Sancțiuni

Scopul sancțiunilor este acela de a pedepsi abaterile unei bănci supravegheate. Acestea reprezintă un factor disuasiv pentru banca respectivă, dar și pentru sectorul bancar în ansamblu. Proceduri de sancționare pot fi inițiate nu numai în timpul încălcărilor în curs, ci și după încetarea încălcării, atât timp cât se respectă termenul de prescripție.

Alocarea atribuțiilor de sancționare

BCE poate impune sancțiuni pecuniare băncilor semnificative care încalcă legislația direct aplicabilă a Uniunii Europene (UE) sau deciziile sau regulamentele BCE.

În cazul unor încălcări ale legislației naționale care implementează directive ale UE, al unor încălcări comise de persoane fizice sau al situațiilor în care trebuie impusă o sancțiune nepecuniară, BCE poate solicita autorității naționale competente (ANC) relevante să inițieze procedurile corespunzătoare. ANC derulează aceste proceduri și decide cu privire la sancțiunile rezultate în conformitate cu legislația națională aplicabilă.

Ce sancțiuni poate impune BCE?

BCE poate impune sancțiuni pecuniare băncilor pentru nerespectarea cerințelor prudențiale ale UE.

Nivelul maxim al sancțiunilor

BCE poate impune sancțiuni de până la 10% din cifra de afaceri anuală totală aferentă exercițiului financiar precedent sau până la de două ori valoarea profiturilor obținute sau a pierderilor evitate ca urmare a încălcării, acolo unde acestea pot fi determinate.

Sancțiuni eficace, proporționale și disuasive

BCE asigură că sancțiunile pe care le impune sunt eficace, proporționale și disuasive. La determinarea nivelului acestor sancțiuni, BCE ia în considerare toate circumstanțele relevante aferente încălcării și evaluează gravitatea acesteia în funcție de impact și de abaterea băncii. BCE analizează, de asemenea, toate circumstanțele agravante și atenuante (de exemplu, reticența față de cooperarea cu BCE în exercitarea competențelor de investigare ale acesteia sau existența unor măsuri de remediere adoptate de bancă din proprie inițiativă).

Află mai multe despre principiile pe care le aplică BCE, consultând Ghidul BCE privind metoda de stabilire a unor sancțiuni administrative pecuniare.

Investigații și procedură de sancționare

Unitatea de investigare independentă a BCE este însărcinată cu investigarea presupuselor încălcări ale legislației direct aplicabile a Uniunii și ale deciziilor sau regulamentelor de supraveghere ale BCE, comise de bănci semnificative supravegheate de BCE.

Investigații

Unitatea de investigare poate exercita prerogativele acordate BCE de Regulamentul privind MUS (solicitarea prezentării de documente, examinarea registrelor și evidențelor, solicitarea de explicații, interviuri și inspecții la fața locului). Unitatea de investigare poate solicita, de asemenea, informații pe plan intern și de la ANC. În plus, aceasta poate invita ANC să facă uz de prerogativele de investigare în conformitate cu legislația națională.

Regulamentul privind MUS

Procedura de sancționare

După încheierea investigației, unitatea de investigare poate iniția o procedură de sancționare, transmițând băncii supravegheate respective o comunicare privind obiecțiunile. Banca va avea posibilitatea de a formula observații cu privire la faptele și obiecțiunile semnalate de unitatea de investigare și, de asemenea, cu privire la valoarea propusă a sancțiunii.

Dacă, pe baza analizei inițiale a faptelor, a probelor colectate și a documentelor scrise transmise de banca vizată, unitatea de investigare consideră că ar trebui impusă o sancțiune administrativă, aceasta înaintează Consiliului de supraveghere o propunere de proiect complet de decizie.

Dacă o decizie a BCE de impunere de sancțiuni este adoptată în urma unui control administrativ sau dacă decizia BCE nu este contestată în fața Comitetului administrativ de control, aceasta va fi publicată pe website-ul BCE privind supravegherea bancară.

Comitetul administrativ de control