Ce sunt modelele interne?
6 aprilie 2021 (ultima actualizare: 3 noiembrie 2021)
Modelele interne sunt modele statistice, care pot fi utilizate de bănci pentru a își determina necesarul de capital. Cu cât o bancă este expusă mai multor riscuri, cu atât are nevoie de mai mult capital.
Normele bancare ale UE impun băncilor să mențină rezerve suficiente de capital pentru a acoperi pierderile neprevăzute, generate de riscurile existente în portofoliile lor. Această obligație este denumită „cerința de capital”.
Atunci când o bancă măsoară aceste riscuri pentru a determina dacă îndeplinește cerința de capital, aceasta poate utiliza:
- fie o abordare standardizată, stabilită de autoritățile de reglementare;
- fie modele interne proprii, care trebuie să îndeplinească anumite condiții stabilite, de asemenea, de autoritățile de reglementare.
Băncile au nevoie de permisiunea explicită a autorității lor de supraveghere pentru a utiliza modele interne.
Supravegherea explicată: De ce trebuie să dețină băncile capital?Cum funcționează?
Calcularea necesarului de capital al unei bănci
Pentru a evalua dacă o bancă deține capital suficient, utilizăm rate ale fondurilor proprii, precum rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază (Common Equity Tier 1 – CET1). Fondurile proprii de nivel 1 de bază reprezintă cel mai ridicat nivel de calitate a capitalului definit de legislația bancară. Acestea includ, de regulă, acțiuni, profit nedistribuit și alte rezerve. Rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază indică relația dintre fondurile proprii de nivel 1 de bază ale unei bănci și activele sale ponderate în funcție de risc.
Activele ponderate în funcție de risc reprezintă o măsură a riscurilor din portofoliile unei bănci, reflectând gradul de risc al activelor. Activele unei bănci includ, de regulă, împrumuturile acordate clienților, precum și numerarul, pe scurt toate deținerile băncii.
Rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază a unei bănci crește în cazul în care capitalul său se majorează (de exemplu, banca emite acțiuni noi sau nu distribuie profitul) sau activele sale ponderate în funcție de risc scad (de exemplu, banca reduce riscurile din portofoliile sale prin vânzarea de active sau înlocuirea acestora cu active cu un grad de risc inferior).
În cadrul abordării standardizate, băncile aplică activelor lor ponderi de risc standard. Modelele interne, pe de altă parte, permit băncilor să estimeze singure riscurile. Ele sunt adaptate băncilor individuale și, prin urmare, permit măsurarea riscurilor cu mai multă acuratețe. Rezultatul este o utilizare mai eficientă a capitalului și o mai bună gestionare a riscurilor. Modelele interne pentru riscul de credit permit estimarea parametrilor de risc, precum probabilitatea nerambursării unui împrumut în termen de un an sau amploarea pierderii suferite în cazul în care debitorul se află în incapacitatea de a rambursa împrumutul.
Băncile care decid să utilizeze modele interne trebuie să investească în dezvoltarea și întreținerea unor modele de înaltă calitate. Acestea trebuie să dispună de procese interne solide de validare și monitorizare.
Supravegherea modelelor interne
Dacă nu sunt actualizate periodic și atent supravegheate, modelele interne pot, de asemenea, subestima, în unele cazuri, riscurile unei bănci. Din acest motiv, autoritățile de supraveghere bancară trebuie să monitorizeze cu atenție modelele interne ale băncilor.
Dacă o bancă dorește să utilizeze modelele proprii, aceasta are nevoie de permisiunea autorității de supraveghere. Înainte de a o acorda, autoritatea de supraveghere verifică dacă banca îndeplinește cerințele aplicabile.
În perioada 2016-2021, am efectuat o analiză țintită, pe scară largă, a modelelor interne ale băncilor (proiectul TRIM). Unul dintre obiective a fost asigurarea respectării de către bănci a cerințelor stabilite de autoritățile de reglementare, reducând, prin aceasta, inconsecvențele și variabilitatea nejustificată (care nu este bazată pe riscuri) a activelor ponderate în funcție de risc.
Analiza țintită a modelelor interne (proiectul TRIM)Am explicat, de asemenea, în Ghidul privind modelele interne, modul în care înțelegem normele prevăzute pentru modelele interne în legislația UE.
Măsuri de protecție suplimentare
Autoritățile de reglementare au decis să introducă o măsură de protecție suplimentară: pragul privind cerințele de capital (output floor). După implementarea integrală a acestuia, nu se va mai permite ca rezultatul modelelor interne (activele ponderate în funcție de risc pe care băncile le calculează utilizând astfel de modele) să scadă sub un anumit prag. Autoritățile de reglementare au stabilit acest prag privind cerințele de capital la 72,5% din activele ponderate în funcție de risc ale unei bănci, calculate utilizând abordarea standardizată.
Pragul privind cerințele de capital a fost introdus ca mecanism de sprijin destinat reducerii variabilității excesive a activelor ponderate în funcție de risc și ameliorării comparabilității ratelor fondurilor proprii ponderate în funcție de risc.