalului și lichidității lor. Din acest motiv, acestea necesită o atenție specială din partea supraveghetorilor. Ca parte a SREP, calitatea și rezultatele ICAAP și ILAAP sunt luate în considerare în momentul stabilirii măsurilor privind capitalul și lichiditatea și a măsurilor calitative. Procesele ICAAP și ILAAP adecvate reduc incertitudinile asociate riscurilor efective la care este expusă o instituție, atât pentru instituții, cât și pentru autoritățile de supraveghere. În plus, ele oferă mai multe asigurări supraveghetorilor în legătură cu capacitatea instituției de a-și asigura adecvarea capitalului și a lichidității și, implicit, de a rămâne viabilă.

În viitor, ICAAP și ILAAP vor deține un rol și mai important în cadrul SREP, încurajând băncile să își îmbunătățească în continuare procesele interne. Printre altele, atât aspectele calitative, cât și cele cantitative ale ICAAP vor contribui într-o mai mare măsură la determinarea cerințelor de fonduri proprii din Pilonul 2 în funcție de riscurile specifice.

1.3.2 Finalizarea ghidurilor destinate băncilor privind gestionarea capitalului și a lichidității

În evaluările SREP recente, Supravegherea bancară a BCE a ajuns la concluzia că existau deficiențe grave în mai mult de jumătate din procesele ICAAP și în peste o treime din procesele ILAAP ale instituțiilor semnificative, fapt reflectat în verdictele generale, care au fost fie „inadecvat”, fie „slab”. ICAAP și ILAAP nu constituie o bază solidă nici pentru gestionarea prudentă a capitalului și a lichidității, nici pentru determinarea cerințelor de fonduri proprii suplimentare. Astfel, este necesar ca instituțiile să își îmbunătățească (în continuare) procesele ICAAP și ILAAP.

În luna noiembrie 2018, Supravegherea bancară a BCE a publicat ghidurile privind procesele ICAAP și ILAAP ale instituțiilor. Aceste ghiduri vor deține un rol important în facilitarea efectuării îmbunătățirilor necesare și sunt un reper important în demersul BCE de a optimiza abordările băncilor privind gestionarea capitalului și a lichidității, care a debutat odată cu publicarea, în luna ianuarie 2016, a așteptărilor în materie de supraveghere referitoare la ICAAP și ILAAP. Ulterior, aceasta a lansat un plan multianual pentru procesele ICAAP și ILAAP la începutul anului 2017, în scopul stabilirii unor așteptări mai detaliate și al informării din timp a instituțiilor cu privire la direcția pe care se așteaptă să o urmeze. Așteptările pentru anul 2016 au fost utilizate ca punct de pornire pentru ghiduri și au făcut obiectul a trei runde de îmbunătățiri, care au luat în considerare cele aproximativ 800 de comentarii primite în urma a două consultări publice. Cu toate acestea, orientarea generală a așteptărilor a rămas neschimbată pe parcursul procesului respectiv.

Așteptările din ghiduri sunt acum mult mai cuprinzătoare și BCE a început să le aplice în luna ianuarie 2019. Cu toate acestea, scopul ghidurilor nu este de a furniza orientări complete cu privire la toate aspectele relevante pentru a asigura procese ICAAP și ILAAP solide. În schimb, acestea urmează o abordare bazată pe principii, cu accent pe aspectele principale selectate din perspectiva supravegherii. Supravegherea bancară a BCE subliniază astfel că, în primă instanță, ICAAP și ILAAP reprezintă procese interne care ar trebui adaptate fiecărei instituții. Prin urmare, implementarea unor procese ICAAP și ILAAP adecvate circumstanțelor specifice este în continuare responsabilitatea fiecărei instituții individuale. Ghidurile ajută băncile în această privință prin definirea așteptărilor privind ICAAP și ILAAP sub forma a șapte principii și prin furnizarea unei serii de grafice și exemple în scopuri ilustrative.

Ca parte esențială a SREP, dar și a altor activități, precum inspecțiile la fața locului, supraveghetorii vor stabili de la caz la caz dacă instituțiile își îndeplinesc responsabilitățile și dacă își gestionează capitalul și lichiditatea într-un mod proporțional cu activitățile lor, profilul de risc și alte circumstanțe relevante individuale. Potrivit anticipațiilor, concluziile desprinse în urma acestor evaluări vor avea o influență tot mai mare asupra SREP și asupra monitorizării sale din perspectiva măsurilor de supraveghere. Dacă băncile dispun de ICAAP/ILAAP de bună calitate și solide, acest aspect va fi recunoscut în mod pozitiv în cadrul SREP.

Întrucât procesele ICAAP și ILAAP solide, eficace, cuprinzătoare și anticipative reprezintă instrumente esențiale pentru asigurarea rezilienței lor, băncile sunt încurajate să utilizeze ghidurile pentru a acoperi orice lacune și a remedia orice deficiențe ale gestionării capitalului și lichidității cât mai curând posibil. Întrucât filosofia și direcția așteptărilor în materie de supraveghere ale BCE nu s-au schimbat de la publicarea lor inițială în luna ianuarie 2016, se așteaptă ca instituțiile semnificative să depună toate eforturile necesare pentru a lua în considerare aceste așteptări cât mai curând posibil. Elaborarea ghidurilor a reprezentat un proces multianual, iar BCE a fost deosebit de transparentă cu privire la optimizarea graduală a așteptărilor sale. Intervalul scurt între publicarea ghidurilor în luna noiembrie 2018 și debutul aplicării lor în ianuarie 2019 nu justifică lipsa de acțiune.

1.3.3 Măsuri întreprinse pentru contracararea riscului informatic

Riscul informatic, inclusiv riscul cibernetic, a reprezentat încă de la început o preocupare majoră a Supravegherii bancare a BCE și a devenit una dintre prioritățile în materie de supraveghere pentru anul 2019.

Ca parte a supravegherii continue a riscului operațional, ECS se ocupă de supravegherea riscului informatic. În 2018, acestea au beneficiat de o formare suplimentară cu privire la toate domeniile relevante ale riscului informatic, pentru a-și spori gradul de conștientizare și competențele în vederea desfășurării activităților de supraveghere în curs, precum și a SREP anual. Pe baza Ghidului ABE privind evaluarea riscurilor asociate TIC în cadrul SREP, Supravegherea bancară a BCE a implementat o metodologie de evaluare a riscului informatic comună și standardizată. Utilizând un chestionar cuprinzător de autoevaluare destinat băncilor, precum și rezultatele evaluărilor riscului informatic realizate de ECS, a fost efectuat un set elaborat de analize orizontale. În urma acestora, au rezultat numeroase constatări, care au furnizat informații pentru activitățile de supraveghere ale ECS, precum și un feedback tematic cu privire la situația generală a gestionării riscului informatic în cadrul instituțiilor semnificative. În general, analizele au confirmat domeniile asupra cărora Supravegherea bancară a BCE și-a concentrat atenția anterior, respectiv securitatea informatică, dependențele de părți terțe și gestionarea de către părți terțe, precum și operațiunile în domeniul tehnologiei informației.

Inspecțiile la fața locului axate pe riscul informatic au continuat în anul 2018, completând supravegherea continuă derulată de ECS. Pornind de la metodologia privind inspecțiile la fața locului a Supravegherii bancare a BCE, inspecțiile au investigat, la solicitarea ECS, obiectivele specifice ale riscului informatic, în vederea detalierii și a fundamentării evaluărilor riscului informatic realizate de ECS și a unei mai bune înțelegeri a modului în care instituțiile semnificative gestionează riscurile informatice. În 2019, unele inspecții la fața locului care vizează riscul informatic vor adopta o abordare de tip campanie, în cadrul căreia același obiectiv este examinat în cadrul mai multor instituții semnificative, la o scară comparabilă. Aceasta facilitează o pregătire și o desfășurare mai eficientă a inspecțiilor, permițând, de asemenea, compararea rezultatelor.

La fel ca în anii precedenți, tuturor instituțiilor semnificative din cele 19 țări ale zonei euro li s-a solicitat să raporteze incidentele cibernetice semnificative de îndată ce sunt detectate. Aceasta permite Supravegherii bancare a BCE să identifice și să monitorizeze tendințele în privința incidentelor cibernetice care afectează instituțiile semnificative. În plus, aceasta permite o reacție rapidă în eventualitatea în care un incident major afectează una sau mai multe instituții semnificative.

Pentru a asigura o abordare coordonată în privința riscului informatic și a celui cibernetic și pentru a facilita partajarea cunoștințelor și a bunelor practici, Supravegherea bancară a BCE a menținut legături cu toate părțile interesate relevante (ANC, părți interesate din interiorul BCE, experți în sisteme de plăți și infrastructura pieței, alte autorități de supraveghere din cadrul și din afara UE, Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (European Securities and Markets Authority – ESMA) etc., prin întâlniri bilaterale și participarea la grupuri de lucru internaționale.

1.4 Analize tematice

Analiza tematică a modelelor de afaceri și a factorilor determinanți ai profitabilității

În 2018, Supravegherea bancară a BCE a finalizat analiza tematică privind modelele de afaceri și factorii determinanți ai profitabilității și a publicat un raport cu privire la aceasta. Analiza tematică a fost lansată în 2016 cu scopul de a efectua o analiză aprofundată, pentru fiecare bancă în parte, a capacității instituțiilor semnificative de a remedia deficiențele modelelor lor de afaceri, fiind monitorizate consecințele unei profitabilități scăzute și completate analizele orizontale prin integrarea consecventă a informațiilor furnizate de ECS la nivelul băncilor. Primii doi ani ai analizei au fost dedicați elaborării de instrumente, colectării de date și, în cazul ECS, efectuării de analize aprofundate.

La începutul anului 2018, ECS au informat instituțiile semnificative cu privire la constatările și concluziile principale ale analizei tematice. Ca parte a unui dialog specific în materie de supraveghere, acestea au discutat despre toate deficiențele constatate și au testat planurile de afaceri ale instituțiilor semnificative. Scrisorile de răspuns au sintetizat constatările și au formalizat rezultatele dialogului în materie de supraveghere. Constatările au fost integrate în evaluarea modelului de afaceri aferentă ciclului SREP 2018. În luna septembrie 2018, Supravegherea bancară a BCE a publicat pe website-ul său mesajele globale obținute în urma analizei tematice.

Analiza a evidențiat faptul că, deși situația economică a băncilor din zona euro s-a îmbunătățit în general, profitabilitatea și modelele de afaceri sunt supuse în continuare presiunilor. Dincolo de tendințele agregate, situația profitabilității diferă considerabil de la o instituție semnificativă la alta, manifestând o relativă convergență în direcția mediei proiectate de bănci, întrucât instituțiile cu cea mai slabă performanță se așteaptă la îmbunătățiri substanțiale ale profitabilității lor (Graficul 3). Băncile care au înregistrat o performanță mai bună decât omoloagele lor în anii precedenți sunt dispersate geografic și au dimensiuni și modele de afaceri diferite.

Analiza a confirmat faptul că profitabilitatea băncilor este influențată într-o mare măsură de capacitățile lor de conducere strategică^[7]. ECS au remarcat, de asemenea, faptul că numeroase bănci încearcă să își sporească profitabilitatea orientându-se către activități care presupun un grad mai mare de risc (îndeosebi riscul de credit^[8] sau riscul operațional^[9]). Întrucât pot exista motivații operaționale întemeiate pentru alegerea unor astfel de activități, recomandările individuale nu vizează neapărat o anumită strategie, ci se axează, mai degrabă, pe asigurarea optimizării conducerii strategice și a gestionării riscurilor prin monitorizarea și reducerea riscului. ECS au fost implicate în identificarea și evaluarea acestor aspecte și le urmăresc în cadrul monitorizării periodice a băncilor, utilizând instrumentarul lor complet de supraveghere.

Analiza tematică a IFRS 9

Noul standard de contabilitate pentru instrumentele financiare (IFRS 9), care a intrat în vigoare în ianuarie 2018, integrează învățămintele desprinse în urma crizei financiare, și anume faptul că provizioanele bazate pe modele privind pierderile înregistrate au condus adesea la situații de recunoaștere a pierderilor care ar putea fi descrise drept „prea puțin, prea târziu”. IFRS 9 soluționează acest neajuns prin introducerea unui model al pierderilor anticipate din credite, care include informații prospective pe durata de viață rămasă a împrumutului. Prin însăși natura sa, implementarea modelului necesită eforturi considerabile, riscurile potențiale provenind din eficacitatea încă necunoscută a modelelor privind pierderile anticipate din credite aplicate.

Prin urmare, BCE a decis în anul 2016 să lanseze o analiză tematică cu privire la IFRS 9, ca parte a priorităților sale în materie de supraveghere. Scopul a fost acela de a evalua gradul de pregătire a instituțiilor și de a încuraja implementarea consecventă și de înaltă calitate a noului standard. Instituțiile au fost împărțite în două grupuri, pe baza progreselor înregistrate în implementarea IFRS 9. Rezultatele analizei tematice pentru primul grup au fost publicate, în anul 2017, într-un raport disponibil pe website-ul privind supravegherea bancară al BCE. Rezultatele pentru al doilea grup au fost publicate într-un articol din Supervision Newsletter în anul 2018.

În ansamblu, analiza tematică a contribuit la sporirea gradului de conștientizare a dificultăților cu care se confruntă băncile în implementarea IFRS 9. Totodată, aceasta a evidențiat faptul că sunt încă necesare îmbunătățiri.

Instituțiilor li s-a recomandat să aplice măsuri de remediere pentru a rectifica deficiențele identificate de analiza tematică din anii 2017 și 2018. În prezent, Supravegherea bancară a BCE monitorizează cu atenție progresele înregistrate în implementarea acestor măsuri. Printre altele, analiza tematică a relevat o divergență semnificativă la nivelul practicilor de provizionare ale băncilor, ce au făcut obiectul unei monitorizări efectuate de ECS pe parcursul anului 2018, care va continua și în 2019. Un alt aspect vizat de supravegherea bancară în 2018 a fost impactul rezultat din aplicarea pentru prima dată a IFRS 9, inclusiv modificarea clasificării expunerilor, alocarea provizioanelor și migrarea expunerilor de la o etapă la alta. În această privință, BCE examinează evidențele contabile ale băncilor, axându-se pe capitalul reglementat și pe raportare.

În desfășurarea activităților sale de monitorizare privind implementarea IFRS 9, Supravegherea bancară a BCE cooperează cu CERS, ABE și ESMA pe teme legate de contabilitate, în scopul asigurării unei implementări de înaltă calitate și consecvente a IFRS 9 și a unui nivel ridicat de transparență pentru investitorii din întreaga UE.^[10]

În plus, BCE monitorizează îndeaproape modul în care băncile utilizează acordurile tranzitorii pentru IFRS 9. Aceste acorduri tranzitorii au fost incorporate în cadrul prudențial de către colegiuitorii UE, cu scopul de a diminua impactul tranziției la cerințele IFRS 9 privind deprecierea asupra fondurilor proprii de nivel 1 de bază ale băncilor. Întrucât normele privind introducerea graduală pot afecta ratele fondurilor proprii ale unor bănci, BCE monitorizează aplicarea corectă a acestora.

Analiza tematică a BCBS 239

Principiile Comitetului de la Basel pentru supraveghere bancară (Basel Committee on Banking Supervision – BCBS) privind agregarea datelor referitoare la riscuri și raportarea riscurilor au fost publicate în luna ianuarie 2013. În acest context, o analiză tematică privind agregarea datelor referitoare la riscuri și raportarea riscurilor a fost efectuată în perioada 2016-2018 pe un eșantion de 25 de instituții semnificative. Rezultatul a fost publicat pe website-ul BCE în luna mai 2018 sub forma unui raport special, care a arătat că instituțiile semnificative vizate au implementat principiile BCBS 239 într-un mod nesatisfăcător. Rezultatele analizei au fost comunicate băncilor, iar în scrisorile de monitorizare au fost formulate solicitări pentru adoptarea unor măsuri de remediere. În acest context, băncilor li s-a solicitat, de asemenea, să elaboreze planuri de acțiune clare, precise și detaliate. Grupul de lucru centralizat, sprijinit de ECS, a evaluat aceste planuri de acțiune în vederea asigurării consecvenței orizontale și, în prezent, monitorizează cu atenție progresele băncilor în implementarea lor.

Metodologia utilizată în analiza tematică va completa metodologia de evaluare în scopul supravegherii care vizează agregarea datelor referitoare la riscuri și raportarea riscurilor. Actualmente, o echipă de redactare specializată se ocupă de integrarea acestei metodologii în metodologia SREP, care va fi utilizată pentru toate instituțiile semnificative în viitor.

Analiza are la bază principiile privind agregarea eficace a datelor referitoare la riscuri și raportarea riscurilor, emise de BCBS. Întrucât monitorizează îmbunătățirea capacităților instituțiilor de agregare a datelor referitoare la riscuri și de raportare a riscurilor, BCE transmite periodic informații și actualizări cu privire la constatările relevante rețelei BCBS de date referitoare la riscuri.

Analiza tematică privind externalizarea

În ultimii ani, evoluțiile tehnologice au afectat modul de furnizare a serviciilor bancare la nivel global. Externalizarea, de exemplu, poate contribui la creșterea eficienței băncilor, dar poate constitui și o dificultate pentru acestea în ceea ce privește gestionarea riscurilor și modul în care băncile controlează activitățile externalizate. Băncile manifestă, de asemenea, un interes tot mai mare pentru externalizarea către furnizori de servicii cloud. Deși serviciile cloud pot oferi unele avantaje (de exemplu, economii de scară și eficiență din punctul de vedere al costurilor), acestea pot prezenta și dificultăți în ceea ce privește protecția și localizarea datelor.

În acest context, Supravegherea bancară a BCE monitorizează îndeaproape externalizarea, care a fost identificată drept una dintre prioritățile în materie de supraveghere ale MUS pentru anul 2017. În acest scop, în 2017 a fost lansată și finalizată o analiză tematică pe un eșantion specific de instituții semnificative, cu măsuri de monitorizare care au continuat în 2018 ca parte a activității obișnuite de supraveghere continuă. Analiza tematică a evaluat practicile de externalizare ale băncilor, relevând diferențe semnificative în ceea ce privește guvernanța și gestionarea acestora. Totodată, Supravegherea bancară a BCE a identificat cele mai bune practici pentru a încuraja noi îmbunătățiri. Pe baza analizei tematice, aceasta a contribuit la activitatea ABE în ceea ce privește (i) Recomandările ABE privind externalizarea către furnizori de servicii cloud^[11] și (ii) noul Ghid ABE privind externalizarea, care vor înlocui Ghidul CEBS și recomandările menționate mai sus atunci când vor intra în vigoare spre finalul anului 2019.

În aceste documente, ABE abordează o serie de aspecte relevante, identificate pe parcursul analizei tematice realizate de Supravegherea bancară a BCE. În ansamblu, recomandările ABE vizează caracteristicile specifice ale activităților importante ce urmează a fi externalizate către furnizori de servicii cloud, precum securitatea și localizarea datelor și sistemelor. Alte aspecte relevante, cum ar fi asigurarea drepturilor de acces și de audit în cazul acordurilor scrise de externalizare, chestiunile legate de confidențialitate, strategiile de ieșire și subexternalizarea sau externalizarea în „lanț” sunt cuprinse în Ghidul revizuit. A fost introdusă, de asemenea, obligația de a ține un registru de informații pentru toate activitățile de externalizare și de a-l pune, la cerere, la dispoziția supraveghetorilor.

În conformitate cu cadrul ABE revizuit, Supravegherea bancară a BCE urmărește să se asigure că băncile valorifică la maximum progresele inovatoare, menținând în același timp un mediu sigur, cu riscuri monitorizate și diminuate în mod corespunzător. În acest scop, aceasta a încorporat Recomandările ABE în standardele sale de supraveghere, luându-le în considerare în mod adecvat în contextul supravegherii continue. Supravegherea bancară a BCE se angajează, de asemenea, să implementeze ghidul și va monitoriza acțiunile întreprinse de bănci în vederea adaptării acordurilor de externalizare ale acestora. În plus, Supravegherea bancară a BCE acordă atenție dificultăților legate de externalizare generate de Brexit și de planurile de relocare ale băncilor, pentru a se asigura că acordurile de externalizare nu reprezintă un obstacol pentru o supraveghere eficace.

1.5 Supravegherea continuă

Supravegherea bancară a BCE depune eforturi pentru a supraveghea instituțiile semnificative într-un mod care ține seama de riscuri și proporțional, asigurând, în același timp, o abordare strictă și consecventă. În acest scop, este definit anual un set de activități de supraveghere continue de bază. Aceste activități se bazează pe cerințele de reglementare existente, pe Manualul de supraveghere al MUS și pe Prioritățile în materie de supraveghere ale MUS și sunt incluse în Programul de supraveghere prudențială (supervisory examination programme – SEP) în curs pentru fiecare dintre instituțiile semnificative.

În plus față de aceste activități de bază definite la nivel central, ECS pot adapta activitățile de supraveghere în funcție de particularitățile băncilor, acolo unde este necesar. Aceasta le permite să contracareze riscurile caracterizate de schimbări rapide la nivelul instituțiilor individuale sau al întregului sistem.

În 2018, activitățile din cadrul Programului de supraveghere prudențială în curs au inclus: (i) activități legate de risc (SREP și testarea la stres); (ii) alte activități legate de cerințele organizatorice, administrative sau juridice (de exemplu, evaluarea anuală a caracterului semnificativ) și (iii) activități suplimentare planificate de ECS pentru a adapta în continuare Programul de supraveghere prudențială în curs la particularitățile grupului supravegheat sau al entității supravegheate (de exemplu, analize pe teme specifice, precum portofolii de credite și categorii de active selectate).

Principiul proporționalității

Programul de supraveghere prudențială respectă principiul proporționalității, mai exact intensitatea supravegherii este adaptată dimensiunii, importanței sistemice și complexității fiecărei instituții. Aceștia sunt factorii care determină numărul total de activități în curs, desfășurate pentru o anumită instituție (Graficul 4).

Abordarea bazată pe risc

Programul de supraveghere prudențială urmează, de asemenea, o abordare bazată pe risc, concentrându-se asupra celor mai relevante categorii de risc pentru fiecare instituție semnificativă. Băncile cu niveluri ridicate de credite neperformante servesc drept exemplu. În 2018 au fost îndeplinite atribuții specifice pentru aceste bănci, cum ar fi evaluarea strategiilor de reducere a creditelor neperformante în raport cu așteptările BCE. Prin urmare, procentajul atribuțiilor specifice referitoare la creditul de risc pentru băncile cu niveluri ridicate de credite neperformante a fost mai mare decât în cazul unei bănci obișnuite. Același lucru este valabil și pentru instituțiile cu expuneri ridicate la activități de piață și de tranzacționare. Aceste bănci au făcut obiectul unei supravegheri mai intense a problemelor legate de riscul de piață (Graficul 5).

Evoluțiile principale ale supravegherii continue în 2018

În contextul Programului de supraveghere prudențială aflat în desfășurare din 2018, activitățile legate de evaluarea SREP, efectuarea testării la stres la nivelul UE și monitorizarea analizei senzitivității privind riscul de rată a dobânzii asociat portofoliului bancar au fost deosebit de semnificative pentru ECS.

SREP reprezintă una dintre atribuțiile principale ale ECS. Acestea din urmă au fost implicate în exercițiul SREP pe parcursul anului 2018, activitatea consemnând unele perioade de vârf în legătură cu o serie de momente de referință, precum evaluarea preliminară a capitalului, măsurile privind lichiditatea și cele calitative și elaborarea unor proiecte de decizii. Pentru a putea include rezultatele testării la stres efectuate la nivelul UE, termenul pentru redactarea scrisorilor referitoare la deciziile finale a fost prelungit până în ianuarie 2019.

O altă activitate care a necesitat implicarea considerabilă a ECS a fost exercițiul de testare la stres în scopul supravegherii. Acest exercițiu a cuprins testarea la stres la nivelul UE (pentru 33 de instituții semnificative incluse în eșantionul ABE) și testarea la stres proprie a BCE (pentru 54 de instituții semnificative care nu au făcut parte din eșantionul ABE).^[12]

Încă o activitate-cheie desfășurată de ECS în 2018 a constat în măsurile adoptate în urma analizei senzitivității privind riscul de rată a dobânzii asociat portofoliului bancar, efectuată în 2017. Băncile la nivelul cărora exercițiul a identificat vulnerabilități potențiale au făcut obiectul unei monitorizări din partea ECS în trimestrul I 2018. Măsurile de remediere adoptate ca răspuns la constatările individuale au fost monitorizate pe tot parcursul anului în cadrul dialogului continuu în materie de supraveghere cu băncile.

Analize foarte aprofundate

Ca parte a supravegherii continue, ECS dispun de o marjă de apreciere cu privire la contracararea riscurilor specifice fiecărei instituții. ECS o folosesc, de exemplu, pentru a stabili sfera de aplicare a analizelor foarte aprofundate, respectiv a analizelor aspectelor idiosincratice, care fac parte din programele de supraveghere prudențială. În 2018, ECS s-au axat, în principal, pe guvernanță, riscul de credit, modele de afaceri și profitabilitate, fapt reflectat, în linii mari, în prioritățile în materie de supraveghere pentru anul 2018 (Graficul 6).

Statutul activităților din cadrul Programului de supraveghere prudențială

Programele de supraveghere prudențială pentru anul 2018 au fost puse în aplicare cu succes. La sfârșitul anului, 95% din totalul activităților fuseseră implementate. Dintre acestea, 82% fuseseră finalizate, în timp ce 13% se aflau încă în proces de punere în aplicare conform graficului (de exemplu, evaluarea planurilor de redresare, care a început în 2018 și care se așteaptă să fie încheiată în 2019). Alte 3% dintre activități vor fi finalizate cu o anumită întârziere, iar 2% au fost anulate, în principal ca urmare a modificărilor structurilor bancare sau a retragerii autorizațiilor (Graficul 7). Activitățile-cheie s-au desfășurat conform planului însă, acoperind principalele riscuri la adresa sistemului bancar. În ansamblu, procentul redus de întârzieri și anulări confirmă adecvarea și stabilitatea Programelor de supraveghere prudențială în curs, precum și capacitatea ECS de a desfășura activități conform planului.

Constatări în materie de supraveghere

Unul dintre principalele rezultate ale activităților de supraveghere periodice îl reprezintă „constatările în materie de supraveghere”, cu alte cuvinte, deficiențele care trebuie remediate de bănci. ECS sunt responsabile de monitorizarea modului în care băncile procedează în urma acestor constatări. Numărul anual al constatărilor înregistrate s-a stabilizat după avansul consemnat în primii ani de funcționare a MUS. În 2018, majoritatea constatărilor au provenit din investigațiile privind modelele interne (parțial datorită proiectului TRIM, care a sporit nivelul de implicare în materie de supraveghere), din inspecțiile la fața locului și din analizele tematice (de exemplu, cele ale modelelor de afaceri și ale profitabilității, Graficul 8).

1.6 Supravegherea la fața locului

Programul de supraveghere prudențială derulat la fața locului în 2018 a reprezentat al patrulea ciclu anual de inspecții la fața locului de la înființarea MUS. La fel ca în anul precedent, în 2018 au fost lansate, în total, 156 de inspecții la fața locului în cadrul instituțiilor semnificative (Graficul 9). Până la 31 decembrie 2018, majoritatea inspecțiilor fie au fost finalizate (mai exact, raportul de inspecție final a fost comunicat entităților inspectate), fie se aflau în etapa de raportare sau de investigare.

Datorită unei prioritizări mai bune a misiunilor, stabilitatea Programului de supraveghere prudențială la fața locului s-a îmbunătățit în 2018. În ansamblu, 95% dintre toate misiunile au fost lansate conform planului, față de 84% în 2017. Totuși, Programul de supraveghere prudențială la fața locului a rămas suficient de flexibil pentru a face față situațiilor urgente și evenimentelor neașteptate, cu ajutorul actualizărilor periodice ale programului pe parcursul întregului an.

Inspecțiile la fața locului sunt planificate și dotate cu personal în strânsă cooperare cu ANC, care furnizează cea mai mare parte a șefilor de misiune și a membrilor echipelor. În 2018, 88% dintre inspecții au fost conduse de ANC, cu accent, în special, pe grupurile bancare cu sediul în țările respectivelor ANC. Restul de 12% dintre inspecții au fost conduse de Serviciul inspecții centralizate la fața locului al BCE.

În anul 2018, Supravegherea bancară a BCE și-a atins obiectivul privind creșterea numărului total de misiuni cu echipe transfrontaliere și mixte. Acest obiectiv face parte dintr-un efort multianual de majorare graduală a ponderii acestor misiuni în totalul misiunilor. Echipele de inspecție sunt considerate „transfrontaliere” atunci când șeful de misiune și cel puțin un membru al echipei nu provin de la ANC din țara de origine/gazdă relevantă. Se consideră „mixtă” o echipă de inspecție al cărei șef de misiune provine de la ANC din țara de origine/gazdă relevantă, iar cel puțin doi dintre membrii echipei nu provin de la ANC din țara de origine/gazdă relevantă. În total, 44 dintre cele 156 de inspecții la fața locului lansate în 2018 (28%) au fost efectuate de echipe mixte/transfrontaliere, ceea ce reprezintă o creștere semnificativă față de anul 2017 (Tabelul 3).

În 2018, aproximativ o treime dintre cei 1 150 de inspectori la fața locului din cadrul MUS au beneficiat de programul de formare dedicat inspecțiilor la fața locului, elaborat de Serviciul inspecții centralizate la fața locului. Au fost organizate peste 25 de sesiuni de formare pe zece teme diferite, care au acoperit toate tipurile majore de risc identificate în cadrul SREP, precum și procesele implicate în misiunile la fața locului. Acest program se bazează pe o strânsă colaborare între BCE și ANC: fiecare curs de formare a fost elaborat și predat de inspectori la fața locului, iar 75% dintre cursurile organizate în 2018 au fost găzduite de ANC.

1.6.1 Principalele constatări în urma inspecțiilor la fața locului

Următoarea analiză oferă o prezentare generală a celor mai semnificative constatări din 154 de rapoarte la fața locului, finalizate în 2018, care se referă atât la Programul de supraveghere prudențială din 2017, cât și la cel din 2018.^[13]

Riscul de credit

Mai mult de jumătate dintre inspecțiile privind riscul de credit s-au concentrat, în principal, asupra calității activelor și au fost efectuate prin examinarea dosarelor de credit. Restul inspecțiilor s-au axat îndeosebi pe aspectele calitative ale proceselor de gestionare a riscului de credit ale băncilor. Trei campanii coordonate de inspecție a riscului de credit au fost lansate în 2018 în cadrul mai multor bănci, cu accent pe: (i) sectorul imobiliar rezidențial, (ii) sectorul imobiliar comercial și (iii) băncile cu niveluri ridicate de credite neperformante. Mai detaliat, cele mai semnificative constatări au fost:

• procese deficitare de acordare a creditelor: evaluarea insuficientă a riscurilor asociate debitorilor, niveluri de autorizare necorespunzătoare, criterii de subscriere și procese inadecvate de aprobare a excepțiilor;
• clasificarea și monitorizarea inadecvată a debitorilor: deficiențe în definirea și/sau identificarea expunerilor aflate în stare de nerambursare sau neperformante și procese deficitare de monitorizare a debitorilor cu grad de risc ridicat;
• calcularea eronată a provizioanelor: supraevaluarea garanțiilor și a ratelor de însănătoșire, estimări necorespunzătoare ale fluxului de numerar și deficiențe ale marjelor de ajustare a garanțiilor și ale parametrilor privind provizionarea colectivă;
• ratele prevăzute de reglementările în vigoare: calcularea eronată a activelor ponderate în funcție de risc și încălcări ale reglementărilor privind expunerile mari.

Riscul de guvernanță

Au fost făcute constatări privind guvernanța internă și gestionarea riscurilor în urma inspecțiilor la fața locului axate exclusiv pe această temă, dar și a celor dedicate altor domenii de risc. Constatări importante au fost identificate în următoarele domenii:

• structura corporativă și organizatorică: deficiențe la nivelul cadrelor de control intern, resurse umane insuficiente și lipsă de coordonare în cadrul grupului;
• rolurile și responsabilitățile organului de conducere: deficiențe la nivelul delegării competențelor și vulnerabilități în implementarea strategiei și a mecanismelor de guvernanță ale instituției;
• funcțiile de control intern, inclusiv conformitatea, gestionarea riscurilor și auditul intern: constatări importante privind statutul, resursele și sfera de aplicare a activității tuturor funcțiilor de control intern.

Riscul operațional

Majoritatea constatărilor importante au fost legate de măsurarea riscului operațional (deficiențe la nivelul colectării de date privind riscul operațional, planuri de acțiune inadecvate pentru soluționarea incidentelor operaționale) și sfera de aplicare a identificării și gestionării riscurilor (acoperirea și definirea incompletă a riscurilor operaționale semnificative, utilizarea inconsecventă a indicatorilor în cadrul entităților juridice ale unui grup).

Riscul informatic

Majoritatea constatărilor de importanță majoră au fost legate de gestionarea operațiunilor informatice (procese inadecvate de gestionare a incidentelor, lipsa unor inventare cuprinzătoare și precise ale activelor); gestionarea drepturilor de acces (procese de recertificare ineficace, delimitare insuficientă a sarcinilor); gestionarea calității datelor (procese operaționale deficitare destinate validării intrărilor manuale); și gestionarea securității informatice (măsuri de detectare și diminuare întârziate și necorespunzătoare).

Riscul de capital

Constatările privind capitalul reglementat (Pilonul 1) au fost legate de deficiențe în alocarea ponderilor corecte de risc pentru expuneri, ceea ce a condus la o subestimare a activelor ponderate în funcție de risc (în principal cu privire la riscul de credit ca urmare a alocării incorecte a categoriilor de expuneri și a incapacității de a identifica finanțări speculative ale bunurilor imobile).

Cele mai grave probleme identificate în cadrul misiunilor ICAAP au fost asociate cadrelor de testare la stres subdezvoltate (nesoluționarea tuturor riscurilor semnificative și neefectuarea de testări la stres în sens invers), cuantificării vulnerabilităților (îndeosebi în ceea ce privește modelarea riscului de credit) și deficiențelor semnificative privind integrarea ICAAP în cadrul de gestionare.

Riscul de rată a dobânzii asociat portofoliului bancar

Constatările deosebit de grave privind riscul de rată a dobânzii asociat portofoliului bancar au fost în mare parte legate de măsurarea și gestionarea riscurilor, în special de fundamentarea insuficientă a modelării depozitelor la vedere și de absența unei validări periodice a modelelor privind riscul de rată a dobânzii asociat portofoliului bancar.

Riscul de lichiditate

Majoritatea constatărilor privind riscul de lichiditate au vizat măsurarea riscurilor și testarea de stres. Cele mai frecvente probleme au fost modelarea inadecvată a riscurilor, deficiențe în estimarea evoluției în timp a produselor financiare, erori în calculul indicatorului de acoperire a necesarului de lichiditate (liquidity coverage ratio – LCR) și utilizarea unor scenarii de testare la stres care nu au fost proporționale cu complexitatea instituției.

Modelele de afaceri și profitabilitatea

Majoritatea constatărilor importante au fost legate de analiza profitabilității reale (analiza insuficientă a principalilor factori determinanți ai profitabilității și a liniilor de activitate, deficiențe la nivelul instrumentelor de stabilire a prețurilor în ceea ce privește includerea tuturor costurilor și riscurilor) și analiza proiecțiilor financiare (prognoze și scenarii financiare extrem de optimiste și analiza și integrarea insuficientă a noului cadru de reglementare, contabilitate și competitivitate în strategia de afaceri anticipativă).

Riscul de piață

Cele mai importante constatări au vizat aspecte legate de măsurarea riscurilor, atât din punct de vedere contabil, cât și din punct de vedere prudențial, în special în ceea ce privește estimarea valorii juste. Acestea s-au referit la inadecvarea cadrului de stabilire a nivelului activelor, care a condus la o clasificare incorectă, la rezerve de valoare justă insuficiente și la ajustări inadecvate ale evaluării suplimentare.

1.7 Analiza țintită a modelelor interne (Targeted review of internal models – TRIM)

TRIM este un proiect multianual care se desfășoară în strânsă cooperare cu ANC. Acesta a fost lansat în 2017 ca urmare a activităților analitice efectuate în 2016 și își propune să reducă variabilitatea nejustificată a activelor ponderate în funcție de risc ale instituțiilor și să evalueze caracterul adecvat și oportun al modelelor interne. În general, acesta contribuie la asigurarea unor condiții de concurență echitabile prin încurajarea utilizării unor practici de supraveghere coerente, care se axează pe implementarea corectă și consecventă a cerințelor de reglementare referitoare la modelele interne, venind astfel în completarea măsurilor stabilite în temeiul Basel III.

TRIM este proiectul de cea mai mare anvergură pe care Supravegherea bancară a BCE l-a lansat până în prezent. Acesta reprezintă o inițiativă de referință în ceea ce privește obiectivul său privind armonizarea în domeniul supravegherii modelelor interne. În 2018, la jumătatea etapei de execuție, TRIM înregistrase deja rezultate semnificative în direcția atingerii obiectivelor sale.

În primul rând, TRIM a definit și a stabilit practici armonizate pentru supravegherea modelelor interne utilizate de instituțiile semnificative. Acesta constituie o premisă necesară în vederea asigurării unui tratament egal în cadrul MUS. TRIM a pus bazele unei înțelegeri comune la nivelul ANC a reglementărilor europene referitoare la modele interne, astfel cum sunt reflectate în Ghidul BCE privind modele interne și în cadrul metodologic comun aplicabil investigațiilor la fața locului în contextul TRIM. Beneficiile aduse de aceasta supravegherii de către MUS a modelelor interne vor depăși cu mult cadrul temporal limitat al proiectului.

În acest spirit, Ghidul BCE privind modelele interne va rămâne un document în continuă transformare, care va fi modificat și actualizat în timp. Publicarea unei versiuni revizuite^[14], în urma a două consultări publice, a marcat un moment de referință în 2018. Versiunea revizuită include și feedbackul transmis de instituții în cadrul exercițiului TRIM, experiența dobândită pe parcursul investigațiilor TRIM la fața locului și evoluțiile curente în domeniul reglementării.

În vederea armonizării practicilor de supraveghere, o a doua realizare importantă a proiectului TRIM o constituie transparența pe care o oferă cu privire la deficiențele tipice identificate în modelele interne ale instituțiilor semnificative. Dat fiind că etapa de desfășurare la fața locului a TRIM s-a încheiat deja pentru 60% dintre cele aproximativ 200 de investigații derulate în perioada 2017-2019, a fost posibilă efectuarea sistematică a unor analize orizontale și comparații inter pares, care au oferit o imagine de ansamblu asupra celor mai semnificative sau comune deficiențe identificate la nivelul instituțiilor inspectate. Acest lucru a asigurat consecvența evaluărilor în scopul supravegherii în cadrul investigațiilor.^[15]

De fapt, deciziile de supraveghere rezultate din investigațiile TRIM la fața locului reprezintă o a treia realizare principală a proiectului TRIM, întrucât acestea contribuie la aplicarea îmbunătățirilor aduse modelelor și la remedierea deficiențelor identificate. Acest lucru este asigurat printr-o utilizare sistematică și consecventă a măsurilor de supraveghere pentru a compensa eventualele subestimări ale riscurilor. Prin această monitorizare specifică, TRIM contribuie la reducerea variabilității nejustificate a activelor ponderate în funcție de risc în modelele interne ale băncilor.

Pentru a obține aceste rezultate, TRIM are nevoie de o desfășurare considerabilă de resurse în materie de supraveghere. Pentru a evita perturbarea derulării normale a operațiunilor de întreținere a modelelor efectuate de instituții, pe lângă investigațiile în contextul TRIM și, uneori, în paralel cu acestea, modificările semnificative aduse modelelor și aprobările inițiale ale modelelor au continuat, de asemenea, să fie evaluate la fața locului. Pe parcursul anului 2018, celor 59 de investigații la fața locului lansate ca parte a proiectului TRIM li s-au adăugat 85 de investigații privind modele interne lansate în cadrul instituțiilor semnificative (dintre care 55 au fost efectuate la fața locului)^[16]. În ansamblu, în 2018 au fost emise 121 de decizii de supraveghere referitoare la investigațiile privind modelele interne^[17].

Activitatea desfășurată în cadrul proiectului TRIM, precum și supravegherea periodică a modificărilor semnificative aduse modelelor sau a cererilor de aprobări inițiale ale modelelor vor continua și în anul 2019. Mai precis, etapa de desfășurare la fața locului a TRIM ar trebui încheiată în a doua jumătate a anului 2019, în vederea finalizării proiectului TRIM în primele luni ale anului 2020.

1.8 Supravegherea indirectă a instituțiilor mai puțin semnificative

Regulamentul privind MUS^[18] conferă BCE mandatul asigurării funcționării eficace și consecvente a MUS și, implicit, îi încredințează acesteia funcția de monitorizare a instituțiilor mai puțin semnificative, în timp ce ANC dețin în continuare responsabilitatea principală a supravegherii acestor instituții. Obiectivul general al acestei funcții de monitorizare este de a asigura aplicarea consecventă a unor standarde înalte de supraveghere în întreaga zonă euro. În acest scop, Supravegherea bancară a BCE cooperează îndeaproape cu ANC la elaborarea unui cadru operațional destinat monitorizării supravegherii instituțiilor mai puțin semnificative.

Standarde și politici comune de supraveghere

De-a lungul anilor, BCE și ANC au colaborat în vederea definirii standardelor comune de supraveghere destinate supravegherii instituțiilor mai puțin semnificative. Acestea rămân un instrument principal de promovare a practicilor de supraveghere, asigurând o supraveghere consecventă și de înaltă calitate a instituțiilor mai puțin semnificative.

Pe parcursul anului, standardele comune de supraveghere existente au fost optimizate^[19], în timp ce altele noi au fost finalizate. În plus, au fost adoptate inițiative privind schimbul de bune practici și promovarea aplicării consecvente a standardelor în domenii de interes. Mai precis, au fost organizate mai multe workshopuri cu ANC în vederea identificării celor mai bune practici ale acestora în ceea ce privește supravegherea guvernanței interne a instituțiilor mai puțin semnificative, precum și experiența lor cu privire la aplicarea noului Ghid al ABE privind comunicarea între autoritățile competente de supraveghere a instituțiilor de credit și auditorul/auditorii statuar(i) și firma/firmele de audit care efectuează auditul statuar al instituțiilor de credit^[20] și la gestionarea crizelor. Referitor la gestionarea crizelor, au fost finalizate trei noi standarde comune de supraveghere.^[21]

În urma consultării publice din toamna anului 2017, versiunea finală a Ghidului privind evaluarea cererilor de autorizare ale instituțiilor de credit FinTech a fost publicată în luna martie 2018. Acesta se utilizează în evaluarea cazurilor de autorizare noi, acolo unde este necesar. Activitățile privind implicațiile tehnologiilor financiare pentru supravegherea bancară au avansat și mai mult.

Pentru a asigura implementarea eficace a standardelor comune de supraveghere privind instituțiile care acordă credite auto (car financing institutions – CFI), au fost adoptate inițiative privind schimbul de informații și promovarea comparațiilor inter pares, pe baza colaborării strânse între supraveghetorii acestor instituții provenind atât din cadrul BCE, cât și de la ANC. Mai mult, dialogul cu acest sector a continuat prin intermediul organizării de workshopuri. În 2018, acesta s-a axat pe planificarea redresării, digitalizare și alte tendințe structurale, care afectează industria auto și care probabil că vor avea, în timp, un impact asupra instituțiilor care acordă credite auto.

Analiza tematică privind IFRS 9 a continuat în 2018 în strânsă colaborare cu ANC, în scopul asigurării implementării consecvente a IFRS 9 de către băncile din zona euro. Printre altele, au fost lansate mai multe inițiative destinate sprijinirii autorităților de supraveghere în evaluarea nivelului de pregătire a instituțiilor mai puțin semnificative pentru implementarea IFRS 9.

În urma încheierii Programului FMI de evaluare a sectorului financiar (Financial Sector Assessment Program – FSAP)^[22] pentru zona euro, care a vizat instituțiile semnificative, Supravegherea bancară a BCE a contribuit în mod activ la evaluarea supravegherii instituțiilor mai puțin semnificative pentru programele naționale de evaluare a sectorului financiar ale unor țări din zona euro^[23]. Această contribuție s-a concentrat asupra funcției de monitorizare a BCE cu privire la supravegherea instituțiilor mai puțin semnificative, explicând rolul BCE și cooperarea sa cu ANC.

Metodologia SREP pentru instituțiile mai puțin semnificative

2018 a fost primul an în care ANC au aplicat o metodologie comună și armonizată în vederea derulării SREP pentru instituțiile mai puțin semnificative. În ianuarie 2018, Consiliul de supraveghere a aprobat prima versiune a metodologiei SREP pentru instituțiile mai puțin semnificative, care a fost elaborată în comun de personalul ANC și BCE începând cu anul 2015. Implementarea este realizată după un calendar etapizat, care permite o tranziție lină de la metodologiile naționale la cea comună, pe o perioadă de trei ani: ANC au convenit să aplice metodologia comună SREP cel puțin în cazul instituțiilor mai puțin semnificative de înaltă prioritate în 2018 și să o extindă la nivelul tuturor instituțiilor mai puțin semnificative până în 2020.

Metodologia se bazează pe ghidurile privind SREP elaborate de ABE și pe abordarea BCE privind instituțiile semnificative și metodologiile naționale existente. Metodologia SREP este flexibilă și proporțională. Astfel, aceasta oferă ANC posibilitatea de a adapta intensitatea și frecvența activităților de supraveghere în funcție de gradul de risc al băncilor și de impactul lor potențial asupra sistemului financiar. Această abordare proporțională cuprinde frecvențe și niveluri de granularitate variabile la evaluarea nivelurilor de risc ale unei bănci și a controlului riscurilor sau la revizuirea modului în care o bancă își evaluează necesarul intern de capital și de lichiditate, atât în condiții normale, cât și în situații caracterizate de tensiuni. ANC beneficiază de flexibilitate în demersul de luare în considerare a particularităților naționale (de exemplu, standarde de contabilitate, reglementări) și de desfășurare a procesului decizional aferent SREP. Metodologia SREP pentru instituțiile mai puțin semnificative este actualizată periodic și, prin urmare, va continua să evolueze în viitor.

Pentru a spori transparența pieței și a transmite băncilor așteptările în materie de supraveghere, BCE a publicat pe website-ul său privind supravegherea bancară o sinteză a metodologiei SREP destinate instituțiilor mai puțin semnificative. Sinteza se concentrează asupra aspectelor generale ale metodologiei și asupra aspectelor care sunt deosebit de relevante pentru instituțiile mai puțin semnificative, cum ar fi proporționalitatea. De asemenea, BCE a organizat reuniuni cu asociațiile bancare europene în vederea realizării unor schimburi de opinii referitoare la metodologia SREP destinată instituțiilor mai puțin semnificative.

Cooperarea cu privire la instituțiile mai puțin semnificative individuale

Cooperarea eficace între BCE și ANC este esențială în vederea asigurării unei supravegheri consecvente și de înaltă calitate a instituțiilor mai puțin semnificative. Pe parcursul anului 2018, cooperarea dintre BCE și ANC a fost consolidată în trei domenii principale: (i) colaborarea tehnică și la nivel înalt, (ii) monitorizarea instituțiilor mai puțin semnificative și (iii) analizele sectoriale și tematice.

Colaborarea tehnică și la nivel înalt: Există un program de schimburi de opinii periodice (inclusiv reuniuni și apeluri telefonice) între reprezentanții conducerii de nivel superior a BCE și a ANC. De asemenea, a fost promovată cooperarea la nivel tehnic cu privire la instituțiile mai puțin semnificative individuale și la practicile de supraveghere. În acest domeniu, birourile BCE dedicate țărilor^[24] au deținut un rol esențial în promovarea schimbului de informații și a celor mai bune practici de supraveghere la nivelul ANC.

Monitorizarea instituțiilor mai puțin semnificative: În concordanță cu abordarea adoptată în anii anteriori și cu principiul proporționalității, instituțiile mai puțin semnificative au fost monitorizate pe baza unui cadru de prioritizare^[25]. Cooperarea dintre BCE și ANC s-a axat pe monitorizarea periodică a instituțiilor mai puțin semnificative de înaltă prioritate și a celor cu probleme specifice în materie de supraveghere, în special a instituțiilor cu o situație financiară deteriorată. În cazurile în care deciziile referitoare la autorizare (de exemplu, autorizarea sau aprobarea achiziționării de participații calificate) conțineau dispoziții auxiliare^[26] care necesitau o supraveghere ulterioară, BCE și ANC relevante au cooperat, de asemenea, pentru a asigura implementarea acestor dispoziții. În plus, 2018 a fost primul an în care orientările privind notificările au fost implementate integral^[27]. Opiniile BCE cu privire la notificări au fost emise în contextul general al cooperării permanente dintre BCE și ANC, în special în ceea ce privește schimbul de informații privind instituțiile mai puțin semnificative individuale și abordarea în materie de supraveghere adoptată de ANC relevante.

Analize sectoriale și tematice: Monitorizarea supravegherii de înaltă calitate a instituțiilor mai puțin semnificative a fost consolidată, de asemenea, prin implementarea de analize sectoriale și tematice. Având în vedere importanța sectoarelor cooperatiste în unele țări, în ultimii doi ani BCE și ANC relevante au realizat analize comune ale acestor sectoare în două țări. A fost înființat un grup de cooperare (alcătuit din participanți atât din partea BCE, cât și din partea ANC relevante) pentru a monitoriza reforma sectorului cooperatist într-o țară, cu scopul de a promova o implementare consecventă. În ceea ce privește sistemele instituționale de protecție (SIP), monitorizarea anuală a SIP „hibride”^[28] în țările relevante a fost efectuată pentru a treia oară. S-a acordat sprijin ANC din țările în care băncile solicitau (sau intenționau să solicite) recunoașterea unui SIP. În plus, pentru a compara abordările la nivelul diferitelor ANC în raport cu cerințele SREP și pentru a asigura consecvența rezultatelor activităților de supraveghere, în 2018 a fost efectuată o analiză comparativă a cerințelor din Pilonul 2 privind instituțiile mai puțin semnificative de înaltă prioritate. Nu în ultimul rând, în ceea ce privește infrastructurile piețelor financiare, BCE și ANC relevante au lansat analiza sectorială anuală a IPF care dețin o autorizație bancară.

1.9 Atribuții macroprudențiale

Cu privire la politica macroprudențială în zona euro, în anul 2018 BCE a continuat să poarte un dialog activ cu autoritățile naționale în concordanță cu atribuțiile care i-au fost conferite în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul privind MUS. În limitele cadrului definit de politică macroprudențială, BCE poate aplica: (i) cerințe mai mari pentru amortizoarele relevante de capital decât cele aplicate de autoritățile naționale și (ii) măsuri mai stricte care vizează contracararea riscurilor sistemice sau macroprudențiale. Forumul macroprudențial servește drept platformă pentru membrii Consiliului guvernatorilor și ai Consiliului de supraveghere, unde aceștia dezbat perspectivele microprudențiale și macroprudențiale de la nivelul MUS.^[29] Acesta asigură faptul că măsurile microprudențiale și macroprudențiale se completează reciproc cu eficacitate.

În anul 2018, BCE a primit peste 100 de notificări privind politica macroprudențială din partea autorităților naționale. Majoritatea notificărilor au vizat deciziile trimestriale privind stabilirea amortizoarelor anticiclice de capital și deciziile privind identificarea și tratamentul fondurilor proprii ale instituțiilor de importanță sistemică globală (global systemically important institutions – G-SII) și/sau ale altor instituții de importanță sistemică (other systemically important institutions – O-SII). De asemenea, BCE a primit notificări cu privire la alte măsuri, de exemplu cele introduse în conformitate cu articolul 458 din Regulamentul privind cerințele de capital, amortizoarele de risc sistemic și cele privind reciprocitatea măsurilor macroprudențiale adoptate în alte state membre.

Urmând metodologia BCBS, BCE și autoritățile naționale au identificat opt G-SII^[30] cărora li s-a cerut să dețină amortizoare suplimentare de capital cuprinse între 1,0% și 2,0% în 2020. BCE a primit, de asemenea, notificări cu privire la ratele amortizorului de capital pentru 107 O-SII. Aceste rate au fost în concordanță cu metodologia de aplicare a unui prag minim pentru determinarea amortizoarelor de capital pentru O-SII, pe care BCE a urmat-o începând din anul 2016.^[31] În prezent, această metodologie este în curs de revizuire.

BCE s-a implicat, de asemenea, în activitățile desfășurate de CERS, care este responsabil de supravegherea macroprudențială a sistemului financiar al UE. ECS utilizează informații provenite de la CERS, alături de alte analize macroprudențiale realizate de BCE, pentru a se asigura că toate riscurile relevante sunt luate în considerare. În mod similar, CERS și alte autorități macroprudențiale utilizează date provenite de la ECS pentru a se asigura că informațiile cu privire la instituțiile individuale sunt integrate în analiza riscurilor la nivelul întregului sistem și pentru a identifica posibile măsuri de remediere.

2 Contribuția la cadrul UE de gestionare a crizelor și de rezoluție

2.1 Cazuri de criză în 2018

2.1.1 ABLV Bank a fost declarată în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate

În temeiul cadrului UE de gestionare a crizelor, BCE poate stabili că o bancă este în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate, în urma consultării Comitetului unic de rezoluție^[32]. La data de 23 februarie 2018, Supravegherea bancară a BCE a stabilit că instituția semnificativă din Letonia ABLV Bank AS era în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate, în conformitate cu articolul 18 alineatul (4) litera (c) din Regulamentul privind Mecanismul unic de rezoluție, întrucât era probabil ca, în viitorul apropiat, să se afle în imposibilitatea de a-și plăti datoriile sau alte angajamente la scadență. BCE a stabilit că filiala din Luxemburg a ABLV Bank, respectiv ABLV Bank, S.A., era, de asemenea, în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate.

Etapele premergătoare deciziei pentru a stabili dacă băncile erau în curs de a intra în dificultate sau susceptibile de a intra în dificultate

La data de 13 februarie 2018, Rețeaua de Combatere a Criminalității Financiare din cadrul Departamentului Trezorerie al SUA (Treasury’s Financial Crimes Enforcement Network – FinCEN) a propus o măsură prin care ABLV Bank era desemnată drept „instituție care generează o preocupare majoră în ceea ce privește spălarea banilor” în conformitate cu Secțiunea 311 din USA PATRIOT Act. Consecința retragerii intempestive a depozitelor și pierderea accesului la finanțare în dolari SUA a fost că banca nu mai putea efectua plăți în dolari SUA. La 19 februarie 2018, Comisia pentru piețe financiare și de capital din Letonia (Latvian Financial and Capital Market Commission – FCMC) a impus un moratoriu^[33] asupra ABLV Bank AS, urmând o instrucțiune primită din partea Supravegherii bancare a BCE. Moratoriul a impus interdicția tuturor plăților efectuate de ABLV Bank AS cu privire la pasivele sale financiare. Impunerea moratoriului a fost considerată necesară pentru a acorda băncii timpul necesar pentru remedierea situației lichidității sale. În aceeași zi, ABLV Bank, S.A. i-a fost impusă suspendarea plăților în Luxemburg.

ABLV Bank AS și filiala sa, ABLV Bank S.A., nu dispuneau de fonduri suficiente pentru a face față ieșirilor de depozite care ar fi fost probabil să se producă în cazul în care moratoriul ar fi fost ridicat. Prin urmare, Consiliul de supraveghere al BCE a decis demararea procesului pentru a se stabili dacă băncile erau în curs de a intra în dificultate sau susceptibile de a intra în dificultate și a inițiat o consultare oficială cu Comitetul unic de rezoluție la data de 22 februarie 2018. Ulterior, Consiliul de supraveghere și Consiliul guvernatorilor BCE au adoptat evaluările pentru a stabili dacă ABLV Bank AS și ABLV Bank, S.A. erau în curs de a intra în dificultate sau susceptibile de a intra în dificultate. La 23 februarie 2018, evaluările au fost trimise atât Comitetului unic de rezoluție, cât și Comisiei Europene, în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul privind Mecanismul unic de rezoluție. Supravegherea bancară a BCE a notificat, de asemenea, toate autoritățile relevante cu privire la deciziile sale în conformitate cu articolul 81 din BRRD și cu dispozițiile CRD IV.

Cooperarea și schimbul de informații cu Comitetul unic de rezoluție

Supravegherea bancară a BCE a informat Comitetul unic de rezoluție de îndată ce i s-a adus la cunoștință proiectul de măsură al FinCEN. Situația în curs de deteriorare a lichidității băncilor a fost discutată în detaliu cu reprezentanții Comitetului unic de rezoluție în cadrul ședințelor de gestionare a crizei, organizate de BCE. Comitetul unic de rezoluție a fost, de asemenea, invitat să participe în calitate de observator la ședințele relevante ale Consiliului de supraveghere al BCE. În plus, un reprezentant al BCE a participat la toate ședințele executive ale Comitetului unic de rezoluție legate de acest caz, inclusiv la ședința în cadrul căreia acesta a decis să nu adopte măsuri de rezoluție.

Măsuri adoptate în urma evaluării pentru a se stabili dacă băncile erau în curs de a intra în dificultate sau susceptibile de a intra în dificultate

La data de 24 februarie 2018, Comitetul unic de rezoluție a decis să nu adopte măsuri de rezoluție în cazul ABLV Bank AS și al ABLV Bank, S.A. Acesta a concluzionat că, deși condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție precizate la articolul 18 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul privind Mecanismul unic de rezoluție erau îndeplinite, condiția menționată la articolul 18 alineatul (1) litera (c), care se referă la interesul public, nu era îndeplinită. În paralel, Comisia pentru piețe financiare și de capital din Letonia și Comisia de supraveghere a sectorului financiar (Commission de Surveillance du Secteur Financier – CSSF) din Luxemburg, în rolul lor de autorități desemnate în conformitate cu Directiva 2014/49/UE^[34], au stabilit că depozitele garantate ale ABLV Bank AS și ABLV Bank, S.A. au devenit indisponibile.^[35] ABLV Bank AS a solicitat ulterior autolichidarea voluntară în temeiul legii privind instituțiile de credit din Letonia. În luna iulie 2018, Supravegherea bancară a BCE a retras autorizația ABLV Bank AS în urma unei propuneri din partea Comisiei pentru piețe financiare și de capital din Letonia, care continuă să supravegheze procesul de autolichidare. În cazul ABLV Bank, S.A., instanța competentă din Luxemburg a decis că nu au fost îndeplinite condițiile de declanșare a procedurilor naționale de insolvență. Prin urmare, banca a fost plasată în regim de suspendare a plăților în temeiul legislației naționale și a numit doi administratori externi pentru a controla gestionarea activelor băncii.^[36]

Concluzii principale desprinse

Cazul ABLV a evidențiat un posibil dezechilibru între cadrul UE de gestionare a crizelor și dreptul național privind insolvența. În temeiul Directivei privind redresarea și rezoluția bancară și al Regulamentului privind Mecanismul unic de rezoluție, nu numai lipsa de lichiditate efectivă, ci și cea potențială din viitorul apropiat reprezintă un motiv suficient pentru a stabili dacă o instituție este în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate. În schimb, dreptul privind insolvența impune, de regulă, ca lipsa de lichiditate efectivă să se producă înainte de declanșarea procedurilor de insolvență din rațiuni de lichiditate. Din acest motiv, Supravegherea bancară a BCE a încurajat și a sprijinit modificarea cadrului juridic al UE pentru a asigura că procedurile naționale de lichidare sunt declanșate automat atunci când o bancă este declarată în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate și Comitetul unic de rezoluție decide că nu a fost îndeplinit criteriul de interes public pentru demararea unei acțiuni de rezoluție.

În ceea ce privește aspectele legate de combaterea spălării banilor, este important să se noteze faptul că punerea în aplicare a legislației naționale privind combaterea spălării banilor reprezintă o competență a autorităților naționale relevante. Cu toate acestea, în limitele competenței sale și având în vedere informațiile disponibile, MUS ia în considerare aspectele legate de combaterea spălării banilor, de exemplu, prin intermediul evaluării SREP, deoarece încălcările grave ale cerințelor privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului pot, în ultimă instanță, reprezenta un risc pentru viabilitatea unei bănci. Schimbul de informații între autoritățile relevante deține un rol esențial în acest sens (Caseta 2).

2.1.2 Comunicarea cu privire la cazurile de declarare a unei bănci în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate

Comunicarea reprezintă o componentă esențială în gestionarea unei crize. Faptul de a arăta că autoritățile responsabile contracarează o situație de criză poate să calmeze reacțiile pieței și, prin urmare, să reducă riscurile de contagiune. Atunci când o bancă este în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate, nu numai soluționarea crizei este esențială, ci și comunicarea eficace a acestei soluții către public.

Coordonarea între diferitele părți interesate este esențială pentru a transmite publicului un mesaj clar și cuprinzător.

În cazul ABLV Bank, BCE, Comitetul unic de rezoluție și Comisia pentru piețe financiare și de capital din Letonia au colaborat îndeaproape în privința activităților de comunicare. Inițial, duminică, 18 februarie 2018, Supravegherea bancară a BCE a anunțat impunerea unui moratoriu.^[37] Șase zile mai târziu, sâmbătă, 24 februarie, ca urmare a deciziei BCE de a declara ABLV Bank AS și ABLV Bank, S.A., în curs de a intra în dificultate sau susceptibile de a intra în dificultate, Comitetul unic de rezoluție a anunțat decizia referitoare la faptul că rezoluția nu era în interesul public.^[38] Acest anunț a fost urmat, la scurt timp, de anunțurile coordonate ale Supravegherii bancare a BCE^[39] și FCMC privind decizia BCE de a stabili dacă băncile erau în curs de a intra în dificultate sau susceptibile de a intra în dificultate. FCMC și CSSF au publicat, la rândul lor, anunțuri privind deciziile lor de stabilire a indisponibilității depozitelor.^[40]

În urma deciziei privind declararea băncilor în curs de a intra în dificultate sau susceptibile de a intra în dificultate, BCE a primit întrebări despre cazul ABLV Bank de la un deputat în Parlamentul European și de la președintele Bundestagului Germaniei. BCE a răspuns la aceste întrebări conform normelor de confidențialitate relevante și a publicat răspunsurile pe website-ul său privind supravegherea bancară.^[41]

Publicarea versiunilor neconfidențiale ale evaluărilor pentru a se stabili dacă o instituție este în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate

Aceste evaluări fac obiectul obligațiilor de păstrare a secretului profesional și al normelor de confidențialitate care se aplică tuturor deciziilor adoptate de BCE în calitate de supraveghetor.

În scopul asigurării transparenței și al asumării responsabilității și având în vedere interesul public general, BCE a publicat pe website-ul său privind supravegherea bancară versiuni neconfidențiale ale celor două evaluări pentru a se stabili dacă ABLV Bank AS și ABLV Bank, S.A. erau în curs de a intra în dificultate sau susceptibile de a intra în dificultate, în concordanță cu abordările utilizate în cazurile anterioare. Pentru a respecta obligațiile de păstrare a secretului profesional, nu au fost dezvăluite informații confidențiale. Supravegherea bancară a BCE a publicat aceste evaluări la scurt timp după ce Comitetul unic de rezoluție publicase versiunile neconfidențiale ale deciziilor sale de rezoluție. Publicarea versiunilor neconfidențiale ale evaluărilor pentru a se stabili dacă o bancă este în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate reprezintă o excepție de la politica generală a BCE privind comunicarea, care, în conformitate cu cerințele juridice, nu prevede publicarea deciziilor sau evaluărilor de supraveghere individuale care sunt protejate de normele privind secretul profesional.

2.2 Cadrul BCE de gestionare a crizelor

BCE a înființat Planul MUS de acțiune în caz de urgență, un cadru de gestionare a crizelor, cu scopul de a reacționa cu eficacitate și în timp util la situațiile de criză, prin intermediul unui flux de informații corespunzător și al unui proces decizional solid. Acesta cuprinde trei etape de escaladare, în funcție de situația specifică în care se află instituția de credit relevantă, după cum urmează: (i) monitorizarea consolidată a instituției, (ii) pregătirea pentru o intervenție timpurie și (iii) pregătirea pentru o evaluare potențială pentru a se stabili dacă instituția este în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate. Cadrul permite BCE să adopte o serie de măsuri adaptate pentru a remedia situația financiară în curs de deteriorare a unei instituții, pe baza unui proces de escaladare în trei etape (a se vedea mai jos).

Pe parcursul anului 2018, cadrul BCE de gestionare a crizelor a continuat să fie îmbunătățit, prin măsurile adoptate ca urmare a recomandărilor Curții de Conturi Europene (CCE). Procedurile de escaladare cuprinse în cadru au fost optimizate printr-un set extins de indicatori cantitativi și calitativi care să definească tranziția de la o etapă la alta. Indicatorii sunt conformi cu ghidurile ABE privind intervenția timpurie și evaluările pentru a se stabili dacă o instituție este în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate și, astfel, se referă la capital și lichiditate, precum și la evenimente semnificative. În cazul indicatorilor cantitativi au fost definite praguri clare în vederea determinării unei deteriorări potențiale a situației financiare a unei instituții de credit. Acești indicatori sunt monitorizați la nivel central de Serviciul gestionarea crizelor al BCE. În acest cadru se iau în considerare pragurile și indicatorii specifici instituției, precum cei definiți în planul de redresare al fiecărei bănci. Indiferent de indicatori, escaladarea se poate, de asemenea, baza pe aprecierea experților din cadrul ECS și al Serviciului gestionarea crizelor al BCE.

Cele trei etape ale procesului de escaladare

În vederea asigurării unei reacții corespunzătoare situației respective, sunt întreprinse acțiuni specifice în fiecare dintre cele trei etape ale procesului de escaladare. În special, este monitorizată cu atenție situația lichidității instituțiilor, de exemplu prin evaluarea frecventă a capacității de compensare și a fluxurilor de lichiditate. Pentru a se asigura că instituțiile sunt pregătite să facă față crizelor potențiale, BCE a efectuat, în luna septembrie 2018 (similar anilor anteriori), un test de lichiditate, respectiv un exercițiu de transmitere a datelor utilizând un model specific de monitorizare a lichidității. În cadrul Supravegherii bancare a BCE, Serviciul gestionarea crizelor elaborează rapoarte periodice referitoare la instituțiile vizate de cadrul de gestionare a crizelor, destinate cadrelor de conducere de nivel superior, membrilor Consiliului de supraveghere și Comitetului unic de rezoluție.

Prima etapă (monitorizarea consolidată)este inițiată în cazul deteriorării situației financiare a instituției de credit. Răspunsul ECS urmărește să stabilească măsurile de supraveghere corespunzătoare și să consolideze monitorizarea instituției (de exemplu, prin efectuarea unor analize aprofundate suplimentare, organizarea de inspecții la fața locului și/sau intensificarea monitorizării lichidității). În același timp, cooperarea și schimbul de informații între ECS și Serviciul gestionarea crizelor, precum și între BCE, ANC și Comitetul unic de rezoluție sunt accelerate. Modelul de monitorizare a lichidității este utilizat, după caz, în scopul colectării unui set minim de informații privind lichiditatea.

Dacă situația financiară continuă să se deterioreze, trebuie luată în considerare necesitatea realizării unei evaluări în vederea unei intervenții timpurii (conform articolului 27 din BRRD) (a doua etapă). ECS și Serviciul gestionarea crizelor cooperează îndeaproape în scopul evaluării situației și al propunerii de măsuri în conformitate cu dispozițiile aplicabile transpuse la nivel național ale articolelor 27, 28 și 29 din BRRD. În cazul în care instituția relevantă este prezentă în state membre din afara zonei euro sau în țări terțe, colegiile de supraveghetori se asigură că autoritățile de supraveghere relevante pot interacționa. Serviciul gestionarea crizelor va informa, de asemenea, funcția de politică monetară a BCE în conformitate cu principiul separării și cu decizia Comitetului executiv privind schimbul de informații între funcția de politică monetară și cea de supraveghere a BCE.

Dacă situația financiară se deteriorează în continuare (a treia etapă), este înființată o echipă de gestionare a crizelor specifică instituției pentru a asigura o aliniere totală între supraveghetori, autoritățile de rezoluție și funcțiile din cadrul băncilor centrale într-o situație de criză. Echipa respectivă este alcătuită din cadrele de conducere de nivel superior ale BCE, membrii Consiliului de supraveghere al ANC relevante, președintele Comitetului unic de rezoluție și alți membri ad-hoc. Aceasta are rolul unui organ central de coordonare destinat măsurilor de supraveghere necesare, planificării pentru situații neprevăzute și monitorizării progreselor, eficacității și eficienței gestionării crizelor. Aici pot fi incluse preparativele destinate evaluărilor pentru a se stabili dacă o instituție este în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate, ca parte a planificării pentru situații neprevăzute în curs. Orice decizie de a declara o instituție ca fiind în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate este transmisă Comitetului unic de rezoluție și, fără întârzieri nejustificate, autorităților competente relevante din țara-gazdă și celor de rezoluție, ministerelor competente, băncilor centrale și schemei/schemelor de garantare a depozitelor, în conformitate cu cadrul juridic.

În cazul unei crize sistemice, poate fi creat un grup de monitorizare la nivel înalt pentru monitorizarea și identificarea dificultăților potențiale legate de lichiditate și de solvabilitate care pot apărea simultan, atât la nivelul instituțiilor semnificative, cât și la nivelul instituțiilor mai puțin semnificative.

În toate etapele Planului de acțiune în caz de urgență, care are rolul de cadru de gestionare a crizelor, BCE cooperează cu Comitetul unic de rezoluție, sub rezerva legilor și acordurilor interinstituționale aplicabile, precum memorandumul de înțelegere între BCE și Comitetul unic de rezoluție. De exemplu, Serviciul gestionarea crizelor, în cooperare cu ECS, informează Comitetul unic de rezoluție și face schimb de opinii și cunoștințe cu acesta cu privire la deteriorarea semnificativă a situației financiare a entității supravegheate/grupului supravegheat în cauză. În plus, Comitetul unic de rezoluție are acces direct la datele relevante specifice băncii prin intermediul sistemelor IT ale BCE.

Dacă o instituție de credit este declarată în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate, echipa de gestionare a crizelor din cadrul Supravegherii bancare a BCE coordonează schimbul de informații dintre MUS și Comitetul unic de rezoluție/autoritățile naționale de rezoluție (ANR), precum și pregătirea oricăror măsuri necesare adoptate în urma acestei decizii, de exemplu autorizarea unei bănci-punte și retragerea autorizației „vechii” instituții. Principalii factori de decizie în eventualitatea rezoluției (ca urmare a evaluării pentru a se stabili dacă o instituție este în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate) sunt autoritățile de rezoluție, respectiv Comitetul unic de rezoluție și ANR. În consecință, rolul BCE este unul consultativ.

2.3 Interacțiunea cu Comitetul unic de rezoluție

În anul 2018, similar anilor anteriori, Supravegherea bancară a BCE și Comitetul unic de rezoluție au continuat să coopereze strâns la toate nivelurile. Pe parcursul anului 2018, un reprezentant al BCE a participat la sesiunile executive și plenare ale Comitetului unic de rezoluție. În plus, Consiliul de supraveghere al BCE l-a invitat pe președintele Comitetului unic de rezoluție să participe la ședințele relevante organizate în 2018, în vederea favorizării colaborării și a schimburilor de opinii pe teme de interes reciproc. De asemenea, Supravegherea Bancară a BCE și Comitetul unic de rezoluție au colaborat îndeaproape în domenii de politică relevante în materie de supraveghere și rezoluție.

O cooperare excelentă și consolidată a avut loc la nivel tehnic în cadrul comitetelor respective și la nivelul funcțiilor orizontale relevante ale Supravegherii bancare a BCE și ale Comitetului unic de rezoluție. ECS și echipele interne de rezoluție responsabile de instituțiile de credit individuale au aprofundat cooperarea pe diverse teme legate de planificarea redresării și rezoluției. În conformitate cu memorandumul de înțelegere, ECS și echipele interne de rezoluție și-au îmbunătățit, de asemenea, schimbul de date relevante specifice băncilor. În plus, au organizat workshopuri și întâlniri comune cu instituțiile semnificative, după caz.

În conformitate cu cadrul juridic, Supravegherea bancară a BCE a consultat Comitetul unic de rezoluție cu privire la planurile de redresare prezentate de instituțiile semnificative pentru care BCE este supraveghetorul consolidant. Ulterior, Supravegherea bancară a BCE a luat în considerare feedbackul primit din partea Comitetului unic de rezoluție la evaluarea planurilor de redresare și pregătirea propriului feedback destinat băncilor.

Tot în 2018, Supravegherea bancară a BCE a fost consultată cu privire la planurile de rezoluție ale Comitetului unic de rezoluție, inclusiv cerințele minime privind fondurile proprii și pasivele eligibile (MREL) și evaluările posibilității de soluționare a situațiilor de criză ale instituțiilor semnificative. Supravegherea bancară a BCE a evaluat planurile de rezoluție și a oferit feedback Comitetului unic de rezoluție din perspectiva supravegherii. Supravegherea bancară a BCE s-a concentrat, în principal, asupra modului în care planurile de rezoluție (inclusiv MREL și evaluările posibilității de soluționare a situațiilor de criză) ar putea avea un impact asupra instituțiilor semnificative din perspectiva principiului continuității activității, pe de o parte, și a propriei abordări în materie de supraveghere, pe de altă parte.

Similar anilor precedenți, Comitetul unic de rezoluție a consultat, de asemenea, Supravegherea bancară a BCE cu privire la calcularea contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție. Supravegherea bancară a BCE a reexaminat calculul pentru a evalua orice impact potențial asupra instituțiilor semnificative din perspectiva principiului continuității activității.

În 2018, Supravegherea bancară a BCE și Comitetul unic de rezoluție au finalizat revizuirea memorandumului de înțelegere bilateral, încheiat inițial în anul 2015, care stabilește modalitățile de cooperare și de schimb de informații între Comitetul unic de rezoluție și Supravegherea bancară a BCE, în conformitate cu Regulamentul privind Mecanismul unic de rezoluție. În 2017, BCE și Comitetul unic de rezoluție au inițiat revizuirea funcționării și eficacității cooperării și schimbului de informații în conformitate cu memorandumul de înțelegere. Acestea au analizat retrospectiv experiența dobândită în primii doi ani de implementare a Memorandumului de înțelegere și au soluționat dificultățile de ordin practic întâmpinate. În vederea facilitării unei cooperări sporite, acestea s-au axat îndeosebi pe schimbul de informații. Comitetul unic de rezoluție și Supravegherea bancară a BCE au publicat memorandumul de înțelegere, inclusiv anexa privind schimbul de informații, pe website-urile lor, în vederea asigurării transparenței față de sector și față de public.^[44]

2.4 Activități desfășurate cu privire la planificarea redresării

Băncile pregătesc planuri de redresare în vederea asigurării rezilienței în perioade caracterizate de tensiuni financiare severe. Atunci când evaluează planurile de redresare, principalul obiectiv al BCE este de a asigura că acestea sunt operaționale și pot fi implementate de instituții cu eficacitate și în timp util. Elaborarea unor planuri de redresare robuste este esențială pentru asigurarea eficacității cadrului european de gestionare a crizelor.

În 2018, activitățile privind planurile de redresare s-au concentrat pe elaborarea unei perspective la nivel de sistem, cu scopul de a ajuta băncile din zona euro să își îmbunătățească planurile de redresare proprii. După evaluarea a trei cicluri de planuri de redresare, în perioada 2015-2017, BCE a transmis sectorului bancar, la data de 3 iulie 2018, un raport privind planurile de redresare, identificând cele mai bune practici în cinci domenii-cheie: (i) opțiunile de redresare, (ii) capacitatea generală de redresare, (iii) indicatorii de redresare, (iv) ghidurile (de punere în aplicare a planurilor de redresare) și (v) testele (exerciții de simulare).

Deși majoritatea băncilor au înregistrat progrese în planificarea redresării, mai sunt încă necesare îmbunătățiri. Acest lucru este valabil în special în ceea ce privește identificarea unor opțiuni de redresare fezabile și credibile, precum și elaborarea unui cadru de indicatori care să acopere riscurile și vulnerabilitățile cele mai relevante ale băncilor.

O estimare adecvată a capacității generale de redresare este esențială pentru supraveghetori. Aceasta le permite să evalueze dacă o bancă se poate redresa în urma unei situații de criză prin implementarea opțiunilor de redresare prevăzute în planul său de redresare. De asemenea, este utilă pentru autoritățile de rezoluție, deoarece reprezintă o contribuție la planificarea rezoluției și la definirea țintelor MREL. Cu toate acestea, experiența din ciclurile de evaluare anterioare a arătat că băncile tind să își supraestimeze capacitatea generală de redresare. Raportul BCE arată modul în care băncile își pot prezenta capacitatea generală de redresare (de exemplu, luând în considerare exclusivitatea reciprocă sau interdependențele dintre opțiuni, aplicabilitatea acestora în condițiile diferitelor tipuri de stres și constrângerile operaționale în utilizarea simultană a mai multor opțiuni). Pe parcursul următoarelor cicluri, BCE va urmări, în special, să obțină estimări credibile ale capacității generale de redresare din partea băncilor și să încurajeze acele bănci cu opțiuni limitate de redresare să își consolideze capacitatea de redresare.

Capacitatea băncilor de a implementa, cu eficacitate și în timp util, planurile de redresare în condiții de tensiuni severe reprezintă un alt aspect esențial. BCE a identificat două dintre cele mai bune practici pentru a ajuta băncile în îndeplinirea acestui obiectiv: ghidurile și testele. Ghidurile sunt concise și se referă la implementare, permițând băncilor să își pună rapid în aplicare planurile de redresare în perioadele de criză. Testele sunt exerciții de simulare „în direct” care ajută băncile să testeze părțile principale ale planurilor lor de redresare, să formeze personalul cu privire la modul de reacție în cazul unei crize și să identifice domeniile care trebuie optimizate.

2.5 Cazuri de criză implicând instituții mai puțin semnificative

Gestionarea situației de criză a unei instituții mai puțin semnificative necesită un schimb intens de informații și o coordonare strânsă între ANC relevantă, în calitatea sa de supraveghetor direct al instituției mai puțin semnificative, și BCE, în funcția sa de monitorizare și în calitatea sa de autoritate competentă pentru adoptarea deciziilor privind procedurile comune. Necesitatea intensificării cooperării se manifestă atunci când instituțiile mai puțin semnificative se apropie de punctul în care devin neviabile. Apoi, BCE și ANC trebuie să analizeze în comun posibilitățile de lichidare sau de rezoluție a băncii și să coopereze în vederea retragerii autorizației, a evaluării achizițiilor sau majorărilor participațiilor calificate și a acordării unor autorizații noi (de exemplu, în cazul unei instituții-punte).

O astfel de cooperare în domeniul gestionării crizelor urmărește să sprijine ANC și BCE în îndeplinirea atribuțiilor respective și să asigure faptul că informațiile solicitate sunt disponibile în cazul în care este necesară adoptarea rapidă de măsuri urgente. Schimbul de informații, acțiunile întreprinse și cooperarea dintre BCE și ANC sunt proporționale cu riscurile pe care le prezintă o instituție mai puțin semnificativă, luând în considerare și soluțiile din sectorul privat deja identificate de ANC. Pe parcursul anului 2018, cooperarea dintre ANC și BCE cu privire la mai multe cazuri de criză implicând instituții mai puțin semnificative a fost caracterizată de un schimb periodic și constructiv de informații, care a permis adoptarea deciziilor într-un interval de timp foarte scurt.

În 2018, au fost finalizate trei standarde comune de supraveghere, care sunt operaționale în prezent:

1. standardul comun de supraveghere referitor la practicile de supraveghere ale ANC privind gestionarea situațiilor de criză ale instituțiilor mai puțin semnificative și cooperarea cu autoritățile de rezoluție: asigură aplicarea consecventă la nivel național a acestor practici;
2. standardul comun de supraveghere referitor la procedurile de supraveghere ale ANC destinate instituțiilor mai puțin semnificative care au încălcat cerințele minime de capital: promovează o înțelegere comună a practicilor administrative utilizate pentru a remedia deteriorarea situației financiare a instituțiilor mai puțin semnificative;
3. standardul comun de supraveghere privind evaluarea pentru a se stabili dacă o instituție mai puțin semnificativă este în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate: promovează o înțelegere comună a acestei evaluări, axându-se pe aplicarea principiului proporționalității în cazul aprecierii experților, pentru a asigura că măsura preconizată este adecvată și necesară atingerii obiectivelor urmărite de autoritatea de supraveghere.

Toate cele trei standarde comune de supraveghere menționate, alături de cel privind cadrul de cooperare pentru gestionarea situațiilor de criză ale instituțiilor mai puțin semnificative, care este în vigoare din 2017, vor promova abordări comune în materie de supraveghere la nivelul supravegherii bancare europene.

3 Proceduri de autorizare, executare și sancționare

3.1 Autorizațiile

3.1.1 Evoluțiile consemnate de numărul instituțiilor semnificative

Evaluarea anuală, în conformitate cu Regulamentul-cadru privind MUS, a nivelului îndeplinirii de către o bancă sau un grup bancar a oricăruia dintre criteriile privind caracterul semnificativ^[45] a fost efectuată în luna noiembrie 2018. Aceasta a fost completată de evaluări ad-hoc ale caracterului semnificativ, care au fost realizate în urma modificării structurilor grupurilor și a altor evoluții din cadrul grupurilor bancare. În total, 119 instituții^[46] au fost clasificate ca semnificative începând cu data de 14 decembrie 2018, număr total de instituții semnificative similar celui din evaluarea anuală anterioară a caracterului semnificativ (5 decembrie 2017). Modificările aduse structurii instituțiilor semnificative între aceste date sunt prezentate detaliat mai jos.

În 2018, două noi instituții au fost incluse pe lista instituțiilor semnificative ca urmare a Brexit. Barclays Bank Ireland PLC și Bank of America Merrill Lynch International DAC au fost clasificate recent ca instituții semnificative și, de la 1 ianuarie 2019, sunt supravegheate direct de BCE. Acesta a fost rezultatul unei cereri transmise de Banc Ceannais na hEireann/Central Bank of Ireland, având în vedere extinderea anticipată a activităților ambelor grupuri bancare în zona euro.

Ca urmare a evaluării anuale a caracterului semnificativ, Permanent tsb Group Holdings plc a fost reclasificată ca instituție mai puțin semnificativă, după ce nu a îndeplinit niciunul dintre criteriile privind caracterul semnificativ timp de trei ani calendaristici consecutivi. Banc Ceannais na hEireann/Central Bank of Ireland a început să supravegheze banca la data de 1 ianuarie 2019.

Modificările aduse de BCE listei băncilor supravegheate pe parcursul anului rezultă din reorganizări ale grupurilor, fuziuni și achiziții, autorizări noi și retrageri de autorizații.

În 2018, cinci bănci au fost eliminate de pe lista băncilor supravegheate de BCE:

• Banco Mare Nostrum, S.A. a fost absorbită de Bankia, S.A.;
• Nordea Bank AB (publ), Suomen sivuliike, o sucursală din Finlanda a Nordea, a încetat să existe ca entitate separată după ce banca-mamă, Nordea Bank AB (publ), a fost absorbită de Nordea Bank Abp;
• Danske Bank Plc, o filială din Finlanda a Danske Bank A/S, și-a transferat operațiunile la banca-mamă și a încetat să existe;
• VTB Bank (Austria) Aga încetat să existe după ce operațiunile sale au fost transferate la VTB Bank (Europa) S.E. din Germania, care este supravegheată ca instituție mai puțin semnificativă;
• autorizația Cyprus Cooperative Bank Ltd a fost retrasă de BCE.

Alte patru bănci au intrat de curând sub supravegherea directă a BCE:

• crearea grupului Luminor a adăugat Luminor Bank AS din Estonia și Luminor Bank AS din Letonia pe lista instituțiilor semnificative;
• Banque Internationale à Luxembourg S.A. a intrat sub supravegherea directă a BCE după separarea de Precision Capital S.A.;
• Nordea Bank Abp din Finlanda a fost clasificată ca instituție semnificativă, întrucât i-a fost acordată o nouă autorizație în Finlanda după relocarea sediului principal al acesteia din Suedia în această țară.

Sucursala HSBC Bank Plc din Țările de Jos rămâne clasificată ca instituție mai puțin semnificativă. Deși a îndeplinit criteriul privind caracterul semnificativ în ceea ce privește dimensiunea, circumstanțele speciale^[47] legate de reorganizarea grupului HSBC au împiedicat clasificarea sa ca instituție semnificativă.

Lista entităților supravegheate este actualizată pe parcursul întregului an. Cea mai recentă versiune a listei poate fi găsită pe website-ul privind supravegherea bancară al BCE.

Evaluarea cuprinzătoare din 2018

În anul 2018, BCE a publicat o versiune actualizată a metodologiei de evaluare a calității activelor aplicată în cadrul evaluărilor sale cuprinzătoare. Scopul actualizării a fost acela de a reflecta modificările aduse normelor contabile (introducerea IFRS 9) și de a surprinde mai bine profilurile de risc ale băncilor cu modele de afaceri care pun accentul pe serviciile de investiții (relevante în special pentru băncile care își mută sediul în țări participante la MUS ca o consecință a Brexit).

În plus, evaluarea cuprinzătoare a Nordea Group a fost inițiată în a doua jumătate a anului 2018, ca urmare a deciziei băncii de a-și reloca sediul și societatea-mamă din Suedia în Finlanda, care a condus la includerea sa în sfera de aplicare a supravegherii bancare europene. Se estimează că exercițiul se va încheia în trimestrul II 2019.

3.1.2 Proceduri de autorizare

Numărul de proceduri

În 2018, ANC au notificat, în total, Supravegherii bancare a BCE 2 696 de proceduri de autorizare. Aceste notificări au cuprins 43 de cereri de autorizare, 26 de retrageri ale autorizațiilor, 82 de expirări ale autorizațiilor^[48], 100 de achiziții de participații calificate, 419 proceduri de pașaport și 2 026 de proceduri de evaluare a competenței și onorabilității (evaluări individuale ale cadrelor de conducere și ale membrilor consiliilor de supraveghere, ale persoanelor care dețin funcții-cheie și ale cadrelor de conducere ale sucursalelor din țări terțe^[49]).

În anul 2018, au fost finalizate 2 013 proceduri de autorizare. Acest număr este echivalentul a 1 168 de decizii,^[50] dintre care 526 au fost aprobate de Consiliul de supraveghere și de Consiliul guvernatorilor, iar 642 de cadrele de conducere de nivel superior în baza cadrului de delegare^[51]. Aceste 1 168 de decizii referitoare la autorizare reprezintă aproximativ 61% din totalul deciziilor individuale de supraveghere ale BCE.

Comparativ cu 2017, tendințele în privința procedurilor de autorizare au fost diferite: numărul de proceduri de autorizare și de proceduri de expirare a autorizației a crescut, în timp ce numărul celor referitoare la participațiile calificate, de retrageri ale autorizațiilor și de pașaport s-a redus. Numărul procedurilor de evaluare a competenței și onorabilității a scăzut cu 10% din 2017.

Evoluții ale procedurilor comune

Majoritatea procedurilor de autorizare (aproximativ 81%) s-au referit la înființarea unor noi instituții mai puțin semnificative. La fel ca în 2017, cei doi factori determinanți principali ai solicitărilor de autorizații bancare noi au fost utilizarea tot mai frecventă a inovațiilor digitale pentru a furniza servicii clienților din UE (modelele de afaceri FinTech) și retragerea planificată a Regatului Unit din UE, care a condus la o creștere a cererilor de autorizații bancare în zona euro. Se așteaptă ca aceste tendințe să continue în 2019: sectorul FinTech se va mări, iar restructurările legate de Brexit se vor înmulți. Restul de 19% dintre procedurile de autorizare au vizat instituții semnificative, în principal în legătură cu acordarea de autorizații pentru servicii de investiții. Una dintre procedurile privind instituțiile semnificative s-a referit la înființarea unei filiale noi și a avut drept scop relocarea în zona euro a sediului principal al unei bănci de importanță sistemică globală.

În ceea ce privește politicile de autorizare, BCE a publicat Ghidul privind evaluările cererilor de autorizare și Ghidul privind evaluările cererilor de autorizare ale instituțiilor de credit FinTech în martie 2018, în urma unor consultări publice. Aceste ghiduri urmăresc să sprijine practicile comune de supraveghere și să sporească transparența politicilor. În urma unei consultări publice separate organizate în luna octombrie 2018 cu privire la Partea a 2-a din Ghidul privind evaluările cererilor de autorizare, o ediție consolidată a celor două părți a fost publicată în ianuarie 2019.

Procedurile de retragere provin, de regulă, de la bănci care își încetează în mod voluntar activitatea, fuzionează sau trec prin alte tipuri de restructurări. Sunt vizate, în special, renunțările la autorizații ale instituțiilor semnificative, care reprezintă aproximativ 50% din totalul procedurilor de retragere. Cu toate acestea, într-un număr limitat de cazuri, retragerea unei autorizații a fost determinată de eșecul unei instituții de a îndeplini cerințele prudențiale, așa cum este stabilit în comun de ANC relevantă și de BCE, sau de nerespectarea normelor naționale privind prevenirea spălării banilor.

Două treimi dintre procedurile referitoare la participații calificate au vizat instituții mai puțin semnificative, iar o treime, instituții semnificative. În anul 2018, s-au înregistrat doar activități limitate de consolidare transfrontalieră a sectorului bancar în rândul instituțiilor semnificative. Mai multe proceduri s-au referit la achiziții de participații majoritare la instituții semnificative, efectuate de investitori privați. Evaluarea tranzacțiilor respective necesită o monitorizare atentă, având în vedere structurile complexe ale acestora, orizonturile de investiții pe termen scurt și utilizarea ocazională a fondurilor cu efect de levier. Totuși, în ceea ce privește cifrele, majoritatea procedurilor referitoare la participații calificate notificate BCE în 2018 au fost legate de reorganizări interne ale structurii acționariatului instituțiilor supravegheate. Aceste reorganizări urmăresc în principal să simplifice structura grupului și/sau să genereze reduceri de costuri, dar pot fi determinate și de arbitrajul de reglementare.

În 2018, Brexit a necesitat eforturi considerabile în materie de supraveghere cu privire la evaluarea băncilor care doresc să transfere în zona euro activitățile din cadrul entităților lor cu sediul în Regatul Unit. În vederea prevenirii înființării de instituții „de fațadă”, BCE a purtat un dialog continuu cu băncile respective, ceea ce a condus la ajustări semnificative ale planurilor acestora. Aceste ajustări au vizat, printre altele, guvernanța internă, dotarea cu personal și organizarea, inițierea de activități, strategia de evidență contabilă și de acoperire a riscurilor și acordurile intragrup.

Evoluții ale evaluărilor competenței și onorabilității

Comparativ cu anul 2017, BCE a tratat mai puține proceduri de evaluare a competenței și onorabilității în 2018. Există două explicații: (i) o mai mare stabilitate la nivelul consiliilor de administrație ale băncilor (în total, mai puține mandate noi în 2018) și (ii) impactul durabil al unor modificări legislative din Franța, care nu mai impun evaluări ale competenței și onorabilității pentru reînnoirea mandatelor membrilor consiliilor de supraveghere.

Aproximativ două treimi dintre procedurile de evaluare a competenței și onorabilității au vizat membri ai consiliilor de supraveghere. Cealaltă treime s-a referit la membri ai consiliilor de administrație, persoane care dețin funcții-cheie și cadre de conducere ale unor sucursale din țările terțe. În aproximativ o treime dintre procedurile de evaluare a competenței și onorabilității încheiate în 2018 a fost necesară o evaluare mai detaliată. În multe dintre aceste cazuri, BCE a impus condiții, obligații sau recomandări instituțiilor semnificative pentru a soluționa preocupări specifice, de exemplu cu privire la experiență și timpul alocat funcției de anumiți membri ai consiliilor. Majoritatea acestor cazuri au vizat membri ai consiliilor de supraveghere.

În luna mai 2018, a fost publicată o actualizare a Ghidului privind evaluările competenței și onorabilității, care îl aliniază la Ghidul comun al ESMA și ABE privind evaluarea adecvării membrilor structurii de conducere și a persoanelor care dețin funcții-cheie.

În 2018, BCE și-a intensificat dialogul cu băncile care au depus cel mai mare număr de cereri privind competența și onorabilitatea și a lansat un videoclip explicativ privind evaluările competenței și onorabilității ale BCE. Scopul a fost de a spori în continuare transparența și comunicarea privind evaluările competenței și onorabilității și de a sprijini băncile în prezentarea de cereri complete și precise.

Rolul evaluărilor competenței și onorabilității în îmbunătățirea guvernanței băncilor a fost evidențiat și în cea de-a doua conferință privind supravegherea bancară „Așteptările în materie de guvernanță pentru băncile aflate într-un mediu financiar în schimbare”, care a avut loc la 22 martie 2018.

3.2 Proceduri de raportare a încălcărilor, executare și sancționare

Executare și sancționare

În conformitate cu Regulamentul privind MUS și Regulamentul-cadru privind MUS, alocarea între BCE și ANC a competențelor privind executarea și sancționarea depinde de (i) natura presupusei încălcări, (ii) persoana responsabilă și (iii) măsura care trebuie adoptată (a se vedea Raportul anual 2014 al BCE privind activitățile de supraveghere).

În 2018, BCE a continuat să își optimizeze procesele de executare și sancționare pentru a sprijini o abordare mai eficientă și consecventă. În același timp, a utilizat mai des competențele privind sancționarea.

În total, BCE a inițiat 27 de proceduri de sancționare în 2018. Având în vedere cele 24 de proceduri care erau în curs la sfârșitul anului 2017, BCE a tratat 51 de proceduri de sancționare în 2018 (Tabelul 6), o majorare cu 13% față de 2017, când au fost tratate 45 de proceduri. Cele 51 de proceduri din 2018 au condus la 16 decizii ale BCE, cifră care reprezintă o creștere cu 60% față de anul precedent.

Dintre cele 51 de proceduri de sancționare tratate în anul 2018, 22 s-au referit la presupuse încălcări ale dreptului Uniunii direct aplicabil (inclusiv decizii și regulamente ale BCE) comise de 13 instituții semnificative. Aceste încălcări, pentru care BCE deține competența directă a impunerii de sancțiuni administrative, au fost înregistrate în domenii precum fondurile proprii, cerințele de capital, raportarea, publicarea de informații și expunerile mari. În 2018, BCE a adoptat trei decizii de sancționare, care au condus la sancțiuni în valoare totală de 4,8 milioane EUR. Sancțiunile au fost impuse unui număr de trei entități supravegheate pentru încălcarea normelor privind fondurile proprii. Opt dintre cele 22 de proceduri referitoare la încălcări ale dreptului Uniunii direct aplicabil au fost închise în cursul anului 2018, în principal pe motivul caracterului nesemnificativ al presupuselor încălcări sau al absenței temeiului juridic pentru impunerea de sancțiuni în spețele respective. Trei dintre cele opt proceduri au fost închise printr-o decizie a BCE; s-a decis să nu se mai dea curs celorlalte cinci înainte de etapa audierii. Alte 11 proceduri erau încă în curs la sfârșitul anului.

Restul de 29 dintre cele 51 de proceduri de sancționare tratate în anul 2018, în privința cărora BCE nu a avut competențe directe de sancționare, putând numai să solicite ANC să deschidă proceduri, s-au referit la (i) presupuse încălcări ale legislației naționale care transpune dispozițiile CRD IV, comise de instituții semnificative sau de persoane fizice și (ii) presupuse încălcări ale dreptului Uniunii direct aplicabil, comise de persoane fizice. Aceste proceduri au vizat cu precădere presupusele încălcări ale cerințelor referitoare la guvernanță. În 2018, BCE a adresat ANC 10 solicitări de deschidere a unor proceduri de sancționare care țineau de domeniile lor naționale de competență. Trei dintre cele 29 de proceduri au fost închise în anul 2018. În urma solicitărilor din partea BCE și după evaluarea cazurilor în conformitate cu legislația națională, în 2018 ANC au impus sancțiuni în valoare totală de 1,33 milioane EUR.

Defalcarea completă pe categorii a presupuselor încălcări care au făcut obiectul procedurilor de executare și sancționare tratate de BCE în 2018 este prezentată în Graficul 10.

Dacă BCE are motive să suspecteze comiterea unei infracțiuni, aceasta solicită ANC relevante să sesizeze autoritățile competente cu privire la situația respectivă în vederea anchetării și a unei posibile urmăriri penale, în conformitate cu legislația națională. O singură astfel de cerere a fost transmisă ANC relevante în 2018.

Experiența cu raportarea încălcărilor în conformitate cu articolul 23 din Regulamentul privind MUS

BCE are obligația de a asigura introducerea unor mecanisme eficace care să permită oricărei persoane să raporteze încălcări ale legislației relevante a UE (proces cunoscut și sub denumirea de „avertizare de integritate”). În consecință, BCE a creat un mecanism de raportare a încălcărilor (breach reporting mechanism – BRM), în care este încorporată o platformă web predefinită accesibilă prin intermediul website-ului privind supravegherea bancară al BCE.

Informațiile primite prin intermediul BRM sunt analizate în mod corespunzător (de exemplu, prin evaluarea impactului asupra profilului de risc al băncii) și monitorizate (de exemplu, prin solicitarea de informații, efectuarea de inspecții la fața locului sau adoptarea de măsuri de supraveghere).

În anul 2018, BCE a primit 124 de rapoarte privind încălcările, cifră care indică o creștere cu 39% față de anul precedent. 93 dintre aceste rapoarte s-au referit la presupuse încălcări ale legislației relevante a UE, 75 încadrându-se în limitele atribuțiilor de supraveghere ale BCE, iar 18 intrând sub incidența atribuțiilor ANC. Restul au vizat în principal chestiuni naționale fără legătură cu cerințele prudențiale (de exemplu, protecția consumatorilor) și, prin urmare, nu au intrat în sfera de aplicare a BRM.

Printre cele mai frecvente presupuse încălcări raportate s-au numărat aspectele legate de guvernanță (80%) și calcularea necorespunzătoare a fondurilor proprii și a cerințelor de capital (8%). Defalcarea completă este prezentată în Graficul 11. Aspectele legate de guvernanță s-au referit, în principal, la gestionarea riscurilor și controalele interne, cerințele privind competența și onorabilitatea și structura organizatorică^[52].

Principalele măsuri de investigare adoptate în 2018 în legătură cu rapoartele primite privind încălcările au fost următoarele:

• evaluări interne pe baza documentației existente (45% dintre cazuri);
• solicitări de investigații/audituri interne sau documente/explicații adresate entității supravegheate (40% dintre cazuri);
• inspecții la fața locului (15% dintre cazuri).

De asemenea, în 2018 BCE a optimizat evaluarea și tratamentul rapoartelor noi privind încălcările, furnizând, cu eficiență și în timp util, un răspuns corespunzător, în pofida numărului mai mare de cazuri.

4 MUS – componentă a arhitecturii de supraveghere europene și internaționale

4.1 Cooperarea europeană și internațională

Întrucât băncile din zona euro sunt prezente în peste 100 de jurisdicții din afara Uniunii Europene, MUS cooperează pe larg cu autoritățile de supraveghere din interiorul și din afara UE. BCE se angajează să faciliteze această cooperare prin contribuții la colegiile de supraveghere și prin elaborarea de instrumente de cooperare precum memorandumuri de înțelegere și acorduri individuale. Până în prezent, memorandumurile de înțelegere au fost negociate cu contrapartide precum autoritățile de supraveghere ale statelor membre ale UE din afara zonei euro, autoritățile de supraveghere din țări terțe și autoritățile naționale de supraveghere a piețelor.

4.1.1 Cooperarea cu alte autorități de supraveghere

Cooperarea cu autorități de supraveghere din cadrul Spațiului Economic European

BCE cooperează în mod frecvent cu ANC din țări ale UE din afara zonei euro, conform dispozițiilor CRD IV privind cooperarea și schimbul de informații între autoritățile competente din UE.

Până în prezent, Supravegherea bancară a BCE a încheiat, de asemenea, trei memorandumuri de înțelegere cu autorități naționale de supraveghere a piețelor din țări ale zonei euro. Aceste memorandumuri se bazează pe un model elaborat în comun de BCE și ESMA.

Cooperarea cu autorități de supraveghere din țări terțe

BCE depune eforturi pentru a avea o cooperare constructivă cu autoritățile de supraveghere din țări terțe și pentru a facilita supravegherea transfrontalieră continuă. Acolo unde a fost fezabil, Supravegherea bancară a BCE a aderat la memorandumurile de înțelegere existente convenite între ANC din zona euro și autoritățile de supraveghere din țări terțe înainte de înființarea MUS. În unele cazuri, Supravegherea bancară a BCE a fost nevoită să adapteze soluțiile de cooperare. În anul 2015, BCE a început să încheie memorandumuri de înțelegere proprii cu autoritățile de supraveghere din țări terțe pentru a nu fi nevoită să depindă de memorandumurile de înțelegere existente între ANC din zona euro și autoritățile de supraveghere din țări terțe.

Pentru a asigura consecvența la nivelul UE, Supravegherea bancară a BCE cooperează îndeaproape cu Rețeaua ABE privind echivalența, care efectuează evaluări ale echivalenței cu privire la regimurile de confidențialitate ale autorităților de supraveghere din țări terțe. Memorandumurile de înțelegere referitoare la cooperarea în materie de supraveghere pot fi încheiate numai în cazul în care sunt îndeplinite cerințele privind echivalența secretului profesional.

Cooperarea post-Brexit cu autoritățile de supraveghere din Regatul Unit

Regatul Unit este un centru financiar mondial important, băncile sale funcționând atât în zona euro, cât și la nivel național. Având în vedere retragerea planificată a Regatului Unit din UE, BCE cooperează îndeaproape cu autoritățile britanice pentru a concepe un cadru de cooperare care îi va permite continuarea fără sincope a cooperării și schimbului de informații în materie de supraveghere (pentru mai multe informații privind preparativele pentru Brexit, a se vedea Caseta 3).

4.1.2 Colegii de supraveghetori

Colegiile de supraveghetori reprezintă structuri de coordonare permanente, dar flexibile, care reunesc autoritățile competente implicate în supravegherea grupurilor bancare transfrontaliere. Aceste colegii dețin un rol important pentru băncile din zona euro, care sunt prezente în țări din afara zonei euro.

La sfârșitul anului 2018, BCE a acționat în calitate de supraveghetor consolidant în cadrul a 29 de colegii de supraveghetori din UE, care au fost prezidate de ECS respective. Numărul colegiilor este mai mic cu unu decât în anul 2017, deoarece două bănci fac, în prezent, obiectul unor reorganizări, în timp ce un nou colegiu a fost înființat pentru Nordea după ce aceasta și-a mutat sediul principal într-un stat membru al zonei euro.

Reflectând de asemenea această relocare, numărul instituțiilor transfrontaliere cu sediul în state membre ale UE din afara zonei euro, care își desfășoară activitatea prin intermediul unor instituții semnificative din zona euro, a scăzut de la șapte în 2017 la șase. BCE participă la activitățile colegiilor pentru aceste bănci în calitate de membru activ, reprezentat de ECS care supraveghează filiala sau sucursala respectivă. Prin urmare, BCE contribuie la supravegherea consolidată a acestor instituții.

Patru instituții semnificative desfășoară activități transfrontaliere în afara UE. BCE a înființat și gestionează colegii de supraveghetori pentru aceste bănci, în vederea facilitării coordonării și a schimbului de informații între autoritățile de supraveghere relevante.

Nu în ultimul rând, șase bănci cu sediul în afara UE au filiale semnificative în zona euro. BCE participă la activitățile colegiilor relevante în calitate de autoritate din țara-gazdă, contribuind astfel într-un mod constructiv la obiectivele colegiului și ale supraveghetorului consolidant, în conformitate cu standardele și acordurile internaționale.

În anul 2019, se așteaptă o schimbare semnificativă a contextului în care funcționează colegiile, dată fiind retragerea Regatului Unit din UE. Pe de o parte, filialele și sucursalele unor instituții din zona euro aflate în Regatul Unit vor deveni entități dintr-o țară terță. În consecință, autoritățile competente relevante din Regatul Unit vor deveni observatori din țări terțe în cadrul colegiilor coordonate de BCE. Pe de altă parte, băncile britanice vor deveni instituții dintr-o țară terță, iar colegiile existente în temeiul legislației europene sunt preconizate să devină colegii din afara UE. De asemenea, mai multe instituții aflate în Regatul Unit intenționează să își transfere operațiunile în zona euro. Este posibilă necesitatea înființării și gestionării de către BCE, în calitate de supraveghetor consolidant, a unui număr semnificativ de colegii noi. În mod similar, BCE ar putea deveni autoritate de supraveghere din țara-gazdă în cadrul colegiilor coordonate de o țară terță.

4.1.3 Situația cooperării strânse

Statele membre ale UE a căror monedă nu este euro pot participa la MUS în cadrul unui regim de cooperare strânsă. Principalele condiții în acest sens sunt prevăzute la articolul 7 din Regulamentul privind MUS, iar aspectele procedurale sunt specificate în Decizia BCE/2014/5.

În luna iulie 2018, Bulgaria a înaintat o cerere oficială de stabilire a unei cooperări strânse între BCE și Българска народна банка (Banca Națională a Bulgariei), devenind astfel primul stat membru din afara zonei euro care a adoptat măsuri oficiale pentru a participa la uniunea bancară.

La încheierea evaluării cererii Bulgariei, BCE va decide dacă va acționa în vederea stabilirii unei cooperări strânse. În acest scop, BCE va efectua o evaluare cuprinzătoare a șase instituții de credit din Bulgaria, precum și o evaluare a legislației naționale relevante, luând în considerare, de asemenea, punerea în practică a acesteia. În paralel, BCE colaborează îndeaproape cu Българска народна банка (Banca Națională a Bulgariei), în calitate de autoritate națională competentă, pentru a sprijini integrarea sa fără sincope în MUS.

4.1.4 Grupul de control din cadrul ABE

Supravegherea bancară a BCE a continuat să contribuie în mod activ la Grupul de control din cadrul ABE. Acest grup organizează și efectuează periodic evaluări inter pares ale activităților autorităților europene de supraveghere bancară pentru a promova consecvența rezultatelor activităților de supraveghere. Evaluările se concentrează asupra gradului de convergență în aplicarea legislației europene și asupra celor mai bune practici elaborate de autoritățile relevante.

În 2018, Grupul de control din cadrul ABE a efectuat o analiză inter pares a Standardelor tehnice de reglementare privind notificările aferente procedurilor de pașaport în temeiul articolelor 35, 36 și 39 din CRD IV. Obiectivul a fost acela de a evalua granularitatea și caracterul oportun al informațiilor relevante furnizate de bănci autorităților din țara de origine și din țara-gazdă. Analiza a evaluat, de asemenea, dacă autoritățile din țara de origine au fost mulțumite de informațiile primite și dacă autoritățile din țara-gazdă au beneficiat de informații esențiale care să le permită să se pregătească în vederea supravegherii.

În zona euro, BCE este, în ultimă instanță, responsabilă de îndeplinirea atribuțiilor legate de procedurile de pașaport, care vizează instituțiile semnificative din cadrul și din afara MUS. ECB monitorizează aceste proceduri de pașaport, ale căror părți relevante sunt derulate cu asistență din partea ANC (precum colectarea notificărilor de la instituțiile semnificative și efectuarea evaluărilor inițiale ale integralității lor).

Analiza inter pares a concluzionat că BCE a introdus procese exhaustive. Cu toate acestea, analiza a contribuit la identificarea domeniilor în care procesele pot fi îmbunătățite sau simplificate – teme la care BCE și ANC lucrează deja.

4.1.5 Programele FMI de evaluare a sectorului financiar

Programele FMI de evaluare a sectorului financiar (FSAP) reprezintă evaluări cuprinzătoare și aprofundate ale sectorului financiar al unei jurisdicții. Acestea includ: (i) identificarea principalelor vulnerabilități și evaluarea rezilienței sectorului financiar; (ii) evaluarea cadrului de politică privind stabilitatea financiară a unei țări, precum și a cadrului și practicilor de supraveghere ale acesteia; și (iii) evaluarea rețelelor de securitate financiară și a capacității sistemului financiar de a gestiona și a soluționa o criză financiară.

În luna ianuarie 2017, președintele Comitetului Economic și Financiar al UE a solicitat FMI să desfășoare primul program de evaluare a sectorului financiar la nivelul UE/zonei euro, în vederea recunoașterii noii arhitecturi de supraveghere și rezoluție bancară din zona euro. Acest program de evaluare a sectorului financiar a fost lansat în luna iunie 2017, concluziile sale fiind publicate în iulie 2018, și pune accentul, printre altele, pe supravegherea bancară și gestionarea crizelor instituțiilor semnificative. În acest sens, FMI a efectuat (i) o evaluare detaliată a principiilor de bază Basel pentru supravegherea eficientă a sectorului bancar^[54] relevante, care a condus la acordarea de calificative privind conformitatea, și (ii) o analiză a modalităților de rezoluție bancară și de gestionare a crizelor în zona euro, care s-a bazat pe atributele principale ale regimurilor de rezoluție eficace destinate instituțiilor financiare, elaborate de CSF. De asemenea, FMI a evaluat solvabilitatea sectorului bancar în contextul evaluării stabilității financiare din cadrul FSAP. Constatările acestui FSAP au stat la baza consultărilor în temeiul articolului IV din Statutul FMI organizate cu țările din zona euro în 2018.

BCE a apreciat rezultatul FSAP derulat de FMI cu privire la zona euro. Unele dintre recomandările relevante solicită BCE să ia măsuri în vederea adaptării structurilor și/sau proceselor sale interne. Îndeosebi, în ceea ce privește supravegherea bancară, se recomandă ca BCE: (a) să își continue eforturile actuale de simplificare a procedurilor interne și a proceselor decizionale, întrucât acestea au condus la o utilizare mai eficace a resurselor și la reacții mai oportune la problemele de supraveghere apărute; (b) să garanteze că acordurile privind dotarea cu personal încheiate cu ANC asigură personalul necesar pentru ECS și inspecțiile la fața locului; și (c) să îmbunătățească unele aspecte ale abordării sale în materie de supraveghere, de exemplu așteptările în materie de supraveghere, a căror transparență ar trebui sporită, și supravegherea riscului de lichiditate. Multe alte recomandări solicită colegiuitorilor UE să ia măsuri în sensul modificării legislației UE. Exemplele includ recomandarea privind promovarea armonizării în continuare a cerințelor de reglementare europene în vederea evitării fragmentării după criterii naționale, precum și recomandarea ca BCE să i se acorde competențe de supraveghere cu privire la toate formele semnificative de intermediere a creditelor în zona euro. Aceasta se leagă de supravegherea sucursalelor din țări terțe și, mai ales, a firmelor de investiții transfrontaliere relevante. O altă recomandare pertinentă privește alinierea în continuare a legislației europene cu standardele Basel. Supravegherea bancară a BCE a întocmit un plan de acțiune în vederea punerii în aplicare a recomandărilor care intră sub incidența atribuțiilor de supraveghere ale BCE. Acest plan a fost aprobat de Consiliul de supraveghere.

În cadrul viitoarelor FSAP naționale, FMI va adopta în continuare o viziune holistică asupra sistemului bancar analizat, evitând astfel suprapunerea cu FSAP pentru zona euro. Prin analogie cu tratamentul aplicat politicii monetare în rapoartele naționale întocmite în conformitate cu articolul IV din Statutul FMI, FSAP naționale nu ar trebui să includă evaluări ale eficacității activității de supraveghere bancară a BCE/MUS. Această abordare generală permite FMI să alinieze domeniul de aplicare al FSAP naționale și al FSAP pentru zona euro cu noua arhitectură de supraveghere și rezoluție bancară a UE. Aceasta va contribui la asigurarea faptului că supravegherea și consultanța furnizate de FMI sunt în continuare eficace și relevante pentru toate autoritățile vizate. În anul 2018, FMI a încheiat FSAP național pentru Belgia^[55] și a demarat FSAP pentru Franța, Italia și Malta. Un FSAP național pentru Austria este programat pentru anul 2019.

4.2 Contribuția la elaborarea cadrului de reglementare european și internațional

4.2.1 Contribuția la procesul Basel

În anul 2018, Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară (BCBS) s-a axat pe finalizarea inițiativelor de politică în curs, evaluarea impactului reformelor post-criză și promovarea unei supravegheri solide. BCE, care este implicată în mod activ în activitatea BCBS, și-a adus contribuția prin participarea la discuțiile privind politicile, furnizarea de cunoștințe de specialitate în cadrul diverselor grupuri ale BCBS (de exemplu, cu privire la arbitrajul reglementar), cooperarea cu membri ai BCBS la nivelul UE și pe plan internațional, precum și prin aportul la analizele de impact relevante. BCE a fost implicată, în principal, în activitatea legată de pachetul de reforme aferent acordului Basel III.

În anul 2018, BCBS și-a continuat activitatea privind asigurarea implementării depline, oportune și consecvente a acordului Basel III și, la un nivel mai general, privind promovarea unei supravegheri bancare solide. BCBS va continua această activitate în anii următori.

De asemenea, BCBS a lansat un program de lucru cuprinzător, destinat evaluării reformelor introduse începând cu perioada crizei. Acest program va evalua eficacitatea standardelor individuale, interacțiunea dintre standarde, coerența acestora și riscul de arbitraj reglementar, precum și impactul macroeconomic mai amplu al reformelor post-criză. BCE va continua să contribuie în mod activ la agenda BCBS.

4.2.2 Agenda legislativă europeană

În anul 2018, BCE a contribuit în continuare la reformele legislative ale UE. În ceea ce privește revizuirea legislației bancare a UE (CRR/CRD IV, BRRD și Regulamentul privind Mecanismul unic de rezoluție), BCE a considerat binevenit rezultatul negocierilor politice între Consiliul Uniunii Europene și Parlamentul European din luna decembrie 2018, care au deschis calea către adoptarea finală a legislației înainte de alegerile europene din mai 2019. Aceste acte legislative reprezintă o etapă importantă în consolidarea rezilienței sectorului bancar prin implementarea standardelor internaționale, precum și în reducerea în continuare a riscurilor. Acestea ar trebui să permită înregistrarea în continuare de progrese în direcția finalizării uniunii bancare, inclusiv a unui sistem european de asigurare a depozitelor. În acest context, BCE a contribuit în continuare la activitatea grupului de lucru ad-hoc privind consolidarea uniunii bancare.

În anul 2018, BCE a contribuit, de asemenea, la alte dosare legislative, îndeosebi la propunerile Comisiei Europene privind reglementarea firmelor de investiții, obligațiunile garantate, expunerile neperformante și consolidarea mandatului ABE în ceea ce privește prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și al finanțării terorismului. La solicitarea Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene, BCE a emis avize în care și-a prezentat recomandările la adresa colegiuitorilor.^[56]

4.2.3 Contribuția la activitatea ABE

Pe parcursul anului 2018, Supravegherea bancară a BCE a colaborat strâns cu ABE în direcția îndeplinirii obiectivelor comune de creștere a stabilității financiare și de promovare a unei supravegheri consecvente la nivelul sectorului bancar european.

Supravegherea bancară a BCE a contribuit în mod intens la activitatea ABE la toate nivelurile. În 2018, personalul Supravegherii bancare a BCE a fost reprezentat într−un total de 50 de comitete și direcții de activitate ale ABE, în patru dintre acestea în calitate de președinte sau copreședinte. În cadrul Consiliului supraveghetorilor ABE, Supravegherea bancară a BCE a participat ca membru fără drept de vot.

Colaborarea dintre ABE și Supravegherea bancară a BCE a acoperit mai multe aspecte. De exemplu, BCE a contribuit la răspunsul ABE la solicitarea Comisiei Europene de consultanță cu privire la implementarea pachetului de finalizare a acordului Basel III. Alte contribuții ale BCE se referă la Avizul ABE cu privire la retragerea Regatului Unit din UE^[57] (Caseta 3) și standardele tehnice și ghidurile privind modelele interne și validarea modelelor, elaborate de ABE.^[58]

Un alt aspect central al supravegherii constă în revizuirea robusteții dispozitivelor de guvernanță ale băncilor și a caracterului adecvat al membrilor consiliilor de administrație. Versiunea revizuită a Ghidului BCE privind evaluările competenței și onorabilității, publicată în luna mai 2018, respectă terminologia utilizată în CRD IV, ghidul comun al ESMA și ABE privind caracterul adecvat și Ghidul ABE privind guvernanța internă. Aceasta reflectă activitatea de actualizare a ghidului privind acordurile de externalizare, care a făcut obiectul unei consultări publice a ABE în anul 2018 (Secțiunea 1.4).

Supravegherea bancară a BCE a contribuit, de asemenea, la progresele înregistrate de planul de acțiune european privind creditele neperformante (Secțiunea 1.2). În luna octombrie 2018, ABE și-a finalizat ghidul privind gestionarea expunerilor neperformante și a expunerilor restructurate în urma dificultăților financiare (forborne), care este aliniat la propriul ghid privind creditele neperformante al Supravegherii bancare a BCE. În scopul colectării și cartografierii datelor de supraveghere la nivelul sectorului bancar european, ABE și Supravegherea bancară a BCE dezvoltă, în prezent, infrastructura centralizată europeană pentru datele de supraveghere (European centralised infrastructure for supervisory data – EUCLID). În anul 2018, Grupul operativ ABE/BCE privind implementarea EUCLID a monitorizat eforturile comune și a organizat workshopuri tehnice pentru a asigura alinierea modelelor de date, a clasificărilor entităților și a obligațiilor de raportare.

ABE aplică procedura „respectă sau explică” pentru încurajarea armonizării la nivelul reglementării în UE.^[59] În temeiul acestei proceduri, BCE, în calitate de autoritate competentă pentru supravegherea directă a instituțiilor semnificative, trebuie să informeze ABE dacă respectă sau intenționează să respecte ghidurile și recomandările emise recent. În anul 2018, BCE a transmis ABE notificări cu privire la șapte ghiduri, un ghid al Comitetului comun și trei recomandări, astfel cum se indică pe website-ul privind supravegherea bancară al BCE.^[60] Până în prezent, Supravegherea bancară a BCE a informat întotdeauna ABE că respectă sau intenționează să respecte ghidurile ABE relevante.

4.2.4 Contribuția la activitatea CSF

În anul 2018, Supravegherea bancară a BCE a contribuit în mod intens la activitatea Consiliului pentru Stabilitate Financiară (CSF), în special în domeniul cooperării în materie de supraveghere și reglementare, al punerii în aplicare a standardelor, precum și al rezoluției. De asemenea, Supravegherea bancară a BCE a participat la reuniunile grupului consultativ regional pentru Europa al CSF.

În prezent, CSF se axează pe monitorizarea punerii în aplicare a reformelor în sectorul financiar global și pe evaluarea efectelor acestora. Supravegherea bancară a BCE va participa activ la inițiativele CSF relevante, destinate determinării impactului reformelor convenite asupra formelor specifice de creditare, vizând, de asemenea, evidențierea modului în care un sector bancar stabil și funcțional avantajează creșterea economică sustenabilă. În plus, Supravegherea bancară a BCE va contribui la activitățile referitoare la o serie de teme majore legate de politici, cum ar fi problema „prea mare pentru a se prăbuși”, rezoluția, gestionarea crizelor și riscurile care rezultă din utilizarea noilor tehnologii în cadrul serviciilor financiare.

5 Structura organizatorică a Supravegherii bancare a BCE

5.1 Îndeplinirea cerințelor privind asumarea responsabilității

Prezentul raport anual constituie unul dintre principalele canale ale Supravegherii bancare a BCE de asumare a răspunderii în fața Parlamentului European și a Consiliului UE, astfel cum se prevede în Regulamentul privind MUS. Potrivit acestui regulament, atribuțiile de supraveghere ale BCE ar trebui să fie supuse unor cerințe corespunzătoare privind transparența și asumarea responsabilității. BCE acordă o importanță deosebită menținerii și aplicării integrale a cadrului de asumare a responsabilității – stabilit în mod mai detaliat în Acordul interinstituțional dintre Parlamentul European și BCE și Memorandumul de înțelegere între Consiliul UE și BCE.

În ceea ce privește interacțiunile cu Parlamentul European, în anul 2018 președinta Consiliului de supraveghere a luat cuvântul în fața Comisiei pentru afaceri economice și monetare a Parlamentului (i) pentru a prezenta Raportul anual 2017 al BCE privind activitățile de supraveghere (26 martie), (ii) în cadrul a două audieri publice ordinare (19 iunie și 20 noiembrie) și (iii) în cadrul a patru schimburi de opinii ad-hoc (26 martie, 19 iunie, 9 septembrie și 20 noiembrie). Printre principalele aspecte discutate s-au numărat creditele neperformante, rolul BCE în combaterea spălării banilor și testarea la stres derulată de ABE în 2018. În cursul anului 2018, BCE a publicat, de asemenea, 35 de răspunsuri la întrebările adresate în scris de deputați în Parlamentul European cu privire la aspecte ale supravegherii bancare. Scrisorile au abordat întrebări privind o serie de teme care includ creditele neperformante, instituțiile mai puțin semnificative și competența și onorabilitatea cadrelor de conducere ale băncilor.

În plus, BCE a transmis Parlamentului European procesele-verbale ale ședințelor Consiliului de supraveghere, astfel cum se prevede în Acordul interinstituțional.

În ceea ce privește Consiliul UE, președinta Consiliului de supraveghere a participat la trei reuniuni ale Eurogrupului, prima dintre acestea având loc la 19 februarie. La data de 27 aprilie, președinta a prezentat Raportul anual 2017 al BCE privind activitățile de supraveghere. La 5 noiembrie, președinta a participat la un schimb de opinii cu privire la îndeplinirea atribuțiilor de supraveghere ale BCE.

În anul 2018, Supravegherea bancară a BCE și-a îndeplinit în continuare obligațiile de raportare față de parlamentele naționale, astfel cum se prevede în Regulamentul privind MUS. Aceasta a publicat șase răspunsuri la întrebările adresate în scris de membri ai parlamentelor naționale.

În anul 2018, BCE a contribuit, de asemenea, la auditurile CCE privind CERS și ABE referitoare la exercițiile de testare la stres derulate la nivelul UE. În rolul său de furnizor de probe, BCE a contribuit la facilitarea anchetelor CCE referitoare la aceste aspecte, precum și la descrierea modului de funcționare a proceselor de colaborare relevante.

Totodată, BCE a desfășurat activități și cu privire la implementarea recomandărilor din cele două rapoarte ale CCE privind Supravegherea bancară a BCE, care au fost publicate în ianuarie 2018 și noiembrie 2016 și s-au axat pe gestionarea crizelor, precum și pe funcționarea MUS în general.

BCE apreciază foarte mult auditurile desfășurate de CCE, angajându-se să coopereze îndeaproape cu aceasta și să îi furnizeze toate informațiile necesare pentru facilitarea activității sale. În lumina dispozițiilor Tratatului referitoare la domeniul de aplicare al mandatului CCE de auditare a BCE, în anul 2017 Comisia a sugerat ca BCE și CCE să încheie un acord interinstituțional în care „să specifice modalitățile de realizare a schimburilor de informații”. Discuțiile pe această temă între BCE și CCE sunt în curs.

5.2 Transparență și comunicare

Pentru a contribui la îndeplinirea angajamentului său privind transparența, Supravegherea bancară a BCE a continuat să își explice activitățile utilizând diverse canale de comunicare. În 2018, președinta și vicepreședinta au susținut 32 de discursuri, iar cei doi reprezentanți ai BCE în Consiliul de supraveghere, 11; împreună, au acordat mass-mediei 20 de interviuri. Supravegherea bancară a BCE a publicat 31 de comunicate de presă și patru scrisori adresate băncilor supravegheate direct. Publicația digitală Supervision Newsletter a sărbătorit a doua aniversare în luna noiembrie, bucurându-se de peste 5 000 de abonați. BCE a recurs la canalele sale de comunicare socială pentru a atrage atenția asupra informațiilor noi și a asigura diseminarea amplă a conținutului esențial.

În plus, președinta și vicepreședinta au ținut o conferință de presă la începutul anului pentru a prezenta prioritățile în materie de supraveghere bancară. De asemenea, acestea s-au implicat în evenimentele organizate de BCE în vederea comunicării cu audiențele mai tinere. În cadrul inițiativei ECB Youth Dialogue, organizată la Banco de España, în Madrid, președinta a făcut schimb de opinii cu un grup de 40 de tineri profesioniști din sectorul financiar, iar, în cadrul celui de-al doilea dialog, președinta și vicepreședinta au participat împreună la o discuție cu peste 260 de studenți și absolvenți ai Frankfurt School of Finance and Management. În anul 2018, BCE a răspuns, de asemenea, la peste 1 600 de întrebări din partea publicului axate pe supravegherea bancară și a găzduit, pentru aproximativ 1 000 de participanți, 31 de prelegeri adaptate pe teme legate în mod specific de responsabilitățile în materie de supraveghere ale BCE.

5.3 Procesul decizional

5.3.1 Consiliul de supraveghere și Comitetul director

În anul 2018, Consiliul de supraveghere s-a reunit de 20 de ori. 14 dintre aceste reuniuni s-au desfășurat la Frankfurt pe Main, iar cinci, în sistem de teleconferință. O reuniune a avut loc la Madrid, la invitația Banco de España. Consiliul de supraveghere a adoptat majoritatea deciziilor prin procedură scrisă^[61]. 35 dintre cele 119 grupuri bancare supravegheate direct de BCE în 2018 au solicitat să primească deciziile oficiale ale BCE în altă limbă oficială a UE decât limba engleză.

Pe lângă proiectele finale de decizii specifice băncilor transmise Consiliului guvernatorilor în vederea procedurii aplicabile în cazul absenței unei obiecții, Consiliul de supraveghere a decis cu privire la mai multe aspecte orizontale, în special aplicarea unor metodologii și cadre comune în anumite domenii ale supravegherii. Unele dintre aceste decizii au fost elaborate de structuri temporare mandatate de Consiliul de supraveghere și alcătuite din cadre de conducere de nivel superior din cadrul BCE și al ANC. Acestea au efectuat preparativele referitoare la aspecte precum metodologia SREP, abordarea în materie de supraveghere a instituțiilor supravegheate care prezintă niveluri ridicate de credite neperformante și simplificarea proceselor în cadrul MUS.

Comitetul director a organizat 12 ședințe în 2018. Dintre acestea, zece au avut loc la Frankfurt pe Main, una a fost organizată în sistem de teleconferință și una s-a ținut la Madrid, la invitația Banco de España. În luna aprilie, a avut loc rotația obișnuită a celor cinci membri de la ANC, care sunt numiți pentru un mandat de un an.

5.3.2 Simplificarea procesului decizional

În 2018, Grupul de simplificare din cadrul MUS (Secțiunea 5.4) a propus și a pus în aplicare mai multe măsuri de optimizare a funcționării Consiliului de supraveghere, atât prin simplificarea procedurilor decizionale, cât și prin optimizarea accesului membrilor la informații. Trei măsuri au fost esențiale pentru aceste eforturi: (i) reducerea numărului de ședințe ale Consiliului de supraveghere, precum și a numărului de proceduri scrise și elemente informative, permițând membrilor să se axeze pe cele mai importante aspecte ale supravegherii; (ii) optimizarea și simplificarea ședințelor Consiliului de supraveghere în vederea maximizării eficienței și eficacității acestora; și (iii) simplificarea și optimizarea în continuare a fluxului de informații destinate Consiliului de supraveghere.

Una dintre măsurile care au avut cel mai semnificativ impact asupra procesului decizional a constat în extinderea cadrului de delegare la tipuri suplimentare de decizii de supraveghere de rutină ale BCE. În luna martie 2018, cadrul de delegare a fost extins la competențele decizionale referitoare la deciziile privind reducerea nivelului fondurilor proprii, clasificarea instrumentelor CET 1 și, în cazurile prevăzute de legislația națională, la clasificarea instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar/instrumentelor de fonduri proprii de nivel 2 suplimentar.

5.3.3 Comitetul administrativ de control

Comitetul administrativ de control^[62] este un organism al BCE format din membri care sunt independenți în mod individual și colectiv față de BCE și cărora le este încredințată misiunea controlării deciziilor adoptate de Consiliul guvernatorilor cu privire la aspecte legate de supraveghere, pe baza unei solicitări de control admisibile. Un control efectuat de Comitetul administrativ de control se axează pe „conformitatea procedurală și de fond” cu Regulamentul privind MUS a deciziei contestate, respectând totodată marja de apreciere acordată BCE. În practică, în cadrul unui control al Comitetului administrativ de control se verifică respectarea unui proces echitabil, motivarea adecvată a deciziei și conformitatea acesteia cu legislația aplicabilă, existența unei erori manifeste în cadrul evaluării, natura vădit disproporționată a deciziei sau utilizarea necorespunzătoare de către BCE a competențelor sale. Rezultatul controlului este un aviz fără caracter obligatoriu, adresat Consiliului de supraveghere, în care se propune fie abrogarea deciziei inițiale, fie înlocuirea acesteia cu o decizie nouă, cu un conținut identic sau modificat, destinată aprobării finale de către Consiliul guvernatorilor în contextul procedurii aplicabile în cazul absenței unei obiecții.

În anul 2018, cinci noi solicitări de control administrativ al unei decizii de supraveghere a BCE au fost depuse la Comitetul administrativ de control. Comitetul a adoptat patru avize, întrucât una dintre solicitările de control a fost retrasă după ce BCE a publicat o rectificare la o decizie de supraveghere (Tabelul 7). În toate cazurile controlate în 2018, Comitetul administrativ de control a organizat o audiere ca parte a etapei sale de investigare, care a oferit solicitantului și BCE o ocazie în plus de a prezenta observații cu privire la decizia contestată.

Aspecte care fac obiectul unui control și chestiuni relevante

Cazurile analizate de Comitetul administrativ de control au vizat mai multe tipuri de decizii de supraveghere: conformitate cu cerințele de supraveghere, retragere a unor autorizații, achiziție de participații calificate și sancțiuni administrative.

Controlul deciziilor BCE în anul 2018 s-a axat, cu precădere, pe aspecte legate de conformitatea cu normele procedurale (de exemplu, declararea cu exactitate a faptelor, temei juridic corespunzător, includerea de motive suficiente în expunerea de motive și principiul proporționalității) și de cooperarea dintre BCE și ANC în procesul de elaborare a deciziilor BCE.

Jurisdicția Curții de Justiție a Uniunii Europene cu privire la BCE

În anul 2018, 19 acțiuni directe au fost introduse împotriva BCE și au fost formulate recursuri la Curtea de Justiție a Uniunii Europene împotriva hotărârii Tribunalului Uniunii Europene („Tribunalul”) în două cauze legate de BCE. Au fost luate hotărâri în cazul a două grupe de cauze legate de Supravegherea bancară a BCE în 2018 – la data de 24 aprilie 2018, Tribunalul a confirmat deciziile BCE adresate Caisse régionale de crédit agricole mutuel Alpes Provence (cauza T‑133/16), Caisse régionale de crédit agricole mutuel Nord Midi-Pyrénées (cauza T‑134/16), Caisse régionale de crédit agricole mutuel Charente-Maritime Deux-Sèvres (cauza T‑135/16) și Caisse régionale de crédit agricole mutuel Brie Picardie (cauza T‑136/16). În cele patru decizii, adoptate de BCE la 7 octombrie 2015, BCE a aprobat numirea anumitor persoane în funcții de președinți ai consiliilor de administrație din cadrul fiecărei bănci solicitante, dar s-a opus îndeplinirii simultane de către aceleași persoane a funcțiilor de „director efectiv” în cadrul fiecăreia dintre băncile respective. La data de 13 iulie 2018, Tribunalul a anulat deciziile BCE adresate La Banque Postale (cauza T‑733/16), BNP Paribas (cauza T‑768/16), Crédit Agricole SA (cauza T‑758/16), Société générale (cauza T‑757/16), Confédération nationale du Crédit mutuel (cauza T‑751/16) și BPCE (cauza T‑745/16). În aceste șase decizii, BCE a respins cererile adresate de bănci în vederea acordării permisiunii de a exclude din calculul indicatorului efectului de levier anumite expuneri la Caisse des Dépôts et Consignations (CDC), legate de depozite constituite în conturile de economii livret A, livret de développement durable et solidaire și livret d’épargne populaire.

5.4 Îmbunătățirea eficienței și eficacității MUS

5.4.1 Serviciul asigurarea calității procesului de supraveghere din cadrul BCE: revizuirea activității desfășurate de la înființarea sa

Pentru a consolida credibilitatea Supravegherii bancare a BCE și a asigura menținerea unei supravegheri consecvente și de înaltă calitate la nivelul MUS, BCE a înființat un serviciu de asigurare a calității procesului de supraveghere. Acest serviciu operează în strânsă colaborare cu o rețea de funcții de asigurare a calității din cadrul ANC, care discută și furnizează contribuții cu privire la rezultatele asigurării calității procesului de supraveghere cu impact asupra ANC.

Pentru a crea valoare adăugată, serviciul utilizează o serie de instrumente interconectate, îndeosebi analize ex post ale calității. Obiectivul este acela de a încuraja calitatea și consecvența, precum și de a asigura eficacitatea Supravegherii bancare a BCE. În plus, Serviciul asigurarea calității procesului de supraveghere acționează ca un centralizator de cunoștințe referitoare la cele mai bune practici.

Modul de funcționare a Serviciului asigurarea calității procesului de supraveghere se bazează pe cooperarea deschisă și înțelegerea reciprocă cu unitățile operaționale și ANC implicate, reflectând practicile lor efective de supraveghere, riscurile, deficiențele și nevoile de îmbunătățiri fezabile. Prin urmare, Serviciul asigurarea calității procesului de supraveghere își propune să ofere soluții constructive și anticipative, care țin seama de riscuri, vizând rezultatele, metodologiile, procesele și instrumentele MUS.

După fiecare analiză a calității, Serviciul asigurarea calității procesului de supraveghere vizează să ajungă la un acord cu compartimentele relevante cu privire la propunerile de îmbunătățire, identificând, de asemenea, destinatarii adecvați și calendarele corespunzătoare pentru punerea în aplicare a propunerilor. Aceasta înseamnă că destinatarii acestor propuneri își însușesc procesul, fiind părțile principal interesate de monitorizarea și implementarea propunerilor elaborate împreună cu Serviciul asigurarea calității procesului de supraveghere. De la înființarea sa, Serviciul asigurarea calității procesului de supraveghere a efectuat 24 de analize care au condus la peste 300 de propuneri de îmbunătățire. Pe lângă analize, Serviciul asigurarea calității procesului de supraveghere oferă feedback unităților operaționale, de exemplu prin intermediul workshopurilor, al seminarelor și al vizitelor la ANC.

Totodată, Serviciul asigurarea calității procesului de supraveghere promovează eficiența și eficacitatea în cadrul MUS, recurgând, în acest scop, la o serie de instrumente complementare, cum ar fi Programa de formare a MUS, care vizează să mențină un nivel înalt de competență în rândul personalului MUS și să contribuie la convergența practicilor de supraveghere. În plus, Serviciul asigurarea calității procesului de supraveghere sprijină compartimentele în interacțiunile lor cu auditorii interni și externi (de exemplu, Direcția audit intern, Comitetul auditorilor interni, CCE). De asemenea, serviciul acordă sprijin Grupului de experți principali în materie de gestionare a riscurilor operaționale din cadrul MUS, care este responsabil de monitorizarea gestionării riscurilor operaționale. În mod similar, Serviciul asigurarea calității procesului de supraveghere acționează ca o platformă de simplificare, cu asistență din partea rețelei sale de contrapartide din cadrul BCE și al ANC. Acesta sprijină compartimentele și ANC în implementarea măsurilor de simplificare, ca parte a eforturilor de promovare a simplității ca valoare de bază în cadrul MUS.

5.4.2 Concluziile Grupului de simplificare al MUS

În timp, structurile și procesele din cadrul MUS au devenit tot mai complexe, ceea ce a generat o nevoie de simplificare. Întrucât MUS a intrat într-o etapă mai matură, a fost înființat un Grup de simplificare al MUS (SSM Simplification Group – SSG), cu reprezentanți din partea BCE și a ANC. SSG a evaluat procesele de supraveghere în scopul reducerii complexității inutile și a duplicării activităților, optimizând astfel utilizarea resurselor MUS și încurajând o supraveghere bazată în mai mare măsură pe riscuri.

Pentru a spori gradul de conștientizare în rândul supraveghetorilor, simplificarea va fi definită în Manualul de supraveghere ca principiu general pentru funcționarea MUS.

SSG a propus o abordare pe trei niveluri cu privire la simplificarea structurilor și proceselor în cadrul MUS. În primul rând, compartimentele BCE și ANC, inclusiv ECS și funcțiile orizontale, ar trebui să dețină un rol continuu și activ în propunerea de procese simple. În al doilea rând, ar trebui să existe o abordare orizontală, la nivelul MUS, cu privire la încurajarea celor mai bune practici. În al treilea rând, Consiliul de supraveghere ar trebui să coordoneze simplificarea, să stabilească reperele și să promoveze procese simple care să sprijine atingerea obiectivelor MUS.

Mai exact, SSG a propus noi măsuri de simplificare, care au servit, de asemenea, drept catalizator pentru inițiativele deja în curs. Una dintre aceste propuneri a constat în limitarea numărului de niveluri de aprobare și a lungimii propunerilor Consiliului de supraveghere. O altă propunere a vizat partajarea informațiilor între BCE și ANC prin intermediul Sistemului de gestionare a informațiilor (Information Management Supervision System – IMAS) al MUS. SSG a propus, de asemenea, mai multe măsuri pentru simplificarea cerințelor de raportare în scopuri de supraveghere și pentru procesarea și stocarea datelor obținute pe baza solicitărilor de raportare.

Totodată, SSG a formulat propuneri de optimizare a funcționării Consiliului de supraveghere, destinate simplificării procedurilor decizionale și a accesului la informații pentru membrii Consiliului de supraveghere.

Ca urmare a acestor inițiative, numărul procedurilor transmise Consiliului guvernatorilor și Consiliului de supraveghere a fost redus, în special datorită cadrului de delegare (Secțiunea 5.3.2). În plus, eficientizarea, automatizarea și îmbunătățirea calității fluxului de informații către Consiliul de supraveghere, precum și instrumentele de trasabilitate consolidate au contribuit la simplificarea și optimizarea ședințelor acestuia. Nu în ultimul rând, frecvența procedurilor Consiliului de supraveghere a fost redusă, grație unui calendar mai eficient al ședințelor și unei distribuiri optimizate a procedurilor scrise și elementelor informative.

Alte propuneri ale SSG includ: îmbunătățirea lucrului în echipă în cadrul ECS; adoptarea unei abordări holistice cu privire la simplificarea planificării activităților de supraveghere la fața locului și la distanță și organizarea internă a sarcinilor; digitalizarea proceselor și optimizarea infrastructurii informatice existente.

5.5 Dotarea cu personal a Supravegherii bancare a BCE

Reorganizarea internă a Supravegherii bancare a BCE

Modificările organizatorice din cadrul Supravegherii bancare a BCE au inclus mutarea a trei servicii de la Direcția Generală Supraveghere Microprudențială IV (DG/SMP IV) la Direcția Secretariat.

Serviciul autorizare, Serviciul executare și sancțiuni, precum și Serviciul asigurarea calității procesului de supraveghere au fost transferate la Direcția Secretariat în luna februarie 2018. În urma acestui transfer, direcția a fost transformată în direcție generală (DG/SCS). Serviciul procesul decizional în cadrul MUS a fost creat în cadrul direcției generale, cuprinzând cele două secții ale fostei Direcții secretariat. Acest transfer reechilibrează dimensiunea compartimentelor de supraveghere bancară ale BCE, îmbunătățește guvernanța corporativă și promovează o diviziune mai clară a responsabilităților între DG/SMP IV și noua DG/SCS.

Creșterea numărului de membri ai personalului

În anul 2018, numărul total de posturi echivalente celor cu normă întreagă aprobate pentru cele cinci compartimente de bază ale Supravegherii bancare a BCE s-a ridicat la 1 099, comparativ cu 1 028,5 în 2017. Creșterea din 2018 a fost determinată, în principal, de preparativele pentru Brexit în cadrul unor activități precum cele referitoare la dotarea cu personal a ESC și evaluările cuprinzătoare. În plus, pentru atribuțiile legate de MUS din serviciile comune^[63] au fost aprobate 30,5 posturi echivalente celor cu normă întreagă, numărul total al acestora ajungând la 453.

În ceea ce privește anul 2019, Consiliul guvernatorilor a aprobat o creștere a numărului de membri ai personalului cu 90 de posturi echivalente celor cu normă întreagă pentru compartimentele de bază ale Supravegherii bancare a BCE și cu 18 posturi echivalente celor cu normă întreagă pentru compartimentele care oferă servicii comune pentru atribuțiile legate de MUS. Dintre cele 90 de posturi echivalente celor cu normă întreagă, aproape jumătate sunt legate de nevoile de personal generate de Brexit pentru anul următor. Restul posturilor echivalente celor cu normă întreagă destinate compartimentelor de bază ale Supravegherii bancare a BCE în 2019 sunt legate îndeosebi de internalizarea resurselor alocate activităților aferente testării la stres care erau asigurate anterior prin utilizarea de asistență constând în consultanță externă. În ceea ce privește resursele viitoare direct asociate Brexit, se așteaptă, în prezent, ca nevoile de personal suplimentar să fie mai scăzute decât estimările inițiale, crearea posturilor echivalente celor cu normă întreagă fiind extinsă până în 2022.

În ceea ce privește diversitatea de gen, ponderea personalului de gen feminin în totalul personalului cu contracte pe durată nedeterminată și contracte pe durată determinată în compartimentele de bază ale Supravegherii bancare a BCE s-a menținut la 40% în anul 2018. Ponderea personalului de gen feminin în posturi de conducere a scăzut ușor, la 31%, comparativ cu anul precedent. În alte posturi decât cele de conducere, ponderea personalului de gen feminin s-a menținut la 42%, nivel nemodificat față de anul anterior.

Promovarea misiunilor la fața locului transfrontaliere: utilizare sporită a misiunilor pe termen scurt ale inspectorilor ANC la BCE

Supravegherea bancară europeană a depus eforturi, pe o perioadă de mai mulți ani, în vederea creșterii procentului de misiuni la fața locului cu echipe transfrontaliere și mixte.^[64] Această inițiativă vizează promovarea unor condiții de concurență echitabile și armonizarea aplicării metodologiei de desfășurare a inspecțiilor la fața locului în cadrul băncilor. De asemenea, inițiativa își propune să încurajeze spiritul de echipă în rândul personalului care se ocupă de inspecțiile la fața locului și să construiască o cultură comună a acestor inspecții. Totodată, aceasta oferă o perspectivă suplimentară cu privire la situația unei bănci, prin prisma membrilor personalului ANC care provin din alte țări.

Pentru a promova misiunile cu echipe transfrontaliere și mixte, au fost puse la dispoziția inspectorilor ANC mai multe opțiuni. În special, aceștia pot alege să fie detașați la BCE pe durata misiunilor cu echipe transfrontaliere sau mixte, în baza unui contract ESCB/IO^[65] cu BCE, care acoperă salariul și cheltuielile de transport și de cazare din bugetul BCE (în locul regimului de lucru care li se aplică în cadrul ANC de la care provin). Această opțiune a fost introdusă în 2018 și a fost amplu utilizată: în total, au existat 128 de contracte ESCB/IO pentru inspectori de la ANC, destinate misiunilor cu echipe transfrontaliere și mixte, ceea ce a încurajat schimbul de personal în cadrul supravegherii bancare europene. Membrii echipelor de inspecție cu contracte ESCB/IO își desfășoară activitatea în condiții egale de angajare. Aceasta facilitează crearea unui spirit de echipă favorabil incluziunii și a unei culturi comune a inspecțiilor la fața locului, ameliorând, de asemenea, interșanjabilitatea resurselor aferente inspecțiilor la fața locului la nivelul supravegherii bancare europene. În cazul în care există un deficit de expertiză specifică într-un anumit domeniu, acesta poate fi acoperit de experți de la o altă autoritate de supraveghere.

Primele evenimente „Supervisors Connect” și „Inspectors’ Day” organizate pentru personalul ANC și al BCE

Pentru o mai bună definire a culturii comune a supravegherii europene, în anul 2018 au fost organizate la Frankfurt două evenimente la nivelul MUS.

Primul eveniment, „Supervisors Connect”, a avut loc în perioada 17-19 aprilie și a fost destinat, în principal, tuturor coordonatorilor și subcoordonatorilor ECS, vizând însă și cadrele de conducere de nivel superior responsabile de supravegherea instituțiilor mai puțin semnificative și reprezentanții de cel mai înalt nivel ai rețelelor orizontale ale MUS. Cel de-al doilea eveniment, „Inspectors’ Day”, a fost organizat în perioada 29-30 octombrie și a vizat inspectorii la fața locului, inclusiv pe cei implicați în investigațiile privind modelele și în planificare.

„Supervisors Connect” a reunit 280 de supraveghetori, 200 dintre aceștia provenind de la ANC și BCN. Timp de două zile și jumătate, participanții s-au implicat în mai multe grupuri și sesiuni separate, care au acoperit teme precum digitalizarea și riscul cibernetic, profitabilitatea și Brexit. Supraveghetorii de la ANC au participat activ la organizarea discuțiilor: dintre cei 38 de vorbitori, 30 au fost de la ANC. În plus, participanții au putut lua parte la workshopuri privind competențele interpersonale, cum ar fi conducerea, gestionarea conflictelor și comunicarea. Totodată, participanții au avut ocazia de a intra în contact, inclusiv în cadrul unui „Târg de informare” (Information Fair), la care diverse compartimente ale BCE și-au prezentat activitatea. Aceasta a permis participanților să socializeze, să învețe unii de la ceilalți și să partajeze cele mai bune practici.

Evenimentul „Inspectors’ Day” a urmat, în linii mari, formatul „Supervisors Connect”, combinând sesiuni plenare, sesiuni separate (28 în total) pe teme tehnice (analiza dosarelor de credit și eșantionarea statistică, IFRS 9, TRIM) și partajarea de experiențe. Evenimentul a reunit aproximativ 400 de inspectori la fața locului din întregul MUS.

„Supervisors Connect” și „Inspectors’ Day” sunt primele evenimente de acest tip și de această amploare organizate de MUS de la înființarea sa. Evenimentele vor avea loc cu o frecvență bienală, nu în ultimul rând din motive legate de costuri, și vor fi găzduite de Supravegherea bancară a BCE la Frankfurt.

5.6 Implementarea Codului de conduită

În conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din Regulamentul privind MUS, BCE trebuie să dispună de un Cod de conduită care se aplică personalului executiv și de conducere al BCE implicat în supravegherea bancară și care abordează preocupările legate de conflicte de interese. Dispozițiile relevante sunt incluse în Cadrul etic al BCE, care este implementat de Biroul de conformitate și guvernanță (BCG). BCG oferă consiliere întregului personal al BCE în legătură cu aspectele de etică.

Pe parcursul întregului an 2018, BCG a depus în continuare eforturi pentru a construi o cultură solidă a eticii la nivelul SEBC și al MUS. Comitetul executiv și Consiliul de supraveghere au susținut pe deplin aceste eforturi. În acest scop, toți membrii noi ai personalului Supravegherii bancare a BCE au parcurs un program obligatoriu de învățare on-line și au devenit mai conștienți de dilemele etice prin intermediul workshopurilor dedicate. În plus, BCG a răspuns la aproximativ 1 850 de cereri referitoare la o mare varietate de teme, o treime dintre acestea fiind transmise de angajații Supravegherii bancare a BCE. Aproape jumătate dintre cereri au vizat tranzacții financiare private, acestea fiind urmate de cereri privind restricțiile postangajare și aspecte legate de conflictele de interese (Graficul 12).

În contextul exercițiului său periodic de monitorizare a conformității, BCG a identificat un număr limitat de situații de neconformitate, dintre care 40% au avut legătură cu personalul executiv și de conducere din cadrul Supravegherii bancare a BCE. Niciuna dintre respectivele situații nu a presupus o conduită defectuoasă intenționată sau alte situații grave de neconformitate.

În ceea ce privește membrii personalului executiv și de conducere implicat în supravegherea bancară care au demisionat în anul 2018, trei cazuri au necesitat respectarea unei perioade de așteptare (cooling-off period), conform Cadrului etic. Toate aceste cazuri au vizat cadre de conducere ale MUS care au plecat la societăți financiare de supravegherea cărora nu au fost responsabile anterior.

BCE a verificat măsurile adoptate de ANC în vederea respectării Orientării BCE referitoare la principiile comune ale unui Cadru etic, aplicabile atât BCE, cât și ANC, și a conchis că orientarea a fost pe deplin implementată la nivelul întregului MUS. Grupul operativ al responsabililor pe probleme de etică și conformitate a facilitat acest exercițiu și continuă să sprijine Consiliul guvernatorilor în ceea ce privește alinierea în continuare a standardelor etice pe termen mediu.

Comitetul de etică al BCE oferă membrilor organelor de nivel înalt ale BCE consiliere cu privire la aspectele etice. În anul 2018, acesta a emis 11 avize care au vizat funcționari de nivel înalt ai BCE implicați în supravegherea bancară. Majoritatea acestor cazuri s-au referit la perioadele de așteptare (cooling-off) aplicabile.

Comitetul de etică a deținut, de asemenea, un rol esențial în elaborarea unui nou cadru etic comun, cuprinzător și de ultimă generație pentru toți funcționarii de nivel înalt ai BCE, inclusiv membrii Consiliului de supraveghere. Acest cadru nou a fost aprobat de Consiliul guvernatorilor în decembrie 2018 și a intrat în vigoare în ianuarie 2019. Cadrul reflectă principiile și valorile de bază ale BCE, ținând seama în mod corespunzător de particularitățile BCE în calitate de bancă centrală, autoritate de supraveghere bancară și instituție a UE. În plus, acesta răspunde solicitărilor Parlamentului European și recomandărilor Ombudsmanului European.

5.7 Aplicarea principiului separării atribuțiilor de politică monetară de cele de supraveghere

În anul 2018, principiul separării atribuțiilor de politică monetară de cele de supraveghere a fost aplicat, în principal, cu privire la schimbul de informații între diferite domenii de activitate.^[66]

În conformitate cu Decizia BCE/2014/39 privind punerea în aplicare a separării dintre funcțiile de politică monetară și de supraveghere ale BCE, acest schimb de informații a făcut obiectul unei cerințe privind dezvăluirea informațiilor numai în măsura în care cunoașterea lor este necesară, respectiv fiecare domeniu de activitate a trebuit să demonstreze că informațiile solicitate erau necesare pentru îndeplinirea obiectivelor sale de politică. În majoritatea cazurilor, accesul la informații confidențiale a fost acordat direct de funcția BCE care deținea informațiile respective, în conformitate cu Decizia BCE/2014/39, care permite ca accesul la informații legate de date anonimizate sau informații care nu sunt sensibile din perspectiva politicilor să fie acordat direct de către funcțiile respective ale BCE. Nu a fost necesară intervenția Comitetului executiv pentru a soluționa posibile conflicte de interese. În conformitate cu Decizia BCE/2014/39, implicarea Comitetului executiv a fost totuși necesară în câteva situații pentru a permite schimbul de informații neanonimizate referitoare la bănci individuale (de exemplu, formulare FINREP sau COREP individuale^[67] ori alte date brute) sau la evaluări sensibile cu privire la politici. Accesul la date a fost acordat în măsura în care cunoașterea lor era necesară, după analizarea situației de fond și pe o perioadă limitată de timp, pentru a asigura îndeplinirea cerinței privind necesitatea de a cunoaște în toate momentele relevante.

Separarea atribuțiilor la nivel decizional nu a generat preocupări și nu a fost necesară intervenția Grupului de mediere.

5.8 Cadrul de raportare a datelor și gestionarea informațiilor

5.8.1 Evoluții la nivelul cadrului de raportare a datelor

În conformitate cu Regulamentul-cadru privind MUS, BCE este responsabilă de organizarea proceselor de colectare și evaluare a calității datelor de supraveghere raportate de entitățile supravegheate.^[68] Obiectivul principal este acela de a asigura că supraveghetorii bancari utilizează date fiabile și oportune.

Fluxul de date urmează o „abordare secvențială”^[69], în cadrul căreia BCE cooperează îndeaproape cu ANC, care reprezintă primii destinatari ai raportărilor prudențiale ale instituțiilor de credit și care efectuează primele evaluări ale calității. Odată ce primește raportările de date, BCE le pune la dispoziția utilizatorilor finali, precum ECS sau funcțiile orizontale din cadrul Supravegherii bancare a BCE, prin intermediul IMAS. După primire, date selectate de la un subset de instituții (în principal instituții semnificative) sunt, de asemenea, transmise către ABE și Comitetul unic de rezoluție. Pe lângă datele de supraveghere, BCE colectează și informații referitoare la entitățile raportoare în sine (date master), de exemplu țara lor de reședință și relația lor cu alte entități din grupurile bancare. Începând cu 1 decembrie 2018, ANC/BCN și BCE au transmis toate datele master și actualizările conexe direct prin intermediul Registrului bazei de date a instituțiilor și companiilor afiliate (Register of Institutions and Affiliates Data – RIAD).^[70]

În conformitate cu cadrul de raportare 2.7 al ABE, care se aplică datelor transmise începând cu data de 31 martie 2018, setul de date de supraveghere acoperă, în prezent, și datele privind expunerile suverane, informații detaliate privind pierderile din riscul operațional și indicatori suplimentari de monitorizare a lichidității. Totodată, acesta reflectă modificările generate de IFRS 9. Datele transmise începând cu 31 decembrie 2018 respectă cadrul de raportare 2.8 al ABE, care introduce noi cerințe de raportare cu privire la evaluarea prudentă (COREP) și standardele tehnice de punere în aplicare privind raportarea în scopuri de rezoluție.

BCE evaluează calitatea datelor de supraveghere transmise în temeiul standardelor tehnice de punere în aplicare ale ABE și în cadrul exercițiilor pe termen scurt ad-hoc și al raportării trimestriale cu privire la creditele neperformante. Un proces de escaladare cu privire la calitatea datelor a fost stabilit în Cadrul BCE pentru monitorizarea datelor și evaluările calității. Motivul principal este asigurarea conformității raportărilor în scopuri de supraveghere ale instituțiilor cu cerințele privind calitatea datelor. Acesta este conceput astfel încât să asigure un răspuns proporțional, echitabil și descurajator al BCE (inclusiv măsuri de supraveghere) la problemele legate de calitatea datelor. În plus, BCE elaborează un tablou care prezintă evaluarea calității datelor raportate de fiecare instituție și permite, de asemenea, supraveghetorilor o comparație inter pares a rezultatelor.

Pe lângă tablouri, BCE elaborează periodic seturi de date de supraveghere, indicatori de risc principali și rapoarte pentru autoritățile de supraveghere. Statisticile bancare agregate care acoperă instituțiile semnificative la cel mai înalt nivel de consolidare sunt publicate trimestrial pe website-ul privind supravegherea bancară al BCE. După introducerea celui mai recent cadru de raportare al ABE și deplasarea atenției analiștilor de piață și a participanților pe piață, publicația a fost amplu consolidată în 2018, incluzând, în prezent, indicatori noi, precum active de nivel 1, 2 și 3, expunerile totale față de administrații publice și parametrii de risc de credit bazați pe ratinguri interne. În fiecare an, BCE publică și indicatori privind solvabilitatea și efectul de levier la nivel de bancă, astfel cum sunt publicați de bănci în conformitate cu cerințele din Pilonul 3 ale acestora. În 2018, această publicare a fost extinsă pentru a include informații individuale privind activele ponderate în funcție de risc, defalcate după tipul de risc și metoda de calcul, pentru instituțiile de importanță sistemică globală și alte instituții de importanță sistemică supravegheate de BCE. Acest nou nivel de transparență permite părților interesate să realizeze comparații pertinente între indicatorii prudențiali.

5.8.2 Date statistice disponibile în scopul supravegherii

Pe lângă datele raportate supraveghetorilor, informații statistice confidențiale^[71] pot fi, de asemenea, puse la dispoziție în scopul supravegherii. Aceste informații cuprind, de exemplu, seturi de date la nivel de instrument aferente AnaCredit^[72] și raportări statistice referitoare la piața monetară^[73], care completează acoperirea instrumentelor financiare deținute de instituțiile supravegheate de BCE.

AnaCredit colectează date armonizate individualizate privind creditele acordate de instituțiile de credit din toate țările zonei euro. AnaCredit a fost lansată în trimestrul IV 2018, cu date inițiale provenite de la mai multe țări; se așteaptă ca datele care acoperă toate țările din zona euro să fie disponibile la sfârșitul trimestrului I 2019. În ceea ce privește debitorii, datele acoperă creditele acordate persoanelor juridice, care includ societăți nefinanciare, agenții guvernamentale și instituții financiare. Referitor la instrumente, datele acoperă depozitele (altele decât operațiunile repo reversibile), descoperirile de cont, creanțele aferente cardurilor de credit, creditele reînnoibile (altele decât descoperirile de cont și creanțele aferente cardurilor de credit), liniile de credit (altele decât creditele reînnoibile), operațiunile repo reversibile, creanțele comerciale, leasingul financiar și alte împrumuturi. Pe lângă faptul că oferă informații cu privire la riscul de contrapartidă și la starea de nerambursare a acesteia, se așteaptă ca AnaCredit să permită supraveghetorilor să identifice, de asemenea, riscurile provenite din concentrări semnificative de debitori, să monitorizeze și să evalueze riscul de credit la entitățile supravegheate și să efectueze analize detaliate ale expunerilor neperformante sau ale caracterului adecvat al garanțiilor. Deși beneficiile pe care AnaCredit le oferă supraveghetorilor la evaluarea riscului de credit sunt clar identificate, există mai multe limitări ale cadrului actual, care ar putea împiedica supraveghetorii să îl utilizeze în mod extensiv. Mai exact, deficiențele respective includ nivelul de consolidare (informații disponibile numai la nivelul entităților individuale), acoperirea contrapartidelor și a instrumentelor (de exemplu, lipsa de informații privind gospodăriile populației sau instrumentele financiare derivate/elementele extrabilanțiere) și pragurile de semnificație (de exemplu, ușoare neconcordanțe între AnaCredit și statisticile în materie de supraveghere). Modalitățile de soluționare a acestor limite vor fi investigate în cadrul preparativelor pentru viitoarele etape ale AnaCredit.

Setul de date aferent raportărilor statistice referitoare la piața monetară a fost pus la dispoziție la data de 1 iulie 2016. Acesta oferă date la nivel de tranzacție privind diferite segmente ale pieței monetare: operațiuni garantate și negarantate, swapuri valutare și swapuri pe indicii ratei dobânzii overnight în euro. În total, 50 de instituții de credit din zona euro (rezidente în zece țări din zona euro) raportează date relevante. Raportările acoperă tranzacțiile dintre agenții de raportare și alte instituții financiare (de exemplu, bănci centrale, alți intermediari financiari, societăți de asigurare și fonduri de pensii), administrații publice, precum și societăți nefinanciare clasificate ca „interbancare” în conformitate cu cadrul Basel III LCR. Datele aferente raportărilor statistice referitoare la piața monetară completează datele de supraveghere privind atât expunerile garantate, cât și pe cele negarantate la riscul de credit. De asemenea, acestea oferă informații privind operațiunile de swap indexate la rata dobânzii overnight și operațiunile de swap valutar.

5.8.3 Gestionarea informațiilor în cadrul MUS – IMAS

Sistemul de gestionare a informațiilor (IMAS) al MUS a făcut obiectul unor modificări importante în 2018. Acestea au inclus noi module pentru SREP și pentru trasabilitatea și monitorizarea constatărilor și măsurilor de supraveghere menționate în deciziile și actele operaționale ale BCE. Modificările cuprind, de asemenea, o nouă bază de date privind modelele interne, precum și noi fluxuri de lucru IMAS pentru monitorizarea continuă a modelelor și pentru sesizările legate de executare și sancționare, inclusiv raportarea potențialelor încălcări.

Pe lângă activitățile legate de MUS, IMAS sprijină, în prezent, și Comitetul unic de rezoluție și ANR în activitățile lor de rezoluție, fiind platforma utilizată atât de MUS, cât și de MUR pentru partajarea de informații, în conformitate cu memorandumul de înțelegere corespunzător.

6 Raportări referitoare la utilizarea resurselor prevăzute în buget

Regulamentul privind MUS prevede că BCE trebuie să poată aloca resurse adecvate pentru a-și exercita atribuțiile de supraveghere cu eficacitate. Aceste resurse sunt finanțate printr-o taxă de supraveghere, suportată de entitățile care fac obiectul supravegherii BCE.

Cheltuielile suportate pentru atribuțiile de supraveghere sunt evidențiate separat în bugetul BCE.^[74] Rolul de autoritate bugetară în cadrul BCE este atribuit Consiliului guvernatorilor. Acesta adoptă bugetul anual al BCE, în urma unei propuneri a Comitetului executiv, după consultarea președintelui și a vicepreședintelui Consiliului de supraveghere în chestiuni legate de supravegherea bancară. Consiliul guvernatorilor este asistat de Comitetul pentru buget (BUCOM), format din membri ai tuturor BCN din Eurosistem și ai BCE. BUCOM asistă Consiliul guvernatorilor furnizându-i evaluări ale rapoartelor BCE privind planificarea și monitorizarea bugetară.

BCE anticipează continuarea creșterii cheltuielilor gestionate în anul 2019, în principal pentru supravegherea directă a instituțiilor semnificative. Cheltuielile prevăzute în buget pentru atribuțiile periodice s-au stabilizat. Totuși, există factori externi, mai ales retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană, care necesită o majorare a resurselor pentru anul următor. În Secțiunea 5.5 din acest raport sunt disponibile informații privind majorarea aprobată a dotării cu personal a Supravegherii bancare a BCE.

6.1 Cheltuieli aferente anului 2018

Cheltuielile suportate de BCE pentru îndeplinirea atribuțiilor de supraveghere constau, în principal, în cheltuielile directe ale direcțiilor generale din cadrul Supravegherii bancare a BCE. Funcția de supraveghere se bazează, de asemenea, pe serviciile comune furnizate de departamentele de suport existente ale BCE.^[75]

În luna aprilie 2018, Consiliul guvernatorilor a adoptat decizia BCE privind suma de recuperat prin taxele de supraveghere în anul 2018. Această decizie a estimat cheltuielile anuale legate de atribuțiile de supraveghere bancară la 502,5 milioane EUR.^[76] La sfârșitul anului 2018, cheltuielile BCE pentru atribuțiile de supraveghere s-au ridicat la 517,8 milioane EUR. Această cifră a depășit cu numai 3% estimarea din aprilie 2018, dar s-a apropiat mai mult de buget decât în 2017. În conformitate cu Regulamentul BCE privind taxele de supraveghere („Regulamentul privind taxele”), deficitul rezultat, în valoare de 15,3 milioane EUR, va fi colectat în cadrul sumei totale care urmează să fie percepută în 2019.^[77]

BCE își grupează costurile utilizând o clasificare după funcții. Pentru atribuțiile sale de supraveghere, grupările principale bazate pe activitate sunt următoarele:

• supravegherea directă a băncilor sau a grupurilor bancare semnificative;
• monitorizarea supravegherii băncilor sau a grupurilor bancare mai puțin semnificative (supraveghere indirectă);
• îndeplinirea atribuțiilor orizontale și a serviciilor specializate.

Clasificarea se determină pe baza costurilor suportate de compartimentele BCE responsabile de atribuțiile de supraveghere respective. Pentru fiecare grupare, costurile raportate includ alocarea serviciilor comune furnizate de departamentele de suport ale BCE. De asemenea, BCE utilizează aceste clasificări pentru a identifica defalcarea costurilor anuale de recuperat prin taxe anuale de supraveghere de la entitățile supravegheate, în funcție de statutul lor de supraveghere (semnificative sau mai puțin semnificative). Metodologia definită la articolul 8 din Regulamentul privind taxele pentru împărțirea taxelor anuale de supraveghere prevede alocarea proporțională a costurilor asociate atribuțiilor orizontale și serviciilor specializate, pe baza costului integral al supravegherii entităților supravegheate semnificative și, respectiv, a costului monitorizării supravegherii entităților supravegheate mai puțin semnificative.

Categoria de cost „supravegherea directă a băncilor sau a grupurilor bancare semnificative” cuprinde, în cea mai mare parte, costurile aferente participării BCE în cadrul ECS și al inspecțiilor la fața locului. De asemenea, aceasta include costurile asociate proiectului multianual TRIM și activităților microprudențiale legate de testarea la stres bienală în scopul supravegherii din 2018 pentru instituțiile semnificative. Monitorizarea supravegherii băncilor sau a grupurilor bancare mai puțin semnificative include activitățile de monitorizare și atribuțiile de autorizare. Atribuțiile orizontale și serviciile specializate cuprind activități precum lucrările Secretariatului Consiliului de supraveghere, atribuții macroprudențiale, inclusiv cele legate de testarea la stres, elaborarea politicilor de supraveghere, servicii statistice și servicii juridice dedicate.

Cea mai însemnată parte a costurilor suportate pentru activitățile de supraveghere se referă la salarii și beneficii, alături de cheltuielile asociate destinate chiriei și întreținerii sediilor, precum și la alte costuri de personal, precum deplasările profesionale și formarea.

BCE a aplicat o abordare conservatoare la estimarea cuantumului cheltuielilor pentru atribuțiile de supraveghere bancară care vor fi recuperate prin taxele de supraveghere în 2018. Depășirea ușoară, cu 3%, a cheltuielilor prevăzute este generată, în cea mai mare parte, de ratele mai ridicate de consum pentru posturile aprobate ale BCE, ceea ce a condus la o creștere corespunzătoare a costurilor aferente sediilor și unor activități precum deplasările profesionale și serviciile de consultanță.

Pe lângă resursele interne, este necesar ca BCE să apeleze la servicii de consultanță externă, care să îi ofere sprijin în îndeplinirea atribuțiilor sale de supraveghere. Aceste resurse sunt utilizate pentru a furniza fie cunoștințe de specialitate, fie consultanță integrată sub îndrumarea personalului intern calificat pentru a soluționa deficite temporare de resurse. În total, în anul 2018 BCE a cheltuit 75,8 milioane EUR pentru servicii de consultanță aferente atribuțiilor de supraveghere. În același an, singura și cea mai amplă activitate care a necesitat sprijin asigurat de consultanți a fost analiza țintită a modelelor interne, ale cărei costuri cu asistența externă s-au ridicat la 45,7 milioane EUR pentru anul respectiv. Tot în 2018, 9,2 milioane EUR au fost cheltuite pentru resurse externe destinate testării bienale la stres în scopul supravegherii, în vederea suplimentării numărului de angajați în posturi echivalente celor cu normă întreagă detașați de la ANC și a personalului intern al BCE. După cum s-a explicat în Secțiunea 5.5 a acestui raport, Consiliul guvernatorilor a decis majorarea personalului BCE începând din 2019 pentru a internaliza resursele necesare activităților de testare la stres, care erau furnizate anterior prin utilizarea de asistență constând în consultanță externă. Restul cheltuielilor de consultanță au fost utilizate, în principal, pentru îndeplinirea unor atribuții „periodice” de supraveghere la fața locului, care au inclus misiuni transfrontaliere, evaluarea stadiului de pregătire a băncilor pentru impactul modificărilor aduse IFRS 9, evaluări cuprinzătoare și preparativele în curs legate de Brexit.

6.2 Cadrul privind taxarea în 2018

Alături de Regulamentul privind MUS, Regulamentul privind taxele oferă cadrul juridic în temeiul căruia BCE aplică o taxă anuală de supraveghere pentru cheltuielile suportate în îndeplinirea atribuțiilor sale de supraveghere. Regulamentul privind taxele stabilește metodologia pentru: (i) determinarea valorii totale a taxei anuale de supraveghere; (ii) calcularea sumei de plătit de către fiecare instituție supravegheată; și (iii) colectarea taxei anuale de supraveghere.

Actualizare privind reexaminarea cadrului BCE privind taxele de supraveghere

Se intenționează publicarea rezultatului reexaminării în curs a cadrului BCE privind taxele de supraveghere până în luna aprilie 2019. Această publicare va explica modificările aduse Regulamentului privind taxele, propuse de BCE, și va lansa o consultare publică pe marginea acestora. Modificările au ținut cont de observațiile referitoare la reexaminare primite în urma consultării publice organizate în anul 2017 și includ măsuri suplimentare privind proporționalitatea destinate băncilor mai puțin semnificative de dimensiuni mai mici, îmbunătățiri legate de proces, inclusiv o procedură mai simplificată de colectare a datelor statistice (factorii taxei), precum și clarificări privind anumite elemente ale cadrului. Se anticipează că regulamentul modificat va fi intrat deja în vigoare în momentul în care taxele anuale de supraveghere vor fi calculate pentru perioada de taxare 2020.

Suma totală percepută

În luna aprilie 2018, BCE a decis să aplice taxe cu o valoare totală de 474,8 milioane EUR pentru cheltuielile pe care se așteaptă să le suporte prin îndeplinirea atribuțiilor sale de supraveghere. Această sumă se bazează pe cheltuielile estimate pentru întregul an 2018, în valoare de 502,5 milioane EUR, ajustate cu: (i) surplusul de 27,9 milioane EUR reportat din perioada de taxare 2017 și (ii) suma de 0,2 milioane EUR (net) rambursată băncilor individuale pentru perioade de taxare anterioare.

Suma care urmează să fie recuperată din taxele anuale de supraveghere este divizată în două părți, în funcție de statutul entităților supravegheate (semnificative sau mai puțin semnificative), reflectând diversele grade ale controlului în scopuri de supraveghere efectuat de BCE.

După cum s-a explicat în Secțiunea 6.1, a fost înregistrat un deficit de 15,3 milioane EUR între cheltuielile efective suportate pentru atribuțiile de supraveghere bancară în 2018 și suma estimată în același an. Acest deficit va fi luat în considerare în cadrul sumei totale care urmează să fie percepută în 2019 și va fi alocat categoriilor de instituții semnificative și instituții mai puțin semnificative pe baza ponderii costurilor efective alocate funcțiilor relevante în 2018, respectiv 91% pentru instituțiile semnificative și 9% pentru instituțiile mai puțin semnificative.

Suma totală percepută în ciclurile de taxare anterioare a beneficiat de reportarea sumelor colectate neutilizate din anul anterior, reducându-se astfel impactul majorărilor cheltuielilor anuale. Dat fiind că suma totală care urmează a fi percepută în 2019 va prelua un deficit (care majorează suma de colectat), și nu un surplus (care reduce suma), se anticipează că suma totală care urmează a fi percepută pentru anul următor se va majora cu o valoare superioară creșterii cheltuielilor anuale.

Taxe de supraveghere individuale

La nivel de bancă, taxele sunt calculate în funcție de importanța băncii și de profilul de risc al acesteia, utilizând factorii taxei anuale furnizați de toate băncile supravegheate la data de referință de 31 decembrie a anului precedent. Taxa de supraveghere calculată pentru fiecare bancă este colectată ulterior prin intermediul unor plăți anuale scadente în trimestrul IV al fiecărui exercițiu financiar.

Taxa de supraveghere este stabilită la cel mai înalt nivel de consolidare în statele membre participante la MUS și conține o componentă variabilă și o componentă minimă. Aceasta din urmă se aplică în mod egal tuturor băncilor și se bazează pe un procent de 10% din suma totală de recuperat.^[78]

Articolul 7 din Regulamentul privind taxele prevede că următoarele schimbări la nivelul situației unei bănci individuale necesită o modificare a taxei de supraveghere corespunzătoare: (i) o schimbare a statutului de supraveghere al entității supravegheate, respectiv entitatea este reclasificată de la semnificativă la mai puțin semnificativă sau invers; (ii) o nouă entitate supravegheată este autorizată; sau (iii) o autorizație existentă este retrasă. Modificările legate de perioade de taxare anterioare, care au condus la noi decizii ale BCE privind taxele de supraveghere, au însumat 0,3 milioane EUR în 2018.

Mai multe informații privind taxele de supraveghere sunt disponibile pe website-ul privind supravegherea bancară al BCE. Aceste pagini sunt actualizate periodic și sunt publicate în toate limbile oficiale ale UE.

6.3 Alte venituri legate de atribuțiile de supraveghere bancară

BCE este abilitată să impună entităților supravegheate sancțiuni administrative pentru neîndeplinirea obligațiilor în conformitate cu reglementarea prudențială a băncilor din UE (inclusiv deciziile BCE în materie de supraveghere). Veniturile aferente nu sunt luate în considerare la calcularea taxelor anuale de supraveghere. Regulamentul privind taxele asigură că nici daunele de achitat terților, nici sancțiunile administrative de achitat BCE de către entitățile supravegheate nu au vreo influență asupra taxei de supraveghere. Sancțiunile administrative impuse entităților supravegheate sunt înregistrate ca venituri în contul de profit și pierdere al BCE. În anul 2018, veniturile rezultate din sancțiunile impuse entităților supravegheate s-au ridicat la 6,0 milioane EUR.

7 Instrumente juridice adoptate de BCE

Următorul tabel conține lista instrumentelor juridice referitoare la supravegherea bancară care au fost adoptate de BCE în 2018 și publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și/sau pe website-ul BCE. Acesta acoperă instrumentele juridice adoptate în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 și alte instrumente juridice relevante.

7.1 Regulamentele BCE

BCE/2018/26
Regulamentul (UE) 2018/1845 al Băncii Centrale Europene din 21 noiembrie 2018 privind exercitarea marjei de apreciere în temeiul articolului 178 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 în legătură cu pragul pentru evaluarea caracterului semnificativ al obligațiilor din credite restante (JO L 299, 26.11.2018, p. 55)

7.2 Instrumente juridice ale BCE, altele decât regulamentele

BCE/2017/44Recomandarea Băncii Centrale Europene din 28 decembrie 2017 privind politicile de distribuire a dividendelor (JO C 8, 11.1.2018, p. 1)

BCE/2018/6
Decizia (UE) 2018/228 a Băncii Centrale Europene din 13 februarie 2018 de modificare a Deciziei (UE) 2017/936 privind desemnarea șefilor de unități operative pentru adoptarea deciziilor delegate privind competența și onorabilitatea (JO L 43, 16.2.2018, p. 18)

BCE/2018/10
Decizia (UE) 2018/546 a Băncii Centrale Europene din 15 martie 2018 privind delegarea competenței de a adopta decizii privind fondurile proprii (JO L 90, 6.4.2018, p. 105)

BCE/2018/11
Decizia (UE) 2018/547 a Băncii Centrale Europene din 27 martie 2018 privind desemnarea șefilor de unități operative pentru adoptarea deciziilor delegate privind fondurile proprii (JO L 90, 6.4.2018, p. 110)

BCE/2018/12
Decizia (UE) 2018/667 a Băncii Centrale Europene din 19 aprilie 2018 privind valoarea totală a taxelor anuale de supraveghere pentru 2018 (JO L 111, 2.5.2018, p. 3)

8 Sectorul bancar european în cifre

Începând cu luna decembrie 2016, BCE a publicat statistici privind structura bilanțului, profitabilitatea, solvabilitatea și riscul de credit al instituțiilor semnificative pe website-ul privind supravegherea bancară. În urma introducerii celui mai recent cadru de raportare al ABE și a deplasării atenției analiștilor de piață și a participanților pe piață, publicarea a fost extinsă semnificativ în anul 2018 pentru a include indicatori noi, de exemplu active de nivel 1, 2 și 3, expunerile totale față de administrații publice și parametrii de risc de credit bazați pe ratinguri interne. Aceste statistici privind supravegherea bancară sunt publicate trimestrial și includ defalcări în funcție de amplasarea geografică și de clasificarea băncilor.

Mai jos sunt prezentate o serie de statistici importante, relevante pentru perioada analizată. Ar trebui menționat că eșantionul de bănci utilizat în diverse perioade de referință diferă, întrucât lista de instituții semnificative tinde să se modifice pe parcursul anului.

În perioadele de raportare cele mai recente, ratele fondurilor proprii au fost, în medie, stabile (Tabelul 11). Rata fondurilor proprii totale s-a situat la 17,83% în trimestrul III 2018, în scădere ușoară de la 17,97% în anul precedent. O evoluție similară se poate constata cu privire la rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază, în timp ce rata fondurilor proprii de nivel 1 a crescut de la 15,32% în trimestrul III 2017 la 15,40% în trimestrul III 2018. Indicatorul efectului de levier s-a diminuat marginal, în baza atât a definiției tranzitorii, cât și a celei introduse integral. Indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate s-a situat la 140,93% în trimestrul III 2018, în creștere de la 140,34% cu un an înainte.

De asemenea, calitatea activelor bancare s-a îmbunătățit, întrucât rata creditelor neperformante în ansamblu a scăzut constant, de la 5,15% în trimestrul III 2017 la 4,17% în trimestrul III 2018 (Graficul 13).

Activele și pasivele totale ale băncilor (Graficul 14 și Graficul 15) reflectă datele pentru eșantionul (în schimbare) de entități la momente specifice în timp. Având în vedere acest lucru, principalele poziții bilanțiere au rămas stabile în timp, deși structura activelor indică o tendință de creștere pentru postul „credite și avansuri” și o tendință de scădere pentru posturile „instrumente de capitaluri proprii” și „instrumente financiare derivate”. În plus, structura pasivelor sugerează o tendință de scădere pentru „instrumente financiare derivate” și o creștere ușoară pentru „depozite”.