Modul de stabilire a cerinței din Pilonul 2

Cerința din Pilonul 2 este o cerință de capital specifică băncilor, complementară cerinței minime de capital (cunoscută drept „Pilonul 1”), care se aplică în situațiile în care aceasta subestimează sau nu acoperă anumite riscuri.

Supravegherea bancară a BCE utilizează o abordare în patru etape pentru a determina cerința din Pilonul 2 pentru băncile individuale, în funcție de riscuri. Fiecare dintre cele patru etape are o importanță similară. Împreună, acestea generează o cerință din Pilonul 2 inițială, holistică, bazată pe o evaluare generală a profilului de risc al băncii, care este ulterior combinată cu o analiză mai aprofundată a fiecărui factor de risc individual pentru stabilirea cerinței finale din Pilonul 2 în funcție de fiecare risc în parte.

Etapa 1

În etapa 1, echipa comună de supraveghere (ECS) a băncii stabilește o cerință din Pilonul 2 inițială, luând în considerare rezultatele elementelor 1, 2 și 3 din procesul de supraveghere și evaluare (Supervisory Review and Evaluation Process – SREP):

• evaluarea modelului de afaceri și a profitabilității;
• evaluarea guvernanței interne și a gestionării riscurilor;
• evaluarea riscurilor la adresa capitalului în funcție de tipul de risc (riscul de credit, riscul de piață, riscul operațional și riscul de dobândă asociat portofoliului bancar).

În această etapă, ECS selectează cerința din Pilonul 2 inițială corespunzătoare dintr-un interval de valori posibile, pe baza evaluării riscului global la adresa capitalului băncii. Această evaluare este efectuată prin aplicarea unor factori de ponderare pentru riscurile din Pilonul 2 la scorurile elementelor SREP menționate anterior și prin recurgerea la avizul experților pentru a ține seama de situația specifică a băncii, inclusiv de fiabilitatea procesului de evaluare a adecvării capitalului intern (internal capital adequacy assessment process – ICAAP) al băncii.

Această cerință din Pilonul 2 inițială reprezintă doar un punct de pornire, care poate fi diferit de cerința din Pilonul 2 finală decisă, în ultimă instanță, pentru bancă. Pot apărea modificări ca urmare a evaluărilor în funcție de risc efectuate în etapele următoare.

Etapa 2

În etapa 2, ECS divizează cerința din Pilonul 2 inițială în mai multe majorări ale cerințelor de capital în funcție de risc. Scopul este acela de a oferi o bază de majorări inițiale ale cerințelor de capital pentru riscurile legate de modelul de afaceri al băncii, guvernanța internă și gestionarea riscurilor, precum și pentru riscurile la adresa capitalului.

Repartizarea în funcție de riscuri ia în considerare informațiile din ICAAP al băncii și din cerința din Pilonul 1 aferentă acesteia. Scopul este de a asigura că riscurile deja acoperite de Pilonul 1 nu sunt luate în calcul de două ori.

Întrucât practicile aferente ICAAP diferă de la o bancă la alta, ECS are libertatea de a decide cum să reflecte evaluarea sa privind ICAAP al unei bănci individuale în nivelul general al cerinței din Pilonul 2 și în structura acesteia bazată pe riscuri.

ICAAP devine o componentă tot mai importantă a acestui proces, pe măsură ce BCE promovează practici ICAAP îmbunătățite. Pentru a afla mai multe despre modul în care BCE încurajează băncile să își îmbunătățească mecanismele aferente ICAAP, a se vedea raportul BCE privind practicile referitoare la ICAAP ale băncilor și articolul aferent din Supervision Newsletter.

Etapa 3

În etapa 3, ECS testează majorările inițiale ale cerințelor de capital în funcție de riscuri, rezultate în urma etapei 2. În acest scop, ia în considerare diferite surse de informații, precum indicatorii de risc principali, rezultatele ICAAP desfășurat de bancă, analiza inter pares și constatările în urma inspecțiilor la fața locului și a analizelor foarte aprofundate. Această etapă implică luarea în considerare a tuturor informațiilor disponibile pentru a asigura că majorările individuale ale cerințelor de capital în funcție de riscuri acoperă în mod suficient toate riscurile relevante și sunt consecvente la nivelul băncilor care desfășoară activități similare.

Atunci când se testează majorările inițiale ale cerințelor de capital în funcție de riscuri, se utilizează instrumente specifice care reunesc informații din diverse surse și care permit o analiză comparativă orizontală aprofundată.

Etapa 4

În etapa 4, ECS determină majorările finale ale cerințelor de capital în funcție de riscuri, care conduc la cerința din Pilonul 2 definitivă. În această etapă, pornind de la avizul experților săi, bazat pe rezultatele înregistrate în etapa 3, ECS decide cu privire la dimensiunea adecvată a fiecărei majorări a cerințelor de capital în funcție de riscuri. Aceste decizii sunt justificate de factorii de risc determinanți din Pilonul 2 aflați la baza fiecărei majorări a cerințelor de capital în funcție de riscuri.

La analizarea majorărilor finale ale cerințelor de capital în funcție de riscuri, ECS se concentrează asupra situației specifice a băncii. De exemplu, majorarea cerințelor de capital pentru riscul de credit ar putea reflecta deficiențele detectate în cadrul unei inspecții recente la fața locului. Alternativ, majorările individuale ale cerințelor de capital ar putea fi ajustate pentru a elimina orice posibilă dublă contabilizare în cazul în care aceiași factori de risc sunt incluși simultan în diferite categorii de risc sau ar putea fi luate în considerare alte măsuri de supraveghere adoptate pentru a aborda situația specifică a băncii.

Comunicare

BCE comunică băncilor principalele preocupări și principalii factori determinanți ai cerințelor din Pilonul 2 individuale în decizia SREP și sintetizează, de asemenea, aceste elemente în scrisoarea adresată președinților de bănci care însoțește decizia SREP. Scopul scrisorii respective este de a pune și mai mult accentul pe principalele preocupări în materie de supraveghere și pe principalii factori de risc ai cerinței din Pilonul 2 a băncii și de a spori transparența cu privire la aceste aspecte.

Intenționăm să ne revizuim metodologia?

Metodologia BCE privind cerințele de capital din Pilonul 2 este în conformitate cu Ghidul ABE privind SREP. Totodată, depunem eforturi constante pentru a ne îmbunătăți metodologia în vederea sporirii senzitivității la fiecare risc în parte. Aceasta decurge din actualizările periodice ale metodologiei care se bazează pe învățămintele desprinse din fiecare ciclu SREP. Reflectă, de asemenea, investigațiile suplimentare privind posibilul impact al factorilor de risc individuali specifici asupra capitalului băncilor. În plus, ne angajăm să realizăm în viitorul apropiat o evaluare structurală a eficacității și eficienței metodologiei privind cerințele de capital din Pilonul 2. Având în vedere complexitatea acestei teme, este foarte probabil ca evaluarea să se desfășoare pe tot parcursul anului 2024.