Relocarea în zona euro

În zona euro, conduita supravegherii bancare revine BCE și autorităților naționale de supraveghere din țările participante – cunoscute sub denumirea „autoritățile naționale competente” (ANC) – în cadrul Mecanismului unic de supraveghere (MUS).

Rolurile și responsabilitățile de supraveghere care revin BCE și autorităților naționale de supraveghere cu privire la băncile din zona euro sunt alocate în funcție de caracterul semnificativ al entităților supravegheate.

• De regulă, o bancă ce îndeplinește un set de criterii privind caracterul semnificativ (instituție semnificativă) va fi supravegheată direct de BCE.
• În cazul în care o bancă nu îndeplinește aceste criterii (instituție mai puțin semnificativă), aceasta va fi supravegheată direct de autoritatea națională de supraveghere a țării în care se află banca (rolul BCE este unul de monitorizare, menit să asigure consecvența și calitatea supravegherii la nivelul tuturor acestor instituții și al întregului sistem).

BCE deține responsabilitatea exclusivă pentru acordarea/retragerea autorizațiilor tuturor instituțiilor de credit din țările participante la MUS. De asemenea, BCE aprobă achiziția de participații calificate și alte proceduri comune ale instituțiilor de credit respective în contextul Regulamentului privind MUS (a se vedea și Secțiunea 3 „Autorizări și autorizații bancare acordate pentru desfășurarea de activități bancare în zona euro” din Întrebări frecvente).

MUS este format din BCE și autoritățile naționale competente din statele membre participante și reprezintă un sistem de supraveghere bancară coordonată la nivelul zonei euro, care beneficiază de avantajul valorificării punctelor forte, experienței și expertizei BCE și ANC. BCE este responsabilă de funcționarea eficace și consecventă a MUS, asupra căreia veghează, respectând alocarea responsabilităților de supraveghere stabilită în Regulamentul privind MUS. Pentru a asigura o supraveghere eficace și eficientă, instituțiile de credit sunt clasificate ca „semnificative” sau „mai puțin semnificative”: BCE supraveghează direct băncile semnificative, în timp ce ANC sunt responsabile de supravegherea băncilor mai puțin semnificative.

ANC și BCE cooperează îndeaproape cu privire la supravegherea băncilor aflate în zona euro. Procesele și procedurile ANC și cele ale BCE sunt aliniate în vederea asigurării, de exemplu, a conformității cu calendarele din domeniul autorizărilor.

O sinteză a tuturor criteriilor relevante poate fi găsită în criteriile pentru stabilirea caracterului semnificativ.

Da. BCE efectuează, împreună cu autoritățile naționale de supraveghere, verificări ale solidității financiare a băncilor care încep sau este probabil să înceapă să facă obiectul supravegherii directe a BCE. Aceste evaluări cuprinzătoare contribuie la asigurarea faptului că băncile dispun de un nivel adecvat de capital și pot face față posibilelor șocuri financiare. Acestea includ o evaluare a calității activelor (ECA) și o testare la stres.

BCE va decide de la caz la caz momentul exact în care fiecare instituție ar trebui inclusă în exercițiu. În general, scopul este acela de a efectua o evaluare cuprinzătoare de îndată ce devine clar că o instituție va îndeplini criteriile privind caracterul semnificativ și că transferul de activități/active din Regatul Unit în zona euro este suficient de avansat pentru a justifica o evaluare.

Evaluarea cuprinzătoare se efectuează la cel mai înalt nivel de consolidare prudențială din statele membre participante. Dacă o firmă de investiții face parte dintr-un grup bancar consolidat, entitatea respectivă va intra în sfera de aplicare a exercițiului. Exercițiul se va concentra asupra evaluării riscurilor asociate atât activității de creditare, cât și serviciilor de investiții.

În scopul stabilirii caracterului semnificativ al unei bănci care face parte dintr-un grup, se va lua în considerare situația grupului la cel mai înalt nivel de consolidare prudențială în zona euro (și nu situația individuală a fiecărei entități). De exemplu, dacă activele grupului depășesc 30 de miliarde EUR la nivelul consolidat menționat mai sus, atunci toate entitățile supravegheate din cadrul grupului sunt considerate semnificative, chiar dacă nu ating pragul de 30 de miliarde EUR pentru active la nivel individual.

În cazul în care o bancă face parte dintr-un grup semnificativ supravegheat direct de BCE, supravegherea băncii respective este realizată atât la nivel individual, cât și pe bază consolidată. Pentru a derula ambele niveluri ale procesului de supraveghere, Regulamentul privind MUS și Regulamentul-cadru privind MUS („regulamentele”) acordă BCE competențe de supraveghere specifice, nu numai cu privire la bănci, ci și, de exemplu, cu privire la societățile financiare holding (mixte), atât timp cât acestea se află în țări din zona euro și în concordanță cu normele specifice prevăzute de regulamente. Dacă grupul include alte instituții financiare, precum firme de investiții, aceste instituții nu vor fi supravegheate de BCE la nivel individual, ci vor fi incluse în supravegherea pe bază consolidată a grupului.

În conformitate cu articolul 2 punctul 20 din Regulamentul-cadru privind MUS, „entitate supravegheată” înseamnă oricare dintre următoarele: (a) o instituție de credit cu sediul într-un stat membru participant; (b) o societate financiară holding cu sediul într-un stat membru participant; (c) o societate financiară holding mixtă cu sediul într-un stat membru participant, cu condiția să îndeplinească condițiile stabilite la punctul 21 litera (b); (d) o sucursală înființată într-un stat membru participant de o instituție de credit cu sediul într-un stat membru neparticipant.

BCE este complet neutră cu privire la locația aleasă și asigură o supraveghere consecventă la nivelul întregii zone euro. Toate instituțiile semnificative sunt supravegheate direct de BCE, utilizând un set unic de standarde de supraveghere, indiferent de țara în care se află. Instituțiile mai puțin semnificative sunt supravegheate direct de autoritatea națională de supraveghere a țării în care se află banca. Rolul BCE este unul de monitorizare, menit să asigure consecvența și calitatea supravegherii la nivelul tuturor acestor instituții și al întregului sistem.

Nu. BCE și autoritățile naționale de supraveghere au convenit să aplice abordări consecvente la nivelul zonei euro atât instituțiilor semnificative, cât și celor mai puțin semnificative.

Se așteaptă ca băncile să finalizeze implementarea planurilor legate de Brexit în conformitate cu calendarele convenite împreună cu autoritățile lor de supraveghere.

BCE și autoritățile naționale de supraveghere vor adopta măsurile necesare în urma angajamentelor convenite și vor monitoriza progresele băncilor în direcția modelelor-țintă de operare. Acest aspect poate fi inclus în principalele procese de supraveghere, precum procesul de supraveghere și evaluare.

ANC și BCE cooperează strâns atât cu privire la supraveghere, cât și cu privire la autorizarea băncilor. Procedurile de autorizare sunt efectuate în conformitate cu Regulamentul-cadru privind MUS.

În zona euro, procedura pentru acordarea sau prelungirea unei autorizații bancare (după caz) este una dintre așa-numitele „proceduri comune”. BCE este responsabilă de aceste proceduri pentru toate instituțiile din zona euro, atât instituții semnificative, cât și instituții mai puțin semnificative. BCE și autoritățile naționale de supraveghere sunt implicate în diferite etape ale acestor proceduri. În cadrul unei proceduri comune, punctul de intrare pentru toate cererile este autoritatea națională de supraveghere a țării în care se va afla banca, indiferent de îndeplinirea sau nu a criteriilor privind caracterul semnificativ. Activitatea supraveghetorilor este coordonată încă de la început pentru a se asigura un proces fără sincope, care să nu afecteze calendarele. Autoritățile naționale de supraveghere și BCE cooperează îndeaproape pe durata acestei proceduri, care este realizată pentru toate instituțiile de credit supravegheate și care se încheie prin adoptarea unei decizii de către BCE.

Prin urmare, în toate cazurile, cererea de autorizare at trebui prezentată direct autorității naționale de supraveghere relevante, astfel încât procedura comună să poată fi declanșată. În conformitate cu dispozițiile articolului 22 din Directiva privind cerințele de capital (CRD), aceeași procedură ar trebui urmată în cazul achiziției unei participații calificate la o bancă.

Necesitatea ca o bancă ce plănuiește să își extindă activitățile comerciale să solicite o nouă autorizație sau o autorizație suplimentară va depinde de diverși factori. Aceștia pot include, printre altele, cerințele locale, precum și forma și extinderea autorizației bancare deja acordate de autoritatea competentă, care pot varia de la un stat membru participant la altul. Atunci când o bancă intenționează să își extindă activitățile comerciale, BCE și/sau ANC (în funcție de statutul de instituție semnificativă sau mai puțin semnificativă al băncii) ar trebui contactate pentru a clarifica dacă este necesară o nouă autorizație sau o autorizație suplimentară.

Indiferent de necesitatea obținerii unei autorizații, se așteaptă ca băncile care își extind activitățile să inițieze de timpuriu și în mod proactiv un dialog cu autoritățile de supraveghere cu privire la planurile lor și modul în care vor asigura că dispun de sisteme și controale suficiente pentru a gestiona această nouă activitate. Va fi, desigur, necesar ca toate cerințele legate de autorizare să fie îndeplinite în mod constant.

Da. BCE și autoritățile naționale de supraveghere recunosc valoarea unor discuții preparatorii cu băncile interesate să se stabilească sau să își extindă prezența în zona euro. Se încurajează astfel de discuții pe teme care au legătură cu cererea de îndată ce ați definit elementele fundamentale și ați restrâns aria opțiunilor posibile ale planului dumneavoastră de transformare și reorganizare. În orice caz, BCE și autoritățile naționale de supraveghere încep să comunice între ele cu privire la aceste cereri într-o etapă timpurie, pentru a asigura desfășurarea fără sincope a procesului.

Da, o cerere de autorizare va fi luată în considerare de BCE chiar și în absența documentației care certifică existența întreprinderii care se așteaptă să fie autorizată. Cu toate acestea, documentația respectivă trebuie depusă în perioada de evaluare.

Vă rugăm să luați notă de faptul că cerințele de informare pentru autorizarea instituțiilor de credit au fost specificate în continuare de Autoritatea bancară europeană în proiectul de standarde tehnice de reglementare publicat la data de 14 iulie 2017, care trebuie să fie adoptate de Comisie în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) din CRD. În consecință, practica BCE descrisă mai sus poate face obiectul unor modificări, pentru a asigura conformitatea cu reglementarea respectivă odată ce aceasta devine aplicabilă.

De regulă, adoptarea unei decizii cu privire la cererea de autorizare durează șase luni începând cu data la care solicitantul depune o cerere completă. Această perioadă poate fi mai scurtă în cazurile în care solicitantul cere prelungirea unei autorizații existente, cu condiția ca o astfel de prelungire să fie permisă de cadrul național și să nu existe niciun fel de preocupări în materie de supraveghere legate de entitatea MUS existentă. În orice caz, o decizie trebuie adoptată în termen de 12 luni de la data cererii (pentru informații detaliate privind procedurile comune, a se vedea articolele 14 și 15 din Regulamentul privind MUS, precum și partea V din Regulamentul-cadru privind MUS.) Depunerea unui dosar complet de înaltă calitate încă de la început este, în orice caz, esențială pentru asigurarea procesării cererii dumneavoastră în cel mai armonios mod posibil. Pregătirea internă a întregii documentații relevante înainte de depunerea cererilor este, prin urmare, importantă. Instituțiile ar trebui să prevadă timp suficient pentru pregătirea dosarelor de cerere.

Nu. Toate cererile de autorizare sunt tratate în conformitate cu procedura comună descrisă mai sus, indiferent de țara în care este depusă cererea (a se vedea și întrebarea privind modalitatea de depunere a unei cereri de autorizare).

În general, în conformitate cu articolul 18 litera (a) din CRD, autoritățile competente pot retrage autorizația acordată unei instituții de credit în cazul în care, printre altele, instituția de credit respectivă nu utilizează autorizația, respectiv nu își demarează operațiunile în termen de 12 luni de la data acordării autorizației. Cu toate acestea, în unele state membre, se pot aplica intervale suplimentare sau intervale mai scurte pentru cerința referitoare la inițierea operațiunilor imediat ce autorizația a fost acordată. În orice caz, băncile ar trebui să comunice în mod clar, în cadrul procesului de autorizare, data la care plănuiesc să își înceapă activitatea. Băncile trebuie să furnizeze, de asemenea, o strategie care să stabilească în mod clar modul în care intenționează să implementeze planul de afaceri și să dezvolte un sistem adecvat de control al riscurilor.

Achiziția sau majorarea unei participații calificate la o instituție de credit – astfel cum este definită în Directiva privind cerințele de capital – face obiectul autorizării prealabile de către BCE. Similar evaluării pentru acordarea unei autorizații bancare, această evaluare este efectuată în cadrul unei proceduri comune. Prin urmare, autoritatea națională de supraveghere reprezintă punctul de intrare la care ar trebui depusă o notificare. În urma cooperării strânse și a consultării cu autoritatea națională de supraveghere, BCE va adopta o decizie de supraveghere cu privire la achiziția participației. Pentru a asigura buna desfășurare a procesului, participanții ar trebui să aibă în vedere inițierea unui dialog cu ANC respectivă și BCE înainte de trimiterea oficială a notificării.

CRD nu se mai aplică băncilor din Regatul Unit după încheierea perioadei de tranziție, iar sucursalele din UE ale instituțiilor de credit din Regatul Unit își vor pierde „pașaportul” UE. Pentru a desfășura orice activități reglementate, aceste instituții trebuie să dispună de o autorizație adecvată.

Băncile din zona euro ar trebui să fie capabile să gestioneze, în mod independent și la nivel local, toate riscurile semnificative care le-ar putea afecta, precum și să aibă control asupra bilanțului și asupra tuturor expunerilor. Acestea ar trebui să fie în măsură să răspundă în mod direct și independent la posibilele solicitări de informații din partea BCE sau a autorităților naționale de supraveghere cu privire la toate activitățile care afectează banca și să furnizeze informații cu rapiditate. Mecanismele de guvernanță și gestionare a riscurilor ar trebui să fie proporționale cu natura, amploarea și complexitatea activității și să respecte pe deplin legislația europeană. Înființarea unei companii „de fațadă” nu ar fi acceptabilă.

În general, instituțiile de credit trebuie să se asigure că la entitatea supravegheată există personal suficient pentru derularea operațiunilor, inclusiv pentru gestionarea riscurilor și activitățile de front office.

Dacă băncile plănuiesc să atribuie, pe bază temporară sau permanentă, mai mult de un rol personalului, mai exact în cazul personalului care lucrează pentru mai multe entități ale grupului („dublu rol”), BCE și autoritățile naționale vor efectua o evaluare riguroasă pentru a asigura că se alocă timp suficient îndeplinirii unor astfel de funcții în cadrul băncilor supravegheate. Structurile organizatorice nu ar trebui să submineze liniile clare de raportare și responsabilitățile în cadrul entității supravegheate sau să conducă la posibile conflicte de interese. Băncile trebuie să înființeze funcții și controale independente la nivel local care să raporteze consiliului de administrație local, de exemplu în domeniile controlului riscurilor, conformității și auditului intern. Anumite funcții-cheie nu ar trebui să facă parte dintr-un mecanism cu dublu rol.

Este important ca organele de conducere să dedice suficient timp pentru examinarea problemelor legate de risc. Organul de conducere trebuie să se implice activ și să asigure alocarea unor resurse adecvate în vederea gestionării tuturor riscurilor semnificative, precum și în vederea evaluării activelor, a utilizării ratingurilor externe și a modelelor interne referitoare la riscurile respective. Instituțiile trebuie să fie dotate, de asemenea, cu o funcție de gestionare a riscurilor independentă de funcțiile operaționale, care să dispună, într-o măsură suficientă, de autoritate, statut, resurse și acces la organul de conducere.

BCE și autoritățile naționale de supraveghere consideră că scopul sucursalelor din țări terțe este acela de a răspunde nevoilor locale. BCE și autoritățile naționale de supraveghere nu se așteaptă ca sucursalele din țări terțe să îndeplinească funcții critice pentru instituția de credit în sine sau să furnizeze servicii clienților din UE.

Cerințele pentru o bancă funcțională trebuie puse în aplicare înainte ca o instituție să inițieze orice activități bancare în zona euro.

Încă de la început, în măsura în care instituția își dezvoltă activitățile în timp, poate fi posibil ca unele dintre capacitățile și mecanismele locale suplimentare să fie, de asemenea, constituite în paralel. Aceste mecanisme pot fi permise de autoritatea de supraveghere numai de la caz la caz și numai dacă sunt aliniate cu planul de afaceri al băncii. Orice mecanism trebuie să se bazeze pe un plan de afaceri realist și detaliat pentru elaborarea acestor capacități, care trebuie să fie inclus în cererea de autorizare. Trebuie luate în considerare următoarele aspecte: sfera de aplicare și riscul activităților planificate; politica de evidență contabilă și diversificarea contrapartidelor de acoperire a riscurilor/tranzacționare; relocarea resurselor; profitabilitatea entității MUS; capacitățile de raportare; și infrastructura IT.

Mecanismele nu ar trebui, în niciun caz, să pună în pericol guvernanța internă robustă și gestionarea solidă și eficace a riscurilor sau să însemne rămânerea în urmă a capacităților și controalelor în raport cu activitatea.

Dincolo de orice dispoziții temporare asupra cărora este posibil să fi convenit, de la caz la caz, cu autoritatea de supraveghere, BCE și autoritățile naționale de supraveghere se așteaptă ca băncile stabilite în zona euro să dispună de capacități suficiente (inclusiv infrastructură, personal și funcții de gestionare a riscurilor la nivel local) pentru gestionarea pe plan local a tuturor riscurilor semnificative.

Cu trimitere specifică la „modelul de evidență contabilă paralelă”, BCE și autoritățile naționale de supraveghere s-ar aștepta (inclusiv în cazul posibilelor dispoziții tranzitorii permise de la caz la caz) ca partea de risc generată de toate liniile de produse semnificative să fie gestionată și controlată la nivel local. Pentru riscul de piață, acest lucru ar putea presupune, în cele din urmă, înființarea unor capacități de tranzacționare locale permanente și a unor comitete de risc la nivel local, precum și tranzacționarea și acoperirea riscurilor prin intermediul unui set diversificat de contrapartide externe. Aceste cerințe specifice și perioade de tranziție posibile vor depinde, printre altele, de structura modelului de evidență contabilă, de importanța și complexitatea activității, de nivelul de expuneri intragrup, precum și de relațiile contractuale și mecanismele interne aflate la baza acestora.

BCE și autoritățile naționale de supraveghere evaluează practicile de evidență contabilă (inclusiv evidența contabilă paralelă și cea la distanță), precum și riscurile asociate, la depunerea unei cereri de autorizare și în contextul derulării supravegherii continue (monitorizare). Modelele de evidență contabilă ale băncilor noi și ale celor existente nu ar trebui să conducă la înființarea unor instituții „de fațadă”, la dependența de furnizarea de servicii de către entități dintr-o țară terță sau la impedimente în calea implementării rapide a unor măsuri de redresare. De asemenea, se așteaptă ca băncile să aibă capacitatea de a funcționa suficient în mod autonom (independent de sprijinul din partea grupului). La evaluarea modelelor de evidență contabilă, BCE și autoritățile naționale de supraveghere analizează în ce măsură băncile îndeplinesc (sau plănuiesc să îndeplinească) aceste așteptări în materie de supraveghere.

Mai exact, BCE și autoritățile naționale de supraveghere evaluează dacă băncile implementează (sau plănuiesc să implementeze) cadre adecvate de guvernanță și gestionare a riscurilor la nivel local și dacă angajează personal pentru identificarea și gestionarea riscurilor de proveniență locală. Se acordă o atenție deosebită verificării caracterului adecvat și proporțional al cadrului local de guvernanță și al infrastructurii de dotare cu personal, precum și al capacităților de gestionare a riscurilor ale băncii în raport cu activitățile sale de tranzacționare, strategiile de acoperire a riscurilor și capacitatea de a acoperi riscurile prin intermediul unui set diversificat de contrapartide, nivelul planificat de acces la infrastructura pieței financiare, nivelul și mecanismul intern de tranzacții și expuneri intragrup, precum și concentrările de contrapartide și alte expuneri mari.

Așteptările în materie de supraveghere cu privire la modelele de evidență contabilă sunt aplicate proporțional, în funcție de importanța și complexitatea activităților fiecărei instituții individuale. Aceasta înseamnă că băncile mari, cu un nivel ridicat de interconectare și cu operațiuni complexe pe piața de capital, fac obiectul unor așteptări și evaluări în materie de supraveghere mai stricte.

BCE și autoritățile naționale de supraveghere se așteaptă ca băncile supravegheate să dispună de mecanisme solide de control al riscurilor la nivelul entităților din zona euro. Aceste mecanisme ar trebui să asigure că implementarea acordurilor de externalizare (fie în cadrul, fie în afara grupului) este monitorizată în mod corespunzător de către organele de conducere ale entității și îndeplinește pe deplin cerințele de reglementare.

În plus, independența operațională a băncii supravegheate nu ar trebui compromisă ca urmare a externalizării unor funcții sau servicii; trebuie introduse și testate periodic proceduri pentru situații neprevăzute, în vederea asigurării continuității în desfășurarea activității entității. De asemenea, este esențial ca în contractele de externalizare să se prevadă gestionarea la nivel local, precum și accesul autorităților de supraveghere la informații complete și abilitarea acestora în vederea inspectării entității care furnizează serviciile.

În general, acordurile de externalizare vor fi controlate și evaluate, de la caz la caz, de BCE și autoritățile naționale de supraveghere.

În conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din Directiva privind redresarea și rezoluția bancară (Bank Recovery and Resolution Directive – BRRD), societățile-mamă din UE trebuie să elaboreze un plan de redresare a grupului la cel mai înalt nivel de consolidare în cadrul UE. După încheierea perioadei de tranziție, acest plan trebuie să țină seama de faptul că instituția din Regatul Unit nu va mai fi entitatea la cel mai înalt nivel din UE în cadrul grupului.

Instituțiile de credit nou-autorizate și băncile existente care plănuiesc să își extindă în mod semnificativ activitățile vor trebui să elaboreze un plan de redresare la nivelul UE în conformitate cu BRRD. Planul va trebui să reflecte obligațiile stabilite de autoritatea competentă relevantă și ar trebui elaborat într‑un interval corespunzător, respectiv în termen de trei până la șase luni de la începerea operațiunilor. În documentația pentru autorizare ar trebui inclus un proiect de plan clar și detaliat privind modul în care organul de conducere al instituției intenționează să îndeplinească aceste cerințe în intervalul menționat mai sus.

Recunoașterea autorizațiilor privind modelele interne în acest context nu este considerată fezabilă în cadrul legal actual.

Conform CRR, utilizarea (în continuare) a modelelor interne de către:

• o bancă nou-înființată în zona euro,
• o bancă existentă, în cazul în care intenționează să aducă modificări portofoliilor de bază (de exemplu, să adauge portofolii care urmează să fie acoperite de modelul intern)

necesită trimiterea de către bancă a unei noi cereri de autorizare.

În contextul părăsirii Uniunii Europene de către Regatul Unit, există o perioadă limitată în care noile bănci din zona euro care se extind sau migrează din Regatul Unit pot utiliza modele interne care încă nu au fost aprobate de BCE.

Astfel de acorduri, care fac obiectul unor condiții stricte, au fost comunicate băncilor afectate.

Perioada limitată în care băncile pot utiliza modele interne care nu sunt încă aprobate de BCE va înceta cel târziu la 30 iunie 2022 sau imediat ce cererea privind modelele interne a băncii a fost aprobată sau respinsă de BCE.

Avizul ABE privind aspecte legate de Brexit stabilește principii referitoare la multe dintre temele abordate și în cadrul acestor întrebări frecvente. Luările de poziție ale BCE sunt în concordanță cu aceste principii.

De exemplu, BCE își exprimă acordul cu privire la necesitatea menținerii unor standarde înalte de autorizare și plănuiește să efectueze o evaluare riguroasă a cererilor, fără niciun fel de derogări. Instituțiilor nu li se va permite să externalizeze activități într-o măsură similară funcționării unor companii „de fațadă” și li se va impune să dispună de capacități locale de identificare și gestionare a riscurilor. Poziția BCE cu privire la modelele interne este, de asemenea, în conformitate cu toate principiile ABE, de exemplu instituțiile care intenționează să obțină autorizații suplimentare privind modelele interne ar trebui să trimită cererile necesare, iar autoritățile competente din UE-27 se pot baza pe evaluarea din Regatul Unit, dar ar trebui să efectueze ulterior o reexaminare.

Dacă sunteți o instituție semnificativă, faceți obiectul politicii BCE privind opțiunile și marjele de apreciere în materie de supraveghere prevăzute în dreptul Uniunii. Această politică se reflectă în Regulamentul BCE și Ghidul BCE privind opțiunile și marjele de apreciere, aplicabile din anul 2016.

• Ghidul BCE privind opțiunile și marjele de apreciere prevăzute în dreptul Uniunii - Versiunea consolidată
  
  ENGLISH

  OTHER LANGUAGES (14) +

  Select your language

  DeutschDE EλληνικάEL EspañolES Eesti keelET SuomiFI FrançaisFR ItalianoIT LietuviųLT LatviešuLV NederlandsNL PortuguêsPT SlovenčinaSK SlovenščinaSL SvenskaSV
• Anexă la Ghidul BCE privind opțiunile și marjele de apreciere prevăzute în dreptul Uniunii
  
  ENGLISH

  OTHER LANGUAGES (14) +

  Select your language

  DeutschDE EλληνικάEL EspañolES Eesti keelET SuomiFI FrançaisFR ItalianoIT LietuviųLT LatviešuLV NederlandsNL PortuguêsPT SlovenčinaSK SlovenščinaSL SvenskaSV
• Regulamentul BCE privind exercitarea opțiunilor și marjelor de apreciere prevăzute în dreptul Uniunii

Pentru a asigura condiții de concurență echitabile și aplicarea consecventă a unor standarde înalte de supraveghere în zona euro, s-a decis armonizarea exercitării opțiunilor și marjelor de apreciere și în cazul instituțiilor mai puțin semnificative. Instrumentele juridice finale au fost publicate la 13 aprilie 2017.

Cadrul general privind expunerile mari, astfel cum este prevăzut în Regulamentul privind cerințele de capital (CRR), trebuie să fie aplicat în mod direct de toate băncile. În cazul specific al unei posibile exceptări a unei expuneri mari în cadrul entităților dintr-un grup sau dintr-o rețea în zona euro, ar trebui să analizați dacă țara în care vă aflați a adoptat legi naționale privind exceptarea expunerilor mari intragrup, exercitând dispoziția tranzitorie prevăzută la articolul 493 alineatul (3) din CRR.

• În acest caz, vi se cere să respectați legile naționale. Legile respective vor fi luate în considerare la evaluarea expunerilor mari intragrup pe care entitatea dorește să le excepteze de la aplicarea limitelor expunerilor semnificative prevăzute în CRR.
• În caz contrar, aveți obligația de a vă conforma politicii în vigoare a BCE privind exercitarea acestei marje de apreciere. Această politică se reflectă în regulamentul BCE menționat mai sus privind opțiunile și marjele de apreciere (a se vedea articolul 9 și anexa I). Vă rugăm să luați notă de faptul că, având în vedere posibila creștere a volumului și importanței expunerilor față de entități din țări terțe, BCE și autoritățile naționale de supraveghere analizează introducerea unui control prealabil în scopuri de supraveghere înainte de acordarea unor exceptări de la limite.

Procesul de supraveghere și evaluare (Supervisory Review and Evaluation Process – SREP) se bazează pe sfera de aplicare a consolidării prudențiale în cadrul UE și se realizează luând în considerare nivelul consolidat al grupului la nivelul UE, evaluându-se prin aceasta situația financiară și riscurile tuturor entităților din grup. Aceasta înseamnă că SREP pentru banca supravegheată va viza societatea-mamă din UE, dar nu și societatea-mamă dintr-o țară terță a unui grup supravegheat. BCE stabilește cerințele SREP pentru grupurile bancare semnificative în zona euro. În cazul în care societatea-mamă de cel mai înalt rang din UE se află într-un stat membru neparticipant, autoritatea competentă din țara UE respectivă va fi responsabilă de decizia SREP la nivel de grup.

BCE poate publica pe website-ul său privind supravegherea bancară o versiune nouă și/sau actualizată a răspunsurilor la întrebările frecvente referitoare la aspecte legate de supraveghere.