Orientarea din Pilonul 2

Orientarea din Pilonul 2 reprezintă o recomandare specifică băncilor, care indică nivelul de capital pe care BCE se așteaptă ca băncile să îl mențină, pe lângă cerințele lor obligatorii de capital, pentru a se asigura că acestea pot absorbi eventualele pierderi rezultate din scenarii nefavorabile.

Orientarea din Pilonul 2 se stabilește ca parte a procesului de supraveghere și evaluare. Spre deosebire de cerința din Pilonul 2, aceasta nu este obligatorie din punct de vedere juridic. De asemenea, nu include riscul de efect de levier excesiv, care este acoperit de orientarea din Pilonul 2 privind indicatorul efectului de levier.

Cum stabilesc autoritățile de supraveghere orientarea din Pilonul 2 pentru băncile individuale?

Nivelul orientării din Pilonul 2 pentru fiecare bancă se bazează pe performanța acesteia în cadrul testărilor la stres periodice la nivelul UE, care analizează impactul unui șoc economic asupra ratelor fondurilor proprii ale băncilor (nivelul lor de capital raportat la activele ponderate în funcție de risc).

Începând din 2021, Supravegherea bancară a BCE a utilizat o abordare pe categorii în două etape pentru a stabili orientarea din Pilonul 2 pentru băncile individuale. Această abordare asigură condiții de concurență echitabile, îmbunătățește consecvența și ține seama de circumstanțele specifice ale băncilor, fiind totodată concepută în continuare de o manieră simplă.

Etapa 1

În etapa 1, supraveghetorii plasează băncile în una dintre cele patru categorii, în funcție de reducerea ratelor fondurilor proprii în cadrul testării la stres. Fiecărei categorii îi corespunde un interval al orientării din Pilonul 2, care se suprapune cu categoriile adiacente în scopul evitării unor efecte de deteriorare abruptă.

Etapa 2

În etapa 2, supraveghetorii stabilesc orientarea din Pilonul 2 pentru fiecare bancă în intervalul aferent categoriei respective sau, în cazuri excepționale, în afara acestuia, ținând cont de circumstanțele individuale ale băncii, cum ar fi profilul său de risc și anul în care rata fondurilor proprii aferentă a atins punctul cel mai scăzut în cadrul testării la stres. Aceasta asigură că procesul rămâne specific băncilor, oferind totodată o orientare din Pilonul 2 rezonabilă pentru băncile cu o reducere foarte accentuată a ratei fondurilor proprii.

Abordarea pe categorii stabilește o legătură evidentă între nivelurile orientării din Pilonul 2 și rezultatele testării la stres. Cu toate acestea, după cum arată graficul, orientarea din Pilonul 2 nu este egală cu reducerea ratei fondurilor proprii aferentă unei bănci. De exemplu, o bancă a cărei rată a fondurilor proprii scade cu 8 puncte procentuale este plasată în a treia categorie și, prin urmare, este probabil să aibă o orientare din Pilonul 2 care nu depășește 2,75%.

Categoriile și intervalele corespunzătoare ale orientării din Pilonul 2 nu s-au modificat din anul 2021.

Pentru băncile care nu sunt incluse în testarea la stres, autoritățile de supraveghere stabilesc orientarea din Pilonul 2 pe baza unei evaluări anticipative a rezilienței băncii și a impactului posibil al scenariilor nefavorabile asupra solvabilității sale.