Menu

Cuvânt înainte al președintelui BCE, Mario Draghi

Un ingredient esențial în procesul de redresare a zonei euro îl reprezintă un sector bancar stabil aflat în serviciul economiei. Or, principala concluzie desprinsă în urma crizei este aceea că o reglementare puternică și o supraveghere eficace constituie ingredientele esențiale ale unui sector bancar stabil. De fapt, dereglementarea excesivă s-a numărat printre cauzele crizei financiare mondiale. Prin urmare, agenda privind creșterea economică trebuie să cuprindă, de fapt, norme mai stricte pentru sectorul financiar și o mai bună supraveghere. Progrese majore au fost înregistrate atât la nivel european, cât și pe plan mondial. În luna noiembrie 2014, a fost înființată supravegherea bancară europeană. Aceasta a reprezentat un pas decisiv și a pus bazele unui sector bancar mai stabil și ale unei Europe mai integrate.

În ultimii câțiva ani, băncile europene au devenit mai reziliente în ceea ce privește capitalul, gradul de îndatorare, finanțarea și asumarea riscurilor. Astfel, acestea au putut face față crizei economice de pe piețele emergente, prăbușirii prețurilor petrolului și consecințelor imediate ale Brexit. Băncile mai solide au, de asemenea, capacitatea de a furniza în mod continuu credite, deosebit de necesare pentru sprijinirea redresării economice în zona euro.

Supravegherea bancară europeană a deținut un rol esențial în asigurarea rezilienței sectorului. Prin introducerea unei supravegheri bancare severe, dar echitabile – exercitată conform acelorași standarde ridicate la nivelul întregii zone euro –, aceasta a insuflat încredere în calitatea supravegherii și, în consecință, în stabilitatea băncilor.

Cu toate acestea, există în continuare provocări. Capacitatea sectorului bancar de a sprijini în totalitate redresarea zonei euro este limitată de profitabilitatea sa scăzută. Capacitățile de producție excedentare, ineficiențele și activele reziduale contribuie la profitabilitatea scăzută a băncilor. Este de datoria băncilor să găsească soluțiile potrivite la aceste provocări. Și, în interesul unei redresări puternice a zonei euro, trebuie să facă rapid acest lucru.

Supravegherea bancară europeană contribuie în mod semnificativ la crearea unui sector bancar mai stabil în zona euro. Totodată, aceasta asigură condiții de concurență echitabile, care sunt indispensabile pentru crearea unei piețe bancare unice. Cu toate acestea, pentru a păstra nealterată integritatea pieței bancare unice, trebuie să finalizăm uniunea bancară. La fel cum am creat supravegherea și rezoluția comună în zona euro, trebuie să ne asigurăm că deponenții sunt în siguranță în aceeași măsură pretutindeni.


Interviu introductiv cu Danièle Nouy, președinta Consiliului de supraveghere

În luna noiembrie 2016, supravegherea bancară europeană și-a sărbătorit cea de-a doua aniversare. Sunteți mulțumită de rezultatele de până acum?

Sincer, sunt foarte mândră de ceea ce am realizat. Într-un timp foarte scurt, am creat o instituție care contribuie la asigurarea stabilității întregului sector bancar european. Supravegherea bancară europeană este, desigur, la început de drum și îi pot fi aduse în continuare îmbunătățiri. Dar funcționează, și funcționează bine. Cetățenii din întreaga Europă conlucrează în vederea atingerii unui obiectiv comun: un sector bancar stabil. Unii dintre aceștia lucrează aici, la BCE, în timp ce mulți alții lucrează în cadrul autorităților naționale de supraveghere. Împreună, aceștia formează o echipă de supraveghetori bancari cu adevărat europeană. Devotamentul lor este cel care stă la baza succesului nostru. Nu le pot mulțumi îndeajuns. Pentru mine, este o plăcere și o onoare să colaborez cu toate aceste persoane: cu membrii personalului BCE, cu supraveghetorii naționali și, desigur, cu membrii Consiliului de supraveghere.


Pe scurt, care au fost principalele realizări ale supravegherii bancare europene în anul 2016?

Îmi vin în minte trei lucruri: în primul rând, am început să soluționăm în mod eficace problema creditelor neperformante. Încă din anul 2015 am creat un grup operativ care să se ocupe de această chestiune. În 2016, am elaborat un proiect de linii directoare pentru bănci privind modul de abordare a nivelurilor ridicate de credite neperformante. Acesta a reprezentat un important pas înainte. În al doilea rând, am continuat să îmbunătățim solvabilitatea sectorului bancar din zona euro. Și, în cele din urmă, am continuat să armonizăm supravegherea bancară în zona euro în scopul supravegherii tuturor băncilor în concordanță cu aceleași standarde ridicate.


Ce anume ați făcut pentru a armoniza practicile de supraveghere?

Dreptul prudențial european oferă o serie de opțiuni și marje de apreciere care acordă supraveghetorilor un oarecare spațiu de manevră în aplicarea normelor. În anul 2016, am convenit cu autoritățile naționale asupra exercitării acestor opțiuni și marje de apreciere într-un mod armonizat la nivelul zonei euro și, ulterior, am emis un regulament al BCE și un ghid. Un alt mijloc important de armonizare a supravegherii îl constituie procesul de supraveghere și evaluare (PSE). Acesta asigură faptul că toate băncile din zona euro sunt supravegheate în conformitate cu aceleași metode și standarde. În anul 2016, am optimizat și am adaptat în continuare PSE. În consecință, majorările de capital în scopul supravegherii sunt acum mult mai strâns corelate cu profilul individual de risc al fiecărei bănci.


Deci băncile din zona euro funcționează acum în condiții de concurență echitabile?

Am înregistrat progrese semnificative în direcția atingerii acestui obiectiv. Cu toate acestea, există încă unele inegalități. Reglementarea, de exemplu, se menține relativ fragmentată în zona euro. Unele dintre normele destinate băncilor iau forma directivelor UE, care trebuie transpuse în legislația națională. Prin urmare, normele efective diferă de la țară la țară, fapt care face ca supravegherea bancară europeană să fie mai puțin eficientă și mai costisitoare. Așadar, dacă factorii de decizie doresc cu adevărat o uniune bancară, aceștia trebuie să continue armonizarea normelor. O opțiune ar fi recurgerea într-o mai mică măsură la directive și într-o mai mare măsură la regulamente, întrucât acestea se aplică direct în toate statele membre ale UE. Recenta propunere legislativă a Comisiei Europene, care reanalizează multe aspecte importante ale cadrului de reglementare, oferă o bună ocazie de armonizare în continuare a reglementării bancare în UE. Trebuie să ne asigurăm că această șansă nu este ratată. Textul juridic final ar trebui, de asemenea, să asigure că supraveghetorul dispune de toate instrumentele și de flexibilitatea necesară pentru a-și îndeplini atribuțiile în mod adecvat.


Condițiile de concurență echitabile se aplică și băncilor care nu sunt supravegheate direct de BCE?

BCE supraveghează direct cele aproximativ 130 cele mai mari bănci din zona euro, respectiv instituțiile semnificative. Restul băncilor (aproximativ 3 200), denumite „instituții mai puțin semnificative”, sunt supravegheate direct de autoritățile naționale competente. BCE joacă un rol indirect în supravegherea instituțiilor mai puțin semnificative. Alături de autoritățile naționale de supraveghere, sprijinim introducerea unor standarde uniforme și pentru supravegherea instituțiilor mai puțin semnificative. În anul 2016, am elaborat mai multe astfel de standarde. De asemenea, am extins abordarea noastră privind opțiunile și marjele de apreciere la băncile mai mici și lucrăm la o versiune armonizată a PSE pentru instituțiile mai puțin semnificative. În mod firesc, aderăm la principiul proporționalității atunci când ne ocupăm de instituțiile mai puțin semnificative. Ajustăm nivelul implicării în materie de supraveghere la riscurile la care sunt expuse băncile mai mici.


Apropo de bănci, care este situația băncilor europene?

Vestea bună este că acestea au devenit mult mai reziliente în ultimii câțiva ani, amortizoarele lor de capital majorându-se semnificativ. Totodată însă, băncile se confruntă în continuare cu riscuri și provocări. Pe lângă faptul că trebuie să identifice modalități prin care să obțină profituri într-un context dificil, să elimine activele reziduale și să combată criminalitatea cibernetică și alte riscuri privind tehnologia informației, băncile se confruntă, în prezent, cu o serie de alte întrebări. Se va intensifica concurența nebancară? Încotro se îndreaptă economia zonei euro? Cum va afecta Brexit băncile din zona euro? Care va fi evoluția altor aspecte geopolitice? Băncile operează într-o lume caracterizată de riscuri și de schimbări. Prin urmare, trebuie să gestioneze aceste riscuri și să se adapteze la schimbări. Numai atunci vor putea rămâne profitabile pe termen lung.


Ratele scăzute ale dobânzilor și reglementările mai stricte sunt considerate adesea provocări deosebite pentru bănci. Care este opinia dumneavoastră?

În cazul băncilor mari din zona euro, veniturile din dobânzi reprezintă mai mult de jumătate din veniturile lor totale. Prin urmare, ratele dobânzilor constituie, într-adevăr, o problemă, iar nivelul scăzut al acestora, o provocare. În anul 2017, vom explora în continuare riscul de dobândă al băncilor. Exercițiul de testare la stres de anul acesta, de exemplu, va consta într-o analiză a senzitivității axată pe efectele variațiilor ratelor dobânzilor asupra portofoliului bancar. În ceea ce privește reglementarea, normele presupun, în mod invariabil, o povară pentru cei care trebuie să le respecte. Dar trebuie să privim dincolo de bănci în acest caz. Normele mai stricte contribuie la prevenirea crizelor. Și, după cum am văzut, crizele financiare sunt costisitoare pentru economie, pentru contribuabili și, în cele din urmă, pentru bănci. În acest context, finalizarea la momentul preconizat a reformei în materie de reglementare la nivel global ar fi extrem de binevenită. Abandonarea acestei reforme este ultimul lucru pe care ar trebui să îl facem. Sectorul financiar transcende granițele naționale, și la fel ar trebui să se întâmple și cu normele care îl reglementează – aceasta este una dintre concluziile esențiale desprinse în urma crizei financiare.


Cum abordează supravegherea bancară provocările cu care se confruntă băncile?

Riscurile și provocările pe care tocmai le-am menționat se reflectă în prioritățile noastre de supraveghere pentru anul 2017. În primul rând, vom continua să analizăm modelele de afaceri ale băncilor și să explorăm factorii determinanți ai profitabilității acestora. În acest scop, echipele noastre comune de supraveghere vor examina amănunțit băncile de care se ocupă. Și vom evalua, de asemenea, modul în care evoluții precum FinTech și Brexit ar putea afecta modelele de afaceri ale băncilor din zona euro. Totuși, în cele din urmă, rolul nostru nu este, desigur, să impunem modele de afaceri noi. Dar le putem contesta pe cele existente și o vom face. Cea de-a doua prioritate o reprezintă gestionarea riscurilor. În contextul actual caracterizat de profitabilitate scăzută și de lichiditate ridicată, băncile ar putea fi tentate să înceapă o cursă periculoasă pentru obținerea de randamente. În această situație, gestionarea riscurilor este mai importantă decât oricând. Iar cea de-a treia prioritate o constituie riscul de credit. Acesta se referă, în principal, la creditele neperformante. Am menționat deja această problemă importantă.


Creditele neperformante au reprezentat, într-adevăr, o mare problemă în anul 2016. Care este situația actuală?

Băncile și supraveghetorii au realizat deja, în mod cert, multe progrese. Totuși, creditele neperformante rămân o mare problemă. Acestea sunt o povară pentru bilanțurile băncilor: limitează profiturile, precum și capacitatea băncilor de a acorda credite economiei. Liniile directoare pe care le-am elaborat vor ajuta băncile să își curețe bilanțurile. Acestea încurajează restructurarea, recunoașterea, constituirea de provizioane și raportarea în mod sistematic a creditelor neperformante și solicită băncilor cu niveluri ridicate de credite neperformante să definească și să implementeze ținte specifice de reducere. Așteptările noastre în materie de supraveghere se bazează pe cele mai bune practici definite în liniile directoare. Echipele noastre comune de supraveghere au început deja să colaboreze în mod activ cu băncile cu privire la modul în care acestea plănuiesc să implementeze liniile directoare. Dar problema creditelor neperformante nu afectează doar băncile și supraveghetorii acestora. Rapiditatea cu care o bancă poate soluționa problema creditelor neperformante pe care le deține depinde și de sistemele juridice și judiciare naționale. Iar în unele țări, aceste sisteme împiedică o soluționare rapidă a acesteia. În acest caz, factorii de decizie la nivel național ar putea ajuta băncile prin eficientizarea sistemelor judiciare, sporirea accesului la garanții, crearea unor proceduri extrajudiciare accelerate și alinierea stimulentelor fiscale.


Ați menționat gestionarea riscurilor ca fiind una dintre prioritățile dumneavoastră pentru anul 2017. Ce se află în spatele acesteia?

Este evident faptul că băncile necesită, întotdeauna și pretutindeni, o gestionare solidă a riscurilor – la urma urmei, se activitatea lor implică asumarea și alocarea de riscuri. Dar o gestionare solidă a riscurilor este un proces complex, care presupune o serie de elemente. În primul rând, necesită o cultură corespunzătoare, mai exact o cultură în care gestionarea riscurilor este apreciată și nu este considerată un obstacol în calea obținerii de profituri mai ridicate. Într-un mod mai formal, pentru o gestionare solidă a riscurilor este nevoie de structuri solide de guvernanță – managerilor de risc trebuie să li se permită să se facă auziți de factorii de decizie. În luna iunie 2016, am publicat rezultatele unei analize pe această temă, care au arătat că multe bănci au în continuare nevoie de îmbunătățiri în această privință. În definitiv, o gestionare solidă a riscurilor necesită date de calitate. Acesta este motivul pentru care, în 2017, vom evalua modul în care băncile se conformează standardelor internaționale relevante. Tot legat de aceasta, am lansat un proiect major destinat evaluării modelelor interne pe care băncile le utilizează pentru a determina activele ponderate în funcție de risc. Aceste modele interne sunt importante, deoarece activele ponderate în funcție de risc stau la baza calculării cerințelor de capital. Totodată, vom iniția o analiză tematică pentru a evalua activitățile externalizate ale băncilor și a examina maniera în care acestea gestionează riscurile conexe.


Pe termen mai lung, care este viziunea dumneavoastră asupra supravegherii bancare europene? Cum deservește aceasta publicul și băncile?

Pentru bănci, supravegherea reprezintă o contrapondere care îmbunătățește stabilitatea: băncile tind să vadă randamentele, supraveghetorii tind să vadă riscurile; băncile tind să fie preocupate de profitabilitate; supraveghetorii tind să fie preocupați de stabilitate. Prin rolul pe care îl dețin, supraveghetorii bancari împiedică băncile să își asume riscuri excesive, contribuind astfel la prevenirea unor crize viitoare. Aceștia protejează deponenții, investitorii, contribuabilii și întreaga economie. Supravegherea bancară europeană se bucură de avantajul suplimentar al unei perspective europene specializate. Privind dincolo de granițele naționale, aceasta poate identifica din timp riscurile și poate preveni răspândirea acestora. Acționând independent de interesele naționale, aceasta poate reprezenta o autoritate de supraveghere severă, dar echitabilă pentru toate băncile din zona euro. Așadar, supravegherea bancară europeană contribuie la crearea unor condiții de concurență echitabile, toate băncile beneficiind de aceleași șanse și având aceleași responsabilități. Aceasta este fundația pe care un sector bancar cu adevărat european se poate dezvolta, în beneficiul întregii economii.


Contribuția supravegherii la stabilitatea financiară

În anul 2016, băncile din zona euro au înregistrat profituri stabile, dar la niveluri scăzute. Totodată, riscurile și provocările cu care se confruntă au rămas, în cea mai mare parte, aceleași ca și în anul 2015. Principalul risc a constat în sustenabilitatea modelelor de afaceri și a profitabilității băncilor, alte riscuri majore referindu-se la nivelurile ridicate de credite neperformante și incertitudini geopolitice, precum impactul pe termen mediu și lung al Brexit. Supravegherea bancară europeană și-a stabilit prioritățile de supraveghere în consecință.

Supravegherea bancară europeană a continuat, de asemenea, să își îmbunătățească principalul instrument, respectiv procesul de supraveghere și evaluare (PSE). În consecință, cerințele de capital ale băncilor au fost mai strâns corelate cu profilurile individuale de risc ale acestora. În ansamblu, cererea de capital rezultată în urma PSE 2016 s-a menținut, în linii mari, stabilă.

În anul 2016, supravegherea bancară europeană a înregistrat progrese semnificative în soluționarea problemei creditelor neperformante. În luna septembrie, a publicat un proiect de linii directoare, care a făcut obiectul unei consultări publice. Recomandările și cele mai bune practici prevăzute în aceste linii directoare vor ajuta băncile să reducă în mod eficace creditele neperformante.

Instituțiile de credit: riscuri principale și rezultate generale

Riscurile principale din sectorul bancar și prioritățile de supraveghere

Riscurile principale la care este expus sectorul bancar european rămân neschimbate

Riscurile identificate în anul 2016 rămân relevante, în cea mai mare parte, și în 2017. Băncile din zona euro funcționează încă într-un mediu de afaceri caracterizat de creștere economică scăzută. Performanțele economice slabe afectează ratele dobânzilor și redresarea economică și generează riscurile principale cu care se confruntă sectorul bancar din zona euro, prezentate în Graficul 1.

Perioada prelungită cu rate scăzute ale dobânzilor sprijină economia și reduce riscul de nerambursare a creditelor. Totuși, aceasta exercită, de asemenea, presiuni asupra modelelor de afaceri ale băncilor, întrucât ratele scăzute ale dobânzilor diminuează veniturile din dobânzi într-un context în care profitabilitatea generală este deja redusă. Riscurile la adresa sustenabilității modelelor de afaceri și a profitabilității scăzute au continuat să reprezinte una dintre preocupările principale ale sectorului bancar din zona euro în anul 2016.

Băncile trebuie să reducă stocurile ridicate de credite neperformante

O altă sursă de preocupare o constituie stocurile ridicate de credite neperformante ale mai multor bănci din zona euro. Pe lângă diminuarea profitabilității, acestea sporesc vulnerabilitatea băncilor afectate la fluctuații ale încrederii pe piețe. Prin urmare, băncile au nevoie de strategii solide și robuste pentru a-și curăța bilanțurile, inclusiv de o administrare activă a portofoliilor de credite neperformante.

Brexit generează un risc geopolitic pentru bănci

Incertitudinile geopolitice sunt în creștere. Îndeosebi în contextul referendumului din Regatul Unit privind Brexit, Supravegherea bancară a BCE a menținut contacte strânse cu cele mai expuse bănci pentru a se asigura că acestea monitorizau cu atenție situația și riscurile și se pregăteau pentru eventualele rezultate. În perioada respectivă, în sectorul bancar nu au fost identificate riscuri de lichiditate/finanțare sau operaționale. Cu toate acestea, evoluțiile politice recente pot amâna investițiile, conducând la trenarea creșterii economice.

Graficul 1

Harta riscurilor pentru sistemul bancar din zona euro

Credite neperformante Incertitudini geopolitice în UE Rate scăzute ale dobânzilor EPE și China Inversarea primelor de risc Conduită defectuoasă Solvabilitatea CPC Concurența nebancară Reacția băncilor la noile reglementări Lipsa de lichiditate pe piață Dezechilibre fiscale în zona euro Creștere economică scăzută în zona euro Piețe imobiliare Criminalitatea cibernetică și perturbări ale sistemelor informatice ridicat ridicată scăzut(ă) Probabilitatea riscurilor Impactul riscurilor

Sursa: BCE. Săgețile indică eventualele canale de transmisie de la un factor de risc la altul (sunt reprezentate numai principalele efecte de prim ordin). Credite neperformante: acest factor de risc este relevant numai pentru băncile din zona euro cu rate ridicate ale creditelor neperformante.

În pofida beneficiilor unui sistem financiar mai sigur și mai rezilient, ambiguitatea din jurul reglementării viitoare reprezintă, de asemenea, o problemă. Finalizarea revizuirii cadrului Basel III și stabilirea țintelor aferente cerinței minime privind fondurile proprii și pasivele eligibile (minimum requirement for own funds and eligible liabilities – MREL) vor reduce incertitudinile în materie de reglementare și vor spori stabilitatea mediului de funcționare a băncilor. Între timp, băncile se pregătesc și pentru implementarea IFRS 9, care va intra în vigoare la începutul anului 2018. În ansamblu, este posibil ca unele bănci să considere în continuare că este dificil să îndeplinească cerințe mai stricte și să mențină, totodată, o profitabilitate corespunzătoare.

În anul 2016, Supravegherea bancară a BCE a efectuat testarea la stres a Autorității bancare europene (ABE) la nivelul UE pentru băncile din zona euro și testarea la stres din cadrul PSE al Supravegherii bancare a BCE.[1] Testarea la stres la nivelul UE a inclus 37 de instituții semnificative mari (cumulând aproximativ 70% din activele bancare care fac obiectul supravegherii bancare europene). Rezultatele testării la stres pentru aceste bănci au fost publicate de ABE la data de 29 iulie 2016.[2] Testarea la stres din cadrul PSE a inclus alte 56 de instituții semnificative din zona euro. În linii mari, aceeași metodologie a fost utilizată pentru ambele exerciții în vederea evaluării rezilienței instituțiilor financiare la evoluțiile nefavorabile de pe piață și a furnizării de date pentru PSE.

Rezultatele testării la stres au arătat că:

  • sistemul bancar poate face față impactului unor tensiuni chiar mai severe decât cele simulate în evaluarea cuprinzătoare din 2014, menținând, în medie, același nivel de capital după manifestarea tensiunilor;
  • cei mai relevanți factori determinanți din perspectiva diferenței dintre rezultatul testării la stres în scenariul de bază și în cel nefavorabil au fost creșterea pierderilor din împrumuturi, reducerea veniturilor nete din dobânzi și majorarea pierderilor din reevaluare aferente pozițiilor expuse la riscul de piață;
  • băncile cu o calitate mai scăzută a creditelor și cu rate mai ridicate ale creditelor neperformante înregistrează, în medie, rezultate mai slabe în ceea ce privește impactul tensiunilor atât asupra pierderilor din împrumuturi, cât și asupra veniturilor nete din dobânzi, aceasta evidențiind importanța soluționării ratelor ridicate ale creditelor neperformante.

O echipă alcătuită din aproximativ 250 de membri de la BCE și de la ANC/BCN a supus rezultatele testării la stres, calculate de bănci, unui proces robust de asigurare a calității. Acest proces s-a bazat pe cunoștințele specifice referitoare la bănci ale echipelor comune de supraveghere (ECS), pe analize comparative inter pares, pe calculele proprii de tip descendent (top-down) ale BCE și pe expertiza ANC.

Impactul cantitativ al scenariului nefavorabil al testării la stres reprezintă unul dintre factorii utilizați pentru stabilirea orientărilor din Pilonul 2 (Pillar 2 guidance – P2G). Rezultatul calitativ al testărilor la stres este inclus în stabilirea cerințelor din Pilonul 2 (Pillar 2 requirement – P2R)[3]. În plus, pe lângă riscurile deja identificate prin intermediul evaluării continue în scopul supravegherii, testarea la stres a relevat principalele vulnerabilități ale băncilor din zona euro în cazul unor șocuri adverse. De exemplu, majoritatea pierderilor din împrumuturi s-au datorat expunerilor negarantate pe sectorul corporativ și pe cel de retail. Testarea la stres a identificat, de asemenea, împrumuturile către anumite zone geografice, precum America Latină și Europa Centrală și de Est, ca fiind un factor determinant al pierderilor din credite.

Figura 1

Prioritățile în materie de supraveghere pentru anii 2016 și 2017

Activități de supraveghere pentru 2017 și ulterior Priorități pentru anul 2016 Este probabil să fie continuate în anul 2018 Priorități pentru anul 2017 Modelele de afaceri și factorii determinanți ai profitabilității Riscul de credit axat pe creditele neperformante și concentrări Gestionarea riscurilor Modelele de afaceri și factorii determinanți ai profitabilității Riscul de credit Guvernanța riscului și calitatea datelor Adecvarea capitalului Lichiditatea Pregătirile legate de Brexit dialog cu băncile Evaluarea modelelor de afaceri și a factorilor determinanți ai profitabilității băncilor Abordarea consecventă a creditelor neperformante/expunerilor tolerate (de exemplu, analize foarte aprofundate, inspecții la fața locului) Evaluarea gradului de pregătire a băncilor pentru IFRS 9 Urmărirea concentrării expunerilor (împrumuturi acordate sectorului transportului maritim/credite imobiliare) Ameliorarea ICAAP² și ILAAP³ ale băncilor Evaluarea conformității cu CSBB 239 - Principiile Comitetului de la Basel privind agregarea datelor referitoare la riscuri și raportarea riscurilor TRIM 1 Modelele de risc de credit, risc de piață și risc de credit al contrapartidei NOU Concurența nebancară/FinTech NOU Externalizarea activităților

1 Analiza țintită a modelelor interne (Targeted review of internal models).
2 Procesul de evaluare a adecvării capitalului intern (Internal Capital Adequacy Assessment Process).
3 Procesul de evaluare a adecvării lichidității interne (Internal Liquidity Adequacy Assessment Process).
Notă: Analizele tematice sunt evidențiate prin chenarul albastru-închis.

În funcție de prioritățile în materie de supraveghere ale MUS, sunt stabilite domeniile pe care se va axa procesul de supraveghere dintr-un anumit an. Acestea au la bază o evaluare a principalelor riscuri cu care se confruntă băncile supravegheate, ținând cont de cele mai recente evoluții din mediul economic, de reglementare și de supraveghere. Prioritățile, care sunt revizuite anual, reprezintă un instrument esențial de coordonare a măsurilor de supraveghere la nivelul băncilor într-un mod corespunzător armonizat, proporțional și eficient, contribuind astfel la asigurarea unor condiții de concurență echitabile și la exercitarea unui impact mai puternic în materie de supraveghere (Figura 1).


Rezultate generale înregistrate de băncile semnificative în anul 2016

Profiturile instituțiilor semnificative din zona euro s-au menținut stabile

Rezultatele aferente primelor trei trimestre ale anului 2016 arată că profitabilitatea instituțiilor semnificative s-a menținut stabilă în anul 2016[4]. Rentabilitatea financiară medie anualizată a unui eșantion reprezentativ de 101 instituții semnificative s-a situat la 5,8% în trimestrul III 2016, consemnând o ușoară scădere în termeni anuali (6,0% în trimestrul III 2015)[5]. Cu toate acestea, ar trebui menționat faptul că, dincolo de aceste cifre agregate, se observă o mare varietate de evoluții.

5,8% rentabilitate financiară în anul 2016

Veniturile recurente s-au contractat în anul 2016; veniturile nete agregate din dobânzi ale instituțiilor semnificative s-au redus cu 3%, în pofida unei ușoare creșteri a împrumuturilor (+0,5% în termeni anuali), îndeosebi a volumului împrumuturilor acordate sectorului corporativ (+2,8%). Scăderea s-a concentrat în primul trimestru al anului 2016. Ulterior, veniturile din dobânzi s-au stabilizat. Veniturile din taxe s-au redus de asemenea (-2,8% în termeni anuali), reflectând, în mare parte, scăderea comisioanelor din administrarea activelor și activitățile pe piețele de capital în primele trei trimestre ale anului 2016. Este posibil ca trendul să fi fost inversat în trimestrul IV 2016, pe fondul noii revigorări a activităților pe piețele de capital.

Graficul 2

Nivel stabil al rentabilității financiare în anul 2016 ca urmare a scăderii cheltuielilor cu ajustarea pentru depreciere, care a compensat reducerea profiturilor din exploatare

(Toate pozițiile reprezintă medii ponderate exprimate ca procent din capitalul propriu.)

-10% -5% 0% 5% 10% 15% 2015 2016 Profituri din exploatare anterioare deprecierii Deprecieri Altele Rentabilitate financiară

Pentru ambii ani, date anualizate cumulate referitoare la T3 2016.
Sursa: Cadrul FINREP (101 instituții semnificative au raportat date IFRS la cel mai înalt nivel de consolidare).

Impactul negativ al scăderii veniturilor a fost parțial compensat de diminuarea cheltuielilor de exploatare (-1%). Reducerea costurilor a fost deosebit de pronunțată în cazul cheltuielilor cu personalul (-1,4% în termeni anuali). Având în vedere măsurile de restructurare adoptate recent de mai multe bănci din zona euro, acest trend poate continua în trimestrele următoare.

Ameliorarea condițiilor macroeconomice a avut un efect pozitiv asupra cheltuielilor cu ajustarea pentru depreciere, care au fost mai scăzute decât în anul 2015: deprecierile împrumuturilor și ale altor active financiare s-au redus de la 5,5% din fondurile proprii agregate în trimestrul III 2015[6] la 4,4% în trimestrul III 2016. Cea mai mare parte a îmbunătățirilor s-a concentrat în câteva jurisdicții, în timp ce în alte țări pierderile din credite se situaseră deja la niveluri minime istorice. Experiența anterioară sugerează că băncile tind să evidențieze deprecieri mai mari în ultimul trimestru al anului, ceea ce ar putea afecta rezultatele privind profitabilitatea pe parcursul întregului an.

Surse de venituri excepționale au sprijinit profitabilitatea băncilor în anul 2016 (3,4% din fondurile proprii agregate în trimestrul III 2016). Cu toate acestea, câștigurile conjuncturale au fost mai reduse în 2015 și este posibil să nu se repete în trimestrele următoare.


Implementarea modelului de supraveghere al MUS

Optimizarea metodologiei PSE a MUS

Îmbunătățirile aduse metodologiei PSE au condus la o mai bună corelare între profilurile de risc ale băncilor și cerințele de capital ale acestora

76% corelare între cerințele de capital și profilurile de risc

Pe baza unei metodologii comune pentru cele mai mari grupuri bancare din zona euro, supravegherea bancară europeană a desfășurat PSE pentru a doua oară în anul 2016. Din nou, obiectivul a fost promovarea unui sistem bancar rezilient, capabil să finanțeze în mod sustenabil economia zonei euro. Armonizarea deja realizată la nivelul ciclului de supraveghere din anul 2015 a condus la rezultate tangibile în această privință. Pe baza acestor realizări, evaluarea PSE a fost optimizată. Îmbunătățirile se reflectă într-o corelare sporită a cerințelor de capital și a profilurilor de risc ale băncilor (de la 68% după PSE 2015 la 76% după PSE 2016). Totodată, a fost menținută abordarea generală a combinării elementelor cantitative cu cele calitative prin recurgerea la „aprecierea limitată” a experților. În plus, metodologia PSE a fost completată în continuare pentru a incorpora rezultatele testării la stres la nivelul UE din 2016.

Figura 2 oferă o prezentare de ansamblu a metodologiei PSE. O actualizare a broșurii relevante privind metodologia PSE a MUS (SSM SREP Methodology Booklet) a fost publicată în luna decembrie 2016.

Figura 2

Metodologia PSE a MUS în 2016

1. Evaluarea modelelor de afaceri 2. Evaluarea guvernanței și a gestionării riscurilor 3. Evaluarea riscurilor la adresa capitalului 4. Evaluarea riscurilor la adresa lichidității și finanțării Viabilitatea și sustenabilitatea modelelor de afaceri Adecvarea guvernanței și a gestionării riscurilor Categorii: de ex. risc de credit, de piață, operațional și de dobândă asociat portofoliului bancar Categorii: de ex. risc de lichiditate pe termen scurt, sustenabilitatea finanțării Decizia privind PSE Măsuri cantitative privind capitalul Măsuri cantitative privind lichiditatea Alte măsuri de supraveghere Evaluarea PSE în ansamblu  abordare holistică  Punctaj+ raționament/concluzii principale

Principala contribuție la PSE a fost adusă de ECS prin evaluarea, pentru băncile de care se ocupă, a fiecăruia dintre aceste patru elemente: modelul de afaceri, guvernanța și gestionarea riscurilor, riscurile la adresa capitalului și riscurile la adresa lichidității și a finanțării.

Metodologia PSE a MUS a fost optimizată în anul 2016

În anul 2016, metodologia PSE pentru evaluarea guvernanței și a gestionării riscurilor a fost optimizată, pe baza analizei tematice ample privind guvernanța riscurilor și apetitul pentru risc[7], efectuată de ECS în anul 2015.

Figura 3

P2G nu sunt incluse în calcularea MDA

Pilonul 1 (cerințe minime) P2R Amortizor de conservare a capitalului Amortizor anticiclic Amortizor pentru G-SII Amortizor pentru O-SII SRB2 P2G se aplică valoarea maximă1 pragul de declanșare a restricțiilor aplicabile MDA

1) Cazul cel mai obișnuit; pot apărea calcule specifice, în funcție de implementarea articolului 131 alineatul (15) din CRD IV de către statele membre.
2) Amortizor de risc sistemic.
Notă: Scală nerelevantă; implementarea avizului ABE privind MDA și comunicatul de presă din data de 1 iulie 2016.

De asemenea, în anul 2016 au fost introduse orientările din Pilonul 2 (P2G), în forma stabilită de ABE în luna iulie 2016[8]. P2G completează cerințele din Pilonul 2 (P2R) și constituie o așteptare în materie de supraveghere cu privire la capitalul băncilor, care depășește nivelul cerințelor de capital (minime și suplimentare) obligatorii și se adaugă la amortizoarele combinate (Figura 3). Fiind o așteptare în materie de supraveghere, P2G nu sunt incluse în calcularea sumei maxime distribuibile (maximum distributable amount – MDA) prevăzute la articolul 141 din Directiva privind cerințele de capital (Capital Requirements Directive IVCRD IV).

La elaborarea P2G, următoarele elemente sunt luate în considerare în cadrul unei abordări holistice: în general, epuizarea fondurilor proprii în scenariul nefavorabil al testării la stres; profilul de risc specific al instituției respective și senzitivitatea acesteia față de scenariile de stres; modificările intermediare ale profilului de risc al instituției de la data-limită a testării la stres; și măsurile adoptate de instituție pentru a atenua senzitivitățile la risc.

Deși se așteaptă ca băncile să se conformeze P2G, nerespectarea acestora nu va genera restricții automate. În cazul în care o bancă nu respectă P2G, Supravegherea bancară a BCE va adopta măsuri corective adaptate la situația individuală a băncii.

Cererea de fonduri proprii de nivel 1 de bază aferentă PSE rămâne stabilă pentru anul 2017

Rezultatele PSE 2016 au menținut cererea globală de fonduri proprii de nivel 1 de bază (Common Equity Tier 1 – CET1) aferentă PSE pentru 2017 la același nivel ca în anul anterior. Ceteris paribus, cererea actuală de capital din sistem furnizează și un indiciu pentru viitor.[9] În mai multe cazuri individuale, cererea de fonduri proprii de nivel 1 de bază aferentă PSE s-a modificat pentru a reflecta evoluția profilului de risc al instituțiilor respective. În cadrul PSE din 2016, fondurile proprii au fost transferate de la Pilonul 2 din 2015 la nou-introdusele P2G, iar includerea în amortizorul de conservare a capitalului a cerințelor care nu trebuie introduse treptat a fost eliminată. Întrucât P2G nu sunt incluse în calculele respective, pragul mediu de declanșare a MDA s-a redus de la 10,2% la 8,3%.

Pe lângă măsurile privind fondurile proprii, s-a recurs mai mult la măsuri calitative pentru soluționarea unor deficiențe specifice ale instituțiilor individuale. Probabilitatea acestor măsuri este corelată cu profilul de risc al băncilor: cu cât este mai ridicat riscul, cu atât este mai probabilă utilizarea de măsuri calitative.

PSE 2017 – nu se așteaptă schimbări substanțiale

Nu sunt prevăzute schimbări substanțiale ale metodologiei PSE a MUS în anul 2017. Cu toate acestea, Supravegherea bancară a BCE va continua să o perfecționeze, în concordanță cu abordarea sa anticipativă, în vederea monitorizării corespunzătoare a riscurilor și activităților bancare.


Activități desfășurate cu privire la alte metodologii

Obiectivele și structura TRIM au fost stabilite în detaliu

109 investigații privind modelele interne lansate în 2016

În anul 2016, activitatea conceptuală privind modelele interne s-a axat pe analiza țintită a modelelor interne (targeted review of internal models – TRIM), care începe în 2017. În pregătirea acestei analize, Supravegherea bancară a BCE:

  • a realizat o selecție reprezentativă, bazată pe riscuri, a modelelor care să fie analizate la fața locului;
  • a redactat un ghid de supraveghere pentru tipuri de risc specifice și a introdus tehnici de inspecție în vederea validării acestora;[10]
  • a elaborat dispoziții organizatorice pentru a soluționa problema numărului sporit de investigații privind modelele interne desfășurate la fața locului în anii următori;
  • a furnizat periodic instituțiilor semnificative informații actualizate cu privire la proiect;
  • a efectuat mai multe exerciții de colectare de informații care să permită instituțiilor semnificative să contribuie la etapa pregătitoare.

Graficul 3

Majoritatea investigațiilor privind modelele interne din anul 2016 s-au axat pe riscul de credit

87 16 5 1 0 20 40 60 80 100 120 Riscul de credit Riscul de piață Riscul de credit al contrapartidei și de ajustare a evaluării creditelor Riscul operațional

În ultimul an au fost lansate 109 investigații privind modelele interne la instituțiile semnificative și au fost emise 88 de decizii ale BCE pe această temă. Este probabil ca aceste cifre să crească în viitor, odată cu efectuarea de investigații suplimentare în contextul analizei țintite a modelelor interne.

Noi progrese au fost înregistrate în procesul de armonizare a practicilor de evaluare a modelelor interne. Membri ai personalului BCE și al ANC au reprezentat supravegherea bancară europeană în foruri europene și internaționale pe teme legate de modelele interne și au participat la diverse exerciții, precum evaluarea comparativă a modelelor interne realizată de ABE.


Riscul de credit: activitatea privind creditele neperformante

Nivelurile creditelor neperformante au crescut semnificativ din anul 2008

Creditele neperformante reprezintă o provocare deosebită pentru bănci. Acestea au înregistrat o creștere considerabilă din anul 2008, în special în statele membre care au trecut prin procese de ajustare economică semnificativă în ultimii ani. Volumele ridicate de credite neperformante contribuie la scăderea profitabilității băncilor și limitează capacitatea acestora de a furniza noi finanțări economiei.

6,49% media ponderată a ratei brute a creditelor neperformante aferentă instituțiilor semnificative

Începând cu trimestrul III 2016, media ponderată a ratei brute a creditelor neperformante raportată de instituțiile semnificative s-a situat la 6,49%, comparativ cu ratele de 6,85% în trimestrul I 2016 și 7,31% în trimestrul III 2015. Datele agregate pentru instituțiile semnificative arată că, între trimestrul III 2015 și trimestrul III 2016, stocul de credite neperformante a scăzut cu 54 de miliarde EUR (din care 15,59 miliarde EUR în trimestrul III 2016). Începând cu trimestrul III 2016, stocul a ajuns la 921 de miliarde EUR.[11]

54 de miliarde EUR reducerea stocului de credite neperformante între trimestrul III 2015 și trimestrul III 2016

Începând cu evaluarea cuprinzătoare din anul 2014, BCE a continuat să sprijine soluționarea problemei creditelor neperformante printr-un dialog de supraveghere constant cu băncile afectate.

BCE sprijină băncile în soluționarea problemei creditelor neperformante reziduale și prevenirea acumulării de noi credite neperformante

Pentru a soluționa în mod ferm și robust problema creditelor neperformante, supravegherea bancară europeană a creat, în luna iulie 2015, un grup operativ specializat privind creditele neperformante. Grupul operativ, care cuprinde reprezentanți de la ANC și de la BCE, este prezidat de Sharon Donnery, viceguvernatoare a Banc Ceannais na hÉireann/Central Bank of Ireland. Obiectivul grupului operativ este elaborarea și implementarea unei abordări consecvente în materie de supraveghere pentru toate instituțiile cu niveluri ridicate de credite neperformante.

Pe baza activității desfășurate de grupul operativ, BCE a publicat linii directoare privind creditele neperformante destinate băncilor, în vederea unei consultări organizate în perioada 12 septembrie-15 noiembrie 2016. O audiere publică a avut loc la data de 7 noiembrie. Peste 700 de observații individuale au fost primite și evaluate de grupul operativ pe parcursul procesului de consultare oficială. Textul final al liniilor directoare a fost publicat în martie 2017. Liniile directoare reprezintă un pas important în direcția reducerii semnificative a creditelor neperformante.

Figura 4

Rata creditelor neperformante în zona euro

< 7% < 25% > 25% 19,82% 2,44%