Opțiuni de căutare
Pagina inițială Media Materiale explicative Studii și publicații Statistici Politică monetară Euro Plăți și piețe Cariere
Sugestii
Sortează în funcție de

Măsuri de supraveghere

Conformitatea cu cerințele prudențiale impuse instituțiilor de credit este esențială pentru asigurarea siguranței și solidității acestora, precum și a stabilității sistemului financiar al UE. De aceea, BCE ia măsuri corespunzătoare și în timp util imediat ce are motive să suspecteze că o entitate supravegheată nu respectă cerințele prudențiale sau obligațiile impuse acesteia prin legi, reglementări sau decizii de supraveghere, sau în cazul în care aceasta este (sau ar putea fi) implicată în practici nesigure sau neviabile care ar putea periclita entitatea supravegheată în sine sau sistemul bancar.

Identificarea la timp a deficiențelor (denumită „constatări”) și solicitările conexe de măsuri de remediere reprezintă coloana vertebrală a supravegherii bancare. Aceasta înseamnă că autoritățile de supraveghere identifică motivele lor de preocupare, pe care le comunică băncilor într-un stadiu suficient de incipient pentru a asigura remedierea lor promptă și eficace. Autoritățile de supraveghere sunt, de asemenea, pregătite să adopte măsuri de escaladare atunci când procesul de remediere nu decurge în ritmul prevăzut sau în cazul în care severitatea constatărilor impune luarea unei astfel de măsuri. Eficacitatea procesului de supraveghere și a funcției sale corective este esențială. Totodată, este în interesul propriu al băncilor să se implice în acest demers alături de BCE.

În acest scop, BCE dispune de un set amplu de instrumente care îi permit să adopte măsuri de supraveghere și de executare și/sau să impună sancțiuni eficace, proporționale și disuasive. Acest lucru asigură conformitatea băncii respective cu cerințele prudențiale, descurajând totodată abaterile altor bănci.

Măsurile de supraveghere sunt menite să asigure că băncile acționează în direcția necesară într-un stadiu incipient. Scopul este acela de a asigura gestionarea solidă și acoperirea riscurilor băncilor, precum și soluționarea oricărei nerespectări a cerințelor prudențiale sau a oricărui risc de nerespectare a acestora. Dacă o bancă nu se conformează (sau este puțin probabil să se conformeze în interval de 12 luni) cerințelor prudențiale aplicabile sau dacă există probleme legate de gestionarea de către aceasta a riscurilor sau de capacitatea acesteia de a le acoperi, BCE poate emite recomandări fără caracter obligatoriu, poate stabili o serie de așteptări sau poate impune băncilor (printre alte măsuri) următoarele:

  • să prezinte un plan de acțiune privind restabilirea conformității cu cerințele de supraveghere;
  • să furnizeze raportări suplimentare sau mai frecvente;
  • să își întărească mecanismele, procesele și strategiile;
  • să limiteze plățile sub formă de remunerație variabilă;
  • să își utilizeze profiturile nete pentru a consolida fondurile proprii;
  • să reducă riscul inerent anumitor activități, produse și sisteme;
  • să respecte restricțiile sau interdicțiile BCE privind distribuirile către acționari sau deținători de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar;
  • să dețină fonduri proprii suplimentare;
  • să își restrângă sau să își limiteze activitățile, operațiunile sau rețeaua, ori să solicite cesiunea activităților care prezintă riscuri excesive la adresa solidității lor;
  • să reevalueze competența și onorabilitatea membrilor organelor de conducere. 

Pentru mai multe detalii cu privire la unele dintre aceste măsuri, consultă Directiva privind cerințele de capital (Capital Requirements Directive – CRD), astfel cum a fost transpusă în legislația națională cu caracter obligatoriu și în articolul 16 din Regulamentul privind MUS.

Toate aceste instrumente prezintă niveluri de intensitate diferite, iar alegerea instrumentului potrivit fiecărei situații se bazează pe puterea de apreciere a supraveghetorilor și depinde de circumstanțe specifice. De regulă, BCE urmărește să își ducă la îndeplinire mandatul prin dialog în materie de supraveghere, cooperând cu băncile în vederea identificării și soluționării deficiențelor înainte ca siguranța și soliditatea lor să fie periclitate. Cu toate acestea, în unele cazuri, severitatea constatărilor obligă BCE să recurgă la măsuri de supraveghere incisive încă de la început. Alteori, există posibilitatea ca unele bănci să nu răspundă în mod adecvat la măsurile luate inițial, ceea ce conduce la accentuarea gradului de incisivitate prin adoptarea de măsuri suplimentare atât timp cât problema rămâne nerezolvată.

Cadrul de escaladare al BCE

Cadrul de escaladare al BCE poate fi sintetizat după cum urmează (nu se intenționează ca exemplele să fie exhaustive și, cu toate că săgeata indică accentuarea gradului de incisivitate, autoritățile de supraveghere pot alterna diferitele etape). Autoritățile de supraveghere utilizează întreaga gamă de instrumente de care dispun și recurg la măsuri de escaladare, după caz, în vederea soluționării în timp util a constatărilor.

Nu există o succesiune automată a etapelor – puterea de apreciere a supraveghetorilor este cea care stabilește etapa adecvată pe baza severității constatărilor. Fiecărui element indicat îi corespund instrumente alternative disponibile cu diferite grade de intensitate și incisivitate, în funcție de natura și severitatea constatărilor.

Evaluare

Identificarea și evaluarea deficiențelor și a cauzelor profunde, solicitarea de informații și testarea băncilor

Dialog în materie de supraveghere

Interacțiunea autorităților de supraveghere cu băncile în vederea obținerii rezultatelor preconizate, denumită și persuasiune

Recomandări sau anticipații scrise fără caracter obligatoriu

Măsuri de remediere așteptate din partea băncii (de exemplu, pregătirea de către bancă a unui plan de acțiune)

Cerințe sau limitări cu caracter obligatoriu

Impunerea unor măsuri de remediere adaptate băncii sau utilizarea de instrumente cu caracter mai restrictiv (de exemplu, majorări de capital, consolidarea proceselor, reevaluări ale competenței și onorabilității – dacă este necesar, pot fi combinate diferite măsuri)

Măsuri de executare și sancțiuni

Obligarea la respectarea cerințelor prudențiale (de exemplu, impunerea de penalități cu titlu cominatoriu) sau pedepsirea nerespectării cerințelor prin aplicarea de sancțiuni menite să descurajeze viitoare abateri

Măsurile disponibile (care nu se exclud reciproc) pot fi utilizate în paralel sau succesiv, însă fără a urma în mod automat o anumită ordine, ceea ce înseamnă că una sau mai multe etape ale cadrului de escaladare pot fi omise în cazul în care severitatea constatărilor sau evoluția (nesatisfăcătoare) a procesului de remediere impune acest lucru. De regulă, pe măsură ce procesul de escaladare avansează, setul de instrumente disponibile se restrânge. De exemplu, deși BCE poate utiliza inițial o recomandare pentru a solicita unei bănci să pregătească un plan de acțiune în vederea soluționării unei serii de deficiențe, anumite aspecte ale planului respectiv sau alte măsuri specifice pot dobândi caracter executoriu prin impunerea unor cerințe cu caracter obligatoriu, în cazul în care interacțiunile anterioare au eșuat. Deoarece utilizarea cadrului de escaladare se bazează pe puterea de apreciere a supraveghetorilor și depinde de circumstanțe specifice, solicitarea unui plan de acțiune poate fi impusă încă de la început ca cerință obligatorie, precizându-se sau fără a se preciza neapărat conținutul acestuia. Alteori, severitatea constatărilor sau comportamentul băncii pot justifica adoptarea imediată de măsuri de executare sau impunerea de sancțiuni, în paralel cu utilizarea unor măsuri de supraveghere.

Atunci când trec de la o etapă la alta a cadrului de escaladare, autoritățile de supraveghere au în vedere, de asemenea, un set de principii care asigură identificarea, emiterea și remedierea eficace a constatărilor și măsurilor lor (după cum s-a explicat în acest discurs al vicepreședintelui). Mai exact, atunci când se identifică probleme în cadrul unei bănci:

  • autoritățile de supraveghere încep prin a identifica cauzele profunde aflate la baza acestor probleme, ceea ce permite agregarea constatărilor din jurul cauzelor respective, și nu simpla soluționare a consecințelor acestora;

  • autoritățile de supraveghere utilizează principiul proporționalității pentru a-și stabili prioritățile și a ajusta intensitatea supravegherii la severitatea problemelor și la circumstanțele acestora;
  • autoritățile de supraveghere își formulează măsurile de supraveghere pe baza unor rezultate scontate clare și comunică băncilor așteptările lor în materie de supraveghere, asigurându-se că băncile știu ce se așteaptă din partea lor și până la ce dată;
  • după comunicarea măsurilor, autoritățile de supraveghere monitorizează punerea lor în aplicare și verifică în ce măsură băncile își respectă angajamentul de a aplica măsurile adoptate și de a remedia corespunzător problemele în intervalul de timp alocat – în această fază a procesului, interacțiunile periodice cu băncile sunt uzuale, frecvența acestora tinzând să crească în cazul problemelor cu un grad mai ridicat de severitate;
  • atunci când băncile nu soluționează deficiențele în ritmul prevăzut, neîndeplinind astfel în totalitate așteptările în materie de supraveghere, autoritățile de supraveghere sunt pregătite să adopte măsuri de escaladare și acțiuni mai stricte pentru a asigura o remediere promptă și eficace;
  • în funcție de complexitatea constatărilor, autoritățile de supraveghere planifică încă de la început eventuale strategii de escaladare, pregătind noi măsuri atunci când este necesar și asigurând o comunicare clară cu băncile în ceea ce privește consecințele posibile ale nerespectării măsurilor de supraveghere. 

Controlul administrativ

Deciziile BCE care impun măsuri de supraveghere pot fi verificate de Comitetul administrativ de control, la solicitarea băncii vizate.

Toate paginile din această secțiune

Avertizările de integritate