Care este rolul BCE în achizițiile și fuziunile bancare?
5 aprilie 2019
Rolul Supravegherii bancare a BCE în consolidarea băncilor depinde de tipul de operațiune pentru care optează băncile. BCE deține un rol oficial în cazul în care operațiunea derulată între bănci implică o achiziție a unei participații calificate sau crearea unei bănci noi, sau în cazul în care fuziunea implică bănci semnificative, iar legislația din țara acestora atribuie autorității de supraveghere competența de a aproba fuziunile.
În orice caz, operațiunea va fi revizuită ca parte a supravegherii continue a instituțiilor implicate. Aceasta înseamnă că supraveghetorii evaluează viabilitatea și sustenabilitatea acordului încheiat de bănci pentru a se asigura că viitorul grup bancar este capabil să respecte pe bază continuă toate cerințele prudențiale în viitorul apropiat. În acest scop, supraveghetorii examinează modelul de afaceri al băncii care va rezulta în urma operațiunii. Mai exact, aceștia verifică dacă banca deține niveluri adecvate de capital și de lichiditate și dacă va fi capabilă să le mențină în timp. Aceștia verifică, de asemenea, dacă banca dispune de o guvernanță robustă, cu o orientare adecvată, și dacă este capabilă să genereze profit. În concluzie: BCE analizează planul de afaceri, proiecțiile cuprinse în acesta și credibilitatea acestora (inclusiv riscul de execuție și comparația inter pares) și evaluează dacă viitoarea entitate poate asigura respectarea tuturor cerințelor și amortizoarelor.
Consolidarea bancară poate deține un rol important în eliminarea capacităților de producție excedentare, eficientizarea costurilor și promovarea unor modele de afaceri mai clare și credibile. Consolidarea transfrontalieră ar putea, de asemenea, sprijini o mai mare diversificare a riscurilor și contribui la integrarea pieței financiare, un obiectiv important în cadrul uniunii bancare. Totuși, nu este rolul BCE să promoveze (sau să evite) în mod activ orice formă de consolidare bancară. În calitate de autoritate de supraveghere, BCE trebuie să păstreze o atitudine neutră și să evalueze dintr-o perspectivă pur tehnică fiecare proiect propus de bănci.
Ce este o fuziune bancară și cum este implicată BCE?
O fuziune (respectiv o fuziune prin absorbție) înseamnă, în general, că băncile-mamă a două bănci se unesc pentru a crea o nouă bancă-mamă la conducerea unui grup bancar mai mare. Bilanțul noului grup bancar conține activele și pasivele băncilor care fuzionează.
Implicarea BCE într-o fuziune depinde de legislația țării sau a țărilor în care își au sediul central băncile care fuzionează, dat fiind că fuziunile nu sunt reglementate de legislația europeană, ci de cea națională. Dacă legislația țării respective conferă autorității naționale de supraveghere competențe în această privință, BCE exercită aceste competențe în cazul fuziunilor băncilor semnificative supravegheate direct de BCE.
De exemplu, în Germania, Luxemburg și în alte câteva jurisdicții, autoritatea națională de supraveghere nu are competența de a aproba fuziunile. În aceste cazuri, implicarea BCE constă în reexaminarea operațiunii ca parte a supravegherii continue a instituțiilor implicate. Cu toate acestea, o fuziune ar putea atrage o procedură privind participațiile calificate, care necesită aprobarea BCE (mai multe detalii în cele ce urmează). Totodată, dacă două sau mai multe bănci fuzionează într-o entitate nou‑creată, poate fi necesară o nouă autorizație bancară, ceea ce înseamnă că BCE ar fi implicată, întrucât este cea care acordă toate autorizațiile bancare din zona euro.
Pe de altă parte, în Italia, Grecia, Slovenia și Belgia, de exemplu, autoritatea națională de supraveghere are competența de a aproba fuziunile sau este implicată în procesul de aprobare. În consecință, dacă două sau mai multe bănci semnificative din aceste țări decid să fuzioneze, Consiliul de supraveghere al BCE va evalua impactul fuziunii asupra profitabilității, solvabilității și lichidității viitoarei bănci și asupra structurii sale organizatorice, precum și capacitatea tehnică a acesteia de a respecta cerințele referitoare la guvernanță (prevăzute în Regulamentul privind cerințele de capital și în Directiva privind cerințele de capital).
Ce rol deține BCE în achizițiile bancare?
BCE trebuie să aprobe fiecare participație calificată, respectiv fiecare achiziție a unei participații la o bancă ce reprezintă 10% sau mai mult din acțiunile și/sau drepturile de vot din acea bancă sau depășește alte praguri relevante.
În ceea ce privește procesul, banca ce intenționează să dobândească o participație calificată trebuie să înștiințeze autoritatea națională de supraveghere. Împreună cu BCE, aceasta evaluează achiziția propusă în baza celor cinci criterii prevăzute în Directiva privind cerințele de capital:
| Reputația potențialului achizitor | Potențialul achizitor se bucură de integritatea și încrederea necesare (de exemplu, nu figurează cu înscrisuri în cazierul judiciar sau nu este vizat de acțiuni în instanță)? Un alt aspect se referă la competența profesională a achizitorului, respectiv istoricul activităților sale de gestionare și/sau investire în sectorul financiar. |
|---|---|
| Reputația și experiența noilor cadre de conducere propuse | Achizitorul intenționează să implementeze modificări ce privesc organele de conducere ale băncii? Dacă da, trebuie efectuată o evaluare a competenței și onorabilității noilor membri ai consiliului de administrație. |
| Soliditatea financiară a achizitorului | Poate potențialul achizitor să finanțeze achiziția propusă și să mențină o structură financiară solidă în viitorul apropiat? Această posibilitate este evaluată în contextul examinării credibilității planului de afaceri și a capacității băncii-țintă de a asigura respectarea pe bază continuă a cerințelor de supraveghere. |
| Impactul asupra băncii | Va putea banca să respecte în continuare cerințele prudențiale? De exemplu, banca nu ar trebui să se confrunte cu dificultăți din cauza finanțării prin îndatorare a unei părți din achiziție. De asemenea, structura achizitorului nu ar trebui să fie atât de complexă încât să împiedice autoritatea de supraveghere să supravegheze banca în mod eficace. |
| Riscul de legături cu activități de spălare de bani și de finanțare a terorismului | Se poate verifica dacă fondurile implicate nu provin din activități infracționale sau nu sunt legate de terorism? Evaluarea vizează, de asemenea, posibilitatea ca achiziția să sporească riscul de spălare de bani sau de finanțare a terorismului. |
Pentru mai multe detalii privind participațiile calificate, citiți materialul nostru explicativ.
Ce se întâmplă în cazul în care banca nou-creată reprezintă un colos bancar prea mare pentru a intra în dificultate?
BCE nu are prejudecăți în privința dimensiunii și nu descurajează băncile să se extindă, în principiu. Referitor la „prea mare pentru a intra în dificultate“, există standarde în vigoare convenite la nivel internațional care solicită băncilor mari și sistemice să mențină amortizoare suplimentare de capital și/sau capacități de absorbție a pierderilor. Mai exact, Consiliul pentru Stabilitate Financiară clasifică băncile pe baza unor valori specifice și, astfel, supraveghetorii pot solicita majorări de capital și capital pentru absorbția pierderilor. Aceleași reguli se aplică tuturor băncilor la nivel global.
În plus, rezoluția tuturor băncilor trebuie să poată fi posibilă în orice moment, indiferent de dimensiune. Pentru a asigura acest lucru, sunt necesare structuri juridice simple și planuri de rezoluție adecvate.
Comitetul unic de rezoluție este responsabil de evaluarea posibilităților de rezoluție și de stabilirea cerinței minime de fonduri proprii și pasive eligibile (MREL) pe care băncile trebuie să le dețină.