Declarația privind apetitul pentru risc în cadrul MUS

Obiectivul ultim al MUS este asigurarea rezilienței și a bunei funcționări a sectorului bancar

Mecanismul unic de supraveghere (MUS) contribuie la stabilitatea sistemului financiar prin promovarea rezilienței și a bunei funcționări a unui sector bancar care să aibă capacitatea de a-și îndeplini funcția de furnizare de servicii pentru economie.

Abordarea MUS în materie de supraveghere are la bază cele mai bune practici pentru o supraveghere independentă, anticipativă, echitabilă și bazată pe riscuri. În procesul de comparare a băncilor, precum și de evaluare a profilurilor de risc și, în cele din urmă, a viabilității acestora, MUS își concentrează resursele în acele domenii în care percepe cele mai mari riscuri, atât la nivelul băncilor individuale, cât și pentru sistemul bancar în ansamblu. În cazul în care MUS identifică deficiențe grave cu privire la nivelurile de capital sau de lichiditate ale băncilor sau la gestionarea și controlul riscurilor, intensitatea supravegherii crește în mod proporțional. MUS exercită competențele care i-au fost conferite de legiuitor, obiectivul ultim fiind acela de a obține efectul optim și, totodată, de a reduce la minimum riscurile unor evoluții negative și consecințele neintenționate.

MUS nu urmărește prevenirea situațiilor de dificultate ale băncilor, ci, mai degrabă, diminuarea impactului și a riscurilor asociate acestor situații

Într-un sector bancar viabil, unele bănci vor prospera, iar altele vor părăsi piața, fie prin consolidare, fie, în scenariul extrem, prin intrarea în situație de dificultate majoră. Aceasta este o caracteristică esențială pentru o piață solidă, care asigură o concurență sănătoasă între participanți.

MUS promovează sustenabilitatea modelelor de afaceri ale băncilor care sunt conforme cu politicile solide de gestionare și control al riscurilor și care sunt susținute de niveluri suficiente de capital și de lichiditate pentru a putea face față condițiilor economice și financiare nefavorabile. Băncile care nu îndeplinesc aceste condiții minime trebuie să ia măsurile adecvate pentru a-și consolida poziția, în caz contrar existând riscul de a fi nevoite să iasă de pe piață.

Prin urmare, obiectivul MUS nu este de a preveni situațiile de dificultate în sine ale băncilor. O politică în favoarea eliminării totale a situațiilor de dificultate nu este nici fezabilă, nici dezirabilă. Băncile pot și ar trebui să iasă de pe piață dacă sunt gestionate în mod riscant și neviabil sau dacă, din punct de vedere structural, nu își pot menține competitivitatea pe baza unui model de afaceri solid. De asemenea, o politică în favoarea eliminării totale a situațiilor de dificultate ar fi incompatibilă cu principiul conform căruia proprietarii și directorii băncilor sunt, în ultimă instanță, responsabili pentru consecințele deciziilor și acțiunilor proprii. Astfel, o politică în favoarea eliminării totale a situațiilor de dificultate ar favoriza hazardul moral.

În urma evaluării sustenabilității modelului de afaceri al unei bănci, a profilului său de risc și a măsurilor de redresare plauzibile, MUS poate stabili că banca nu mai este viabilă din perspectiva nivelului capitalului sau al lichidității și o poate declara în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate. Comitetul unic de rezoluție (Single Resolution Board – SRB) își asumă apoi responsabilitatea pentru decizia privind necesitatea aplicării procedurii de rezoluție în cazul băncii respective.

Având în vedere că situația de dificultate a unei bănci are potențialul de a destabiliza sistemul bancar în ansamblu dacă nu este gestionată cu eficacitate, rolul nostru constă și în pregătirea pentru ieșirea băncii de pe piață în mod ordonat, dacă este necesar. În consecință, promovăm, de asemenea, planificarea ordonată a redresării și rezoluției în cadrul băncilor, colaborând îndeaproape cu SRB, care este principalul responsabil cu strategiile de rezoluție.